3,258 matches
-
recepție? (Aplauze prelungite). Uite, asta îmi place mult la tine, că ai umor, acel dulce umor moldovenesc postmodern în care râderea și derâderea sunt tandre, au acea gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
destule valori reale în timpul comunismului și le-a creat în ciuda comunismului așa că nu suntem în pericol să rămânem cu rafturile goale. De ce ai rămas la Cluj și nu te-ai mutat la București? Sau la Paris? Cu ce te-a tentat (cucerit, amăgit etc.) Clujul despre care, la un moment dat, spuneai că e "înghețat cultural"? Clujul are ceva înghețat, Breban numea răceala lui drept "habsburgică", și cred că nu greșea. Dar eu am ratat clipa mutării. M-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu ei la Adunările Domnului, începeau să mă fascineze predicile penticostale și interpretarea orală & liberă, a pasagiilor evanghelice, subîntinse de un nou tip de retorică: una ce învăța să depistez cvadruplul înțeles (literal, figurat, moral & anagogic) al textelor sacralizate. Mă tenta oratoria naivă, simplă a cuvântătorilor rurali contaminați de duhul reformist. Poezia cultă aveam s-o cunosc la școală. A nu se uita că, pe vremea liceirii mele, Blaga și Barbu, recent "reabilitați", nu figurau încă în manuale, severea, acestea, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe cei trei chiriași, a renovat vila, pe care o locuiește singură. Nu poate fi nici un dubiu, actul acesta de vânzare între mama-fiica este un fals, orchestrat de cei doi vicleni, tatăl și fiul, M. și A. Nastase. Unii sunt tentați să creadă că Dana Maria Barb, divorțata, cu un copil, funcționara, nu a avut cei 650 milioane lei, plata (!?!) casei. Ea însăși declară că este "un om cu venituri medii". În plus, învățată de parvenitul ei frate, Adrian, măi declară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
acesteia. În urma unor analize riguroase privind documentele din anii 1512-1513, Connell susține că oamenii de știință moderni, "fermecați" poate de frumosul stil epistolar machiavellian și, totodată, stimulați de un romantism ce pare a fi aproape organic genului biografic, au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l, mai degrabă, injustițiilor suferite decât geniului sau și creând astfel o falsă imagine, aceea a unui exilat din Florența
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
perioada anilor 1512-1513, nu este că el a mințit cu privire la propriile sale condiții, ci că oamenii de știință moderni înșelați de frumosul sau stil epistolar și stimulați de un romantism ce pare a fi aproape organic genului biografic au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l mai degrabă injustițiilor suferite decât geniului sau și creând astfel o falsă imagine, acea a unui exilat din Florența
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
puternici și îl încurajează pe tineri. audendum est: fortes adiuvat ipsa Venus. illa favet seu quis iuvenis nova limina temptat seu reserat fixă dente puella fores 128 [Bisogna osare: la stessa Venere aiuta i forti. Ella favorisce îl giovane che tentă una nuova soglia O la ragazza che solleva îl chiavistello della sua porta] Celor puternici le dă Venus, chiar ea ajutor. Ea îl ajută pe tânăr, de cearcă el noile praguri, Ea, de zăvorul dințat fata-l întoarce la uși
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de' ragionamenti ho hauto seco, anchorche tutta volta io l'ingrasso et ripulisco. Voi vorresti, magnifico ambasciadore, che io lasciassi questa vită, et venissi a godere con voi la vostra. Io lo farò în ogni modo; mă quello che mi tentă hora è certe mia faccende, che fra 6 settimane l'harò fatte. Quello che mi fă stare dubbio è che sono costì quelli Soderini, e quali io sarei forzato, venendo costì, vicitarli et parlar loro. Dubiterei che alla tornata mia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
le-am avut cu ea, deși încă mai adaug la lucrare și o mai îmbunătățesc. Va va plăcea, magnifice ambasador, că voi părăsi această viață să mă bucur de viața voastră, împreună cu domnia voastră. O voi face, oricum, dar ceea ce mă tentează acum sunt unele afaceri personale care-mi vor ocupa următoarele șase săptămâni. Ceea ce mă nedumerește sunt acești Soderini, care sunt pe la dumneavoastră 182, din moment ce voi fi forțat, dacă vin, să-i vizitez și să le vorbesc. Îmi fac ceva griji
