5,246 matches
-
Neapole, iar de acolo vă veți îmbarca spre Tunis la începutul primăverii. Asta se poate, am zis eu gânditor. M-am grăbit însă să adaug: — Am să mă mai gândesc! Abbad n-a mai auzit ultimele cuvinte. Pentru a sărbători timida mea acceptare și a evita să mă vadă că-mi schimb părerea, strigă de la fereastră pe doi dintre servitorii săi. Unuia îi porunci să meargă să cumpere două sticle din cel mai bun vin grecesc, iar pe celălalt îl puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Guicciardini trecu imediat la evenimentele zilei: — Tocmai am primit un curier de cea mai mare importanță. Regele Francisc va părăsi Spania înainte de Miercurea Cenușii 1. S-a pornit o discuție în cursul căreia Giovanni și cu mine am prezentat, destul de timid, argumente în favoarea unei înțelegeri cu Carol Quintul. A fost în zadar. Papa se afla total sub înrâurirea prietenului meu Guicciardini, care-l convinsese „să-i țină piept lui Cezar“ și să fie sufletul coaliției anti imperiale. Pe 22 mai 1526
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
inocent! Bun venit, adolescență! Nu știu dacă am intrat cu dreptul sau cu stângul în acest antreu al formării mele ca om, numit vârstă ingrată sau de aur, vârstă a marilor elanuri sau a cunoașterii de sine. Am trecut pragul, timid, nesigur, plin cu teama de a nu fi înțeles sau luat în seamă, de a nu fi banal, suficient de frumos fizic și interior, cult și manierat. Această anticameră spre maturitate trebuie străbătută pas cu pas de fiecare din noi
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
lor, dar Primăvara e o excepție - este anotimpul Învierii. Asta am aflat într-o zi... Într-o zi minunată din începutul lunii martie, când pământul, acoperit peste noapte de o nouă plapumă albă pufoasă de nea strălucea în lumina încă timidă a soarelui, m-am gândit să ies afară, pentru a face un om de zăpadă. Pentru a-l construi am luat un morcov pentru nas, doi căr buni pentru ochi, două crengi pentru mâini, o oală roșie pentru pălărie, câteva
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
va căsători cu fiul casei trebuie să fie de familie bună. Trebuie să aibă o personalitate plăcută. Caracterul trebuie să-i fie decent, nu nerușinat și îndrăzneț. Fata trebuie să țină ochii plecați și, dat fiind că e umilă și timidă, trebuie să țină și capul plecat. Nimeni nu vrea o fată care să se uite drept la oameni cu ochi bulbucați ca de broască. Trebuie să fie cu pielea deschisă la culoare, dar, dacă e mai întunecată, zestrea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu glas tare prețurile legumelor și să se târguiască abil cu toți vânzătorii, să le recunoască toate trucurile murdare și să le dea în vileag. