3,525 matches
-
clatine cu ea imediat ce iese în stradă. Dar iese. Iau toți metroul ca să vadă expoziția Melancolie. Geniu și nebunie în Occident. Există oameni, zei și animale melancolice, sfinți și juisori melancolici, ființe abandonate și îndrăgostiți melancolici, bolnavi și sănătoși melancolici, temperamente, vârste, expresii, gesturi, priviri și atitudini melancolice, cuburi și poliedre melancolice. Marmura e melancolică. Cunoașterea e melancolică. Geometria și arta sunt melancolice. Viața e melancolică. Doar moartea nu e nimic. Ea, care are un loc important în melancolie, nu există
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de două minute, țuica e dinaintea lor. Ridică paharul în sănătatea fetei, soarbe o înghițitură: "Excelentă, unde or fi găsind-o?" Cântăreața își tremură veselă, cu capul dat pe spate, sânii înapoia microfonului. El îi aruncă o privire amuzată: "Are temperament!" Încă o sorbitură. Trăsăturile i se destind, semn de relaxare lăuntrică. Clatină paharul cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza..." Aplauzele mărunților responsabili, congestionați, îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ziarul politic cel mai citit. Pe lângă atâtea condeie de valoare, ziarul avea vervă, era bine informat politicește. Nicolae Filipescu însuși făcea reportagiul politic: cu încetul toți nemulțumiții se grupau în jurul acestui ziar.** Apoi ziarul ia tonul foarte violent care destăinuia temperamentul neastâmpărat al patronului. Firește, violența din presă trecu în Parlament și afară, așa încât văzurăm chiar oameni foarte liniștiți că sunt luați de vârtej. De exemplu, în urma unei polemici foarte dârze, Titu Maiorescu și Eugeniu Stătescu au o întâlnire cu pistolul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
frumoasa lui cultură juridică, Vasile Boerescu făcea impresia unui mosafir străin în lumea boierească lângă care venise să se așeze. Dacă nici numele, nici opera lui n-au rămas, este pentru că Vasile Boe rescu, deși avea cunoștințe, inteligență, talent și temperament combativ de om politic, n-avea, însă, idei. Nu se poate spune care erau convingerile și idea lurile sale politice și sociale. Boerescu a trecut de mai multe ori din tabăra li berală în cea conservatoare și înapoi, și întotdeauna
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sînt extrem de sensibile la stres și se supără sau se neliniștesc foarte ușor. Ele pot avea și simptome derivate, specifice altor tulburări anxioase sau altor tipuri de depresie. Știu asta și își imaginează, de obicei, că ele însele, personalitatea sau temperamentul lor reprezintă cauza tulburării de care suferă. Dîndu-și seama că au o predispoziție spre anxietate și că nu sînt capabile să o gestioneze, ele neagă sau scapă de sub control evenimentele care au generat acest sentiment și se străduiesc să evite
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
decît eșecuri ale reacției de tip luptă sau fugi, amplificate de hiperventilație și de cognițiile nepotrivite. Reacția de tip luptă sau fugi dă greș din pricina pragului prea scăzut de declanșare. Iar sensibilitatea ridicată ce provoacă această reacție este cauzată de temperamentul irascibil, stres și tendința de a respira accelerat (vezi capitolul 4). Primul pas în redefinirea panicii este stabilirea unui domeniu comun de referință. Ghidul practic pentru pacienți reușește acest lucru, definind evitarea agorafobică și simptomele unui atac de panică. În timpul
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se stabilește o legătură între atacul de panică și reacția de tip luptă sau fugi, pacienților trebuie să li se întărească această convingere, explicîndu-li-se originile atacurilor de panică cu ajutorul presupusei etiologii a pragului scăzut de declanșare a acestei reacții. Stresul, temperamentul irascibil și hiperventilația sînt cele trei cauze identificate ale atacurilor de panică inițiale. Ghidul practic pentru pacienți folosește metafora alarmei auto pentru a sublinia faptul că răspunsul de tip luptă sau fugi se poate declanșa cînd nu trebuie, dacă mecanismul
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ajutat la schimbarea cuvintelor, dar nu și a moravurilor. Toate acestea explică foarte bine cum și de ce unii urăsc de moarte Biserica catolică, despre care spun că este prea autoritară. Natura umană - observă ei - e foarte complexă și variabilă; un temperament poate să accepte ceea ce un altul nu poate; ceea ce este adevărat pentru unul, nu este neapărat și pentru un altul; diferențele de timp și de spațiu sunt sacre; în sec. XX nu se poate vorbi ca în sec. al XIV