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ironic: "De unde se vede că "jugul lui Eminescu" apasă greu pe umerii iconoclaștilor, cât și pe umerii idolatrilor, uniți, în nemurire, prin incurabilă ignoranță" (Actualitatea și "Jugul lui Eminescu"). Parcurgând sumarul actualului volum de studii al lui Dan Mănucă ești tentat să te oprești adesea asupra judecăților sale de valoare, luând aminte la punctele de vedere noi sau înnoitoare asupra uneia sau alteia dintre creațiile acestuia. Iată, bunăoară, recitind romanul Geniu pustiu, domnia sa ne atrage atenția că "în evoluția romanului românesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pascale". Răzvan Codrescu nu respinge evidența din poeziile postume ale lui Eminescu unde se găsesc destule compoziții cu caracter religios creștin, închinate fie Sfintei Treimi, fie Mântuitorului Iisus Hristos (Christ, Înviere), fie Maicii Domnului (Rugăciune, Răsai asupra mea...), dar e tentat a-i da crezare lui G. Călinescu, anume că în Rugăciune, pe care el însuși o consideră a fi "cea mai frumoasă expresie religioasă a liricii eminesciene", avem de-a face cu "simple exerciții de virtuozitate formală, în imediata vecinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a tribunei, iar ei știu asta. Ce părere ai despre acest lucru? S.I.: E normal, o atmosferă infernală îi poate face și pe arbitri să cedeze, în sensul că, dacă vor avea ezitări la o decizie, pe care ar fi tentați s-o dea în favoarea oaspeților, ar putea să ne-o dea nouă. O asemenea atmosferă ar pune practic presiune pe toată lumea, inclusiv pe noi, numai că pe noi ar fi una pozitivă. B.S.: În încheiere, te rog să adresezi un
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cantitate de energie, sub formă de radiație electromagnetică cu lungime mică de undă, adică În domeniul vizibil, ultraviolet, gamma și cosmic, dar emite În spațiu o radiație electromagnetică de lungime mare de undă, anume infraroșie. O primă analiză ar fi tentată a lua În discuție proprietățile reducătoare ale radiației solare incidente, caracteristice lungimilor de undă mici, respectiv proprietățile oxidante ale radiației emise de Pământ, caracteristice lungimilor de undă mari. Implicit, știind că forma reducătoare e mai bogată În energie decât cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biogazul) și una oxidantă (o massă mineralizată care, oxidată fiind, e exact ceea ce-și doresc plantele drept “hrană”). În ansamblu, nivelul redox, adică ceea ce este din punctul meu de vedere esențial pentru conservarea stării mediului, rămâne neschimbat. Am fi tentați, la prima vedere, să acordăm biogazului o importanță pe potriva simplității procedeelor de obținere, obișnuiți fiind cu complexitatea tehnologiilor moderne. Intră În ea doar deșeuri și iese un combustibil și un reziduu mineralizat numai bun de Îngrășământ agricol. Simplu nu? În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de la Stânca... În schimb, două decenii au fost de ajuns pentru a umple un cimitir nou de mai mult de un hectar, dar plin de pietre, garduri și fier forjat... Oameni buni, Întoarceți-vă la tradiția curată, nu Încercați să tentați veșnicia. N’o veți obține. Oricum, peste 5 miliarde de ani, chiar Soarele se va stinge! E preferabil ca În memoria urmașilor să rămână faptele, gândurile, trăirile voastre, decât un cavou ori monument, oricât de bogat. Oricum, cel mult două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
omului În dirijarea dezvoltării tehnologiei, reparabilă printr’un alt gen de tehnologie, ori o caracteristică a oricărei tehnologii? Cred că e un bun subiect de meditație. “Radiosfera”, 29 ianuarie 1996, ora 11,39 67. Încă un preț al civilizației Suntem tentați, unii dintre noi, să acuzăm omul de toate relele. Ca de exemplu, degradarea mediului. Personal, nu doresc să Înghit nemestecat felul ăsta de mâncare, cu atât mai mult cu cât natura Însăși cunoaște suficiente situații similare acțiunii omului: vulcanii de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
n’arată prea bine Împănate cu oameni și, mai ales, cu ceea ce rămâne În urma lor. Acum Însă, cu ochii minții, vom Întâlni Carpații. Iar dacă, pornind Într’acolo, nu ne vom fixa În vreo stațiune de la poalele lor și vom tenta Înălțimile, vom avea adevăratul sentiment al muntelui. Fiecare Îl receptează desigur În felul lui. Unii nu conștientizează; pentru alții Însă, el e ca o vrajă căreia i-aș zice sentimentul negentropiei sau, dacă vreți, al primordialului. Într’adevăr, vechile religii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lui Însuși? Demult, fiecare om făcea de toate: agricultură, vânătoare, bordeiul și bruma de unelte și “mobilier”. Grație tehnologiei, acum fiecare face doar câte unul dintre aceste lucruri, ba chiar doar părți din ele, cu o productivitate crescută ce-l tentează la acumulare. Mai rău, Îl tentează la a produce luxuri ce devin, mai curând sau mai târziu, necesități, Între care apare concurența, fiecare dintre aceste noi necesități vrându-se unica satisfăcută și cât mai din plin. Ciudat, concurența nu se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de toate: agricultură, vânătoare, bordeiul și bruma de unelte și “mobilier”. Grație tehnologiei, acum fiecare face doar câte unul dintre aceste lucruri, ba chiar doar părți din ele, cu o productivitate crescută ce-l tentează la acumulare. Mai rău, Îl tentează la a produce luxuri ce devin, mai curând sau mai târziu, necesități, Între care apare concurența, fiecare dintre aceste noi necesități vrându-se unica satisfăcută și cât mai din plin. Ciudat, concurența nu se duce la nivelul strictelor necesități, ci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al naturii, omul nu poate face excepție și nu sesizează părțile din fiecare alternativă ce alcătuiesc Întregul drumului de urmat, ci doar alternativ câte o totalitate. Bun, bun, dar cât la sută reprezintă fiecare alternativă În cadrul tendinței globale? Am fi tentați să spunem 50 la 50. Și să admirăm șmecheria naturii care, păstrând egalitatea Între alternative Își asigură liniștea dar, alternându-le la hegemonie, susține și schimbarea, adică condiția sine qua non a Vieții. Pe termen scurt, bineînțeles. Dar, pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
capul nostru, deci individual, ori chiar instituționalizat, ne asigurăm astfel, adică prin cules, o parte din necesarul de hrană; cules, pentru că n’am contribuit cu nimic la existența acelor lucruri, așa cum facem pentru obținerea unei recolte. Poate de asta suntem tentați la a exagera, dar și la a risipi. A exagera. Se știe că Între nivelurile trofice, să spunem Între plante și animalele ierbivore, nu se transferă În mod normal Întreaga cantitate de biomasă, ori mai precis energie chimică Înglobată, căci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de toate”. Iar ceea ce nu ne este convenabil nouă poate fi bun pentru natură. De aceea, e bine să alegem Înainte de a culege efectiv. E mai instructiv, mai recreativ chiar. O notă aparte o merită ciupercile: mulți dintre noi sunt tentați să le distrugă pe acelea pe care le consideră toxice, uitând că prin crearea lor natura a urmărit doar păstrarea reprezentativității acestui grup de organisme cu un rol deosebit de important În regenerarea mediului, deci a conservării productivității ecosistemului. A exporta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
treptată de independență, pentru a deveni apt de autoeducație. Iată o înțelegere a fenomenului educației în care sînt implicate atît libertatea, cît și activitatea copilului, concepte în jurul cărora se construiește teoria pedagogică a lui Slavici (39, p. 9). Am fi tentați să credem că astfel de idei au fost preluate de la Maria Montessori, dacă n-am ști că lucrările sale fundamentale, Metoda pedagogiei științifice și Autoeducația în școlile elementare au apărut în 1909, respectiv 1916. "Copilul" scria Slavici în maniera marilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acum "interesele agricole", relevate prin preocupările pentru grădinărit ș.a.m.d. Fără îndoială că ipoteza de la care pornește pedagogul elvețian a paralelismului între etapele dezvoltării societății și stadiile dezvoltării ființei umane este seducătoare și, pînă la un punct, am fi tentați să-i dăm crezare. O analiză mai atentă ne determină însă să manifestăm multe rezerve. De altfel, ea a și fost părăsită de psihologie și pedagogie. Pe de altă parte, urmînd această ipoteză, Ferrière nu a făcut nici un pas înainte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
distinctivă. În timp ce unii ar putea spune că în acest caz limita a fost cu certitudine depășită, alții ar putea considera că mai curând cei tentați au fost cei care s-au făcut vinovați de trădarea încrederii, iar nu cel care tentează; acesta din urmă nu a făcut decât o propunere de afaceri oamenilor care ar fi trebuit să refuze. Dar în final, corect este probabil să spunem că Poulson nu mai putea fi privit ca aflându-se în interstițiul, în zona
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]