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iulie 1884 și până în februarie 1885, când a apărut ziarul Drepturile omului, n-am avut slujbă - eram de drept membru al acestei Societăți. Președinte al acestei instituții a fost ales profesorul de matematici Nicolae Chirilov, un boem incorigibil și un temperament nedisciplinat.* Secretar fusese ales Luca Manovici. Luca Manovici, prieten cu cei mai mulți dintre noi, n-a mai putut trăi închis cu slujba lui la Văcărești, după ce am plecat. Spiritul revoltat al nostru convenea de minune naturii lui fără disciplină, de aceea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe o opțiune terapeutică. Fuga în alt idiom, ca terapie! Ca să nu mai aud, ca să absentez. Nu am nici o șansă de bine dacă nu mă izolez, dacă nu-mi liniștesc creierul. Dar mi-e foarte greu, să știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și ceva mai tânăr decât ducele Bertold, părea copia fidelă a fratelui său. Aveau aceleași trăsături, același nas ușor Încovoiat, aceeași statură. Dar, pe când În ochii Îndrăz neți ai lui Bertold, În toată făptura lui, era ușor de ghicit un temperament nestăpânit, Conrad părea statuia Însăși a liniștii. Interesul veșnic treaz al lui Bertold, care-l făcea să semene Întru câtva cu un splendid armăsar arab, se transformase la fratele său mai tânăr Într-o pasiune rece, calculată, care dădea ochilor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urmă monumente care să Întipărească pentru veșnicie numele celui ce le-a ridicat... Bodo se uită lung la ducele Conrad, făcându-i un semn imperceptibil și pentru o clipă ochii nobilului cavaler răspunseră cu o strălucire intensă, ceea ce trăda un temperament năvalnic sub Învelișul de calm desăvârșit. — De data asta le-am adus Într-adevăr un dar neprețuit, continuă el. Le-am găsit pentru San Marco un mozaicar cum nu mai este altul. — Nu, chiar așa domnule Bodo? se auzi o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
este un "posuit simul" de mare valoare pentru cunoașterea "longe alia" (cu totul altfel, cum spune latinul) a personalităților culturale cuprinse. Interviul este o artă, nu o simplă "convorbire" cu un interlocutor, ci o permanentă adaptare la diferite personalități, caractere, temperamente, într-un permanent context socio-cultural schimbător. Astfel, Angela Baciu nu se ferește a pune întrebări brizante cu riscul de a primi răspunsuri de multe ori acidulate sau inconfortabile. Ca scriitor și traducător mă simt măgulit să apar între coperțile acestei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dincolo. Gîndiți-vă, dacă printr-o răsucire a sorții m-aș fi născut în altă parte, în Banat (sau în Luxemburg?) de exemplu, aș fi avut în preajmă alți prieteni, aș fi avut alte repere. Oare acei prieteni, alții, cu alte temperamente, cu alte comportamente, m-ar fi modificat? Aș crede că nu... Important e ca eu (el) să mă raportez (să se raporteze) continuu la principiile care țin o prietenie vie, în afara acestora nimic nu are miez. Ar trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de-i plac ostașii, ăștia, ici, cu fețe supte Și de vrea și el să fie dorobanț cu haine rupte. El mă măsură cu ochii și-mi răspunde mândru: „Da, Șinarmat cu-o armă bună, pentru răi, ca Dta!” „Având temperamentul sensibil al lui Eminescu, Vlahuță șia început poezia sub influența marelui contemporan. Cu vremea, înțelegând misiunea poetului ca pe cea de interpret al durerilor generale omenești, s-a rupt din ceata „tânguitorilor”, croindu-și o cale proprie. După ce l-a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Vlahuță în nr.114/1914, tot din Flacăra (19111923). În numărul 129/1914, urmare a atentatului de la Sarajevo, ziarul publică o ediție specială. Au mai colaborat: Constantin Morariu, George Voevidca. Viața nouă și-a încetat activitatea la 17 decembrie 1914. * Temperament de luptător, Ion Grămadă se angaja la începutul anului 1914 ca redactor la Viața nouă, unde rămâne până după izbucnirea războiului. A scris aici articole de lămurire românească, politice împotriva membrilor celuilalt partid, cel democrat, ne-a cerut articole și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de bucurie, de suferință și de izbândă; Regina Maria, suflet nostalgic și plin de duioșie, care în « Povestea vieții mele» reînvie lumea vieții de la curțile europene dar și de la curtea noastră regală; Iulia Hașdeu, întruparea unei inteligențe sclipitoare; Veronica Micle, temperament aprins, dar cu duioase scăpărări ale sufletului împletite în poezie... Erau prezente și teme referitoare la plantele medicinale dar și la cele carnivore. Comemorarea unor Gheorghe Țițeica, Newton, Blaise Pascal a fost prilej de încrustare în literă de tipar a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o întreagă serie de reflecții stimulante, ale lui Eliade (a cărui gândire ne este, desigur, cunoscută prin intermediul nenumăratelor sale opere, dar care aici ne parvine într-un mod mai imediat) și mai ales ale lui Wikander, care, în schimb, prin temperamentul său particular, citea atât de mult, dar publica atât de puțin și, fiind în orice caz cel mai filolog dintre amândoi, căuta să adune detaliile determinante pentru definirea cadrului epistemologic al științei religiilor. Exemplificăm la întâmplare: conflictul dintre interpretările materialiste
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au recuperat un veac pierdut. (...) Viitorul istoric literar va privi, cu uimire, abisul dintre anii dinaintea războiului, cu rubrica romanului deșartă, și dintre fecunda epocă actuală; fecundă prin numărul romanelor, prin problemele sociale și psihologice înfruntate cutezător, prin diversitatea de temperamente, de optică, de realizări". Plin de "o tinerească energie creatoare", cum singur se definește într-o scrisoare, în toată perioada exilului, între numeroasele scrieri, multe cu un pronunțat caracter istoric și/sau politic, a fost atras și de anumite subiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
chiar vizavi de el, la geam. Relația dintre cei doi frați era într-o permanentă schimbare, ba se certau ca la ușa cortului, ba se împăcau și plângeau împreună, nemaiștiind și nemaiînțelegând ce anume îi mâh- nise. Total opuși ca temperament, ca fire, și cu vise din lumi la fel de diferite, nu uitau niciodată de legătura de sânge, care era mai presus de toate. În compartiment mai era Fernic, care ațipise imediat ce trenul a intrat în Austria, cu caietele lui pline de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu Fernic de acum câțiva ani de la Răcaru. După primele repetiții, aproape că i-a interzis să cânte altceva decât tangouri și romanțe și să abordeze alte subiecte în afară de dragoste și femei. Pentru că pe acestea se mulau perfect vocea și temperamentul său. Emana din cele mai simple gesturi fragilitate și emoție, i-a și spus Fernic atunci că n-ar trebui să mai încerce vreodată cântece vitejești, de patrie, chiar dacă erau pentru amintirea lui taică-su și avea un braț întreg
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ales unii bărbați care, oricât ar părea azi de ridicol, vorbeau rar și distinct, dând fiecărei Întorsături de frază, uneori chiar fiecărui cuvânt, un Înțeles particular, mai grav și mai profund decât părea la primă impresie. De fapt, cei cu temperament flegmatic și, dovadă că aceștia mă impresionau În mod deosebit e faptul că, după mulți ani, am imaginat o construcție epică de vreo mie de pagini, Drumul la zid, unde am Încercat să dezbat tema miraculoasă și esențială a temperamentelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
temperament flegmatic și, dovadă că aceștia mă impresionau În mod deosebit e faptul că, după mulți ani, am imaginat o construcție epică de vreo mie de pagini, Drumul la zid, unde am Încercat să dezbat tema miraculoasă și esențială a temperamentelor umane. Eroul meu, Castor Ionescu, „suferind” de o sangvinitate temperamentală covârșitoare și blocantă pentru el, nu numai visează, dar și creează zeci și zeci de exerciții, care mai de care mai inventive și ciudate, cu scopul de a se „flegmatiza
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aibe loc zilnic” cum se arată, cum se „strigă” În ultimele rânduri ale lui Faust II, al lui Goethe, un răspuns polemic dat Antichității care credea că Parcele ne aruncă În leagăn destinul și firea. Firea, da, cu multă probabilitate, temperamentul și, parțial, caracterul; dar... destinul?! De fapt, pentru a Îndrăzni Încă o dată să abordăm acest concept pe care filosofia actuală, profund postromantică, nu prea Îndrăznește să-l abordeze - pe care, mai sus și altădată, În ceea ce ne privește, l-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fiu scuzat de tonalitatea aparent cinică a acestui pronume „lor”, dar, o spun cu toată fermitatea și candoarea, nu toate formele de existență se potrivesc oricui. Eu am ales-o de la Început pe aceasta, ne-adaptarea sau, episodic, falsa-adaptare, caracterul, temperamentul și tipul meu de reflexe ideatice și umorale se potrivesc acestui „război etern, cu toată lumea”! Pentru a ilustra cu amuzament această „poziție”, eu dau uneori, În colocviile pe care le am cu unii tineri care mai au răbdarea sau curiozitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]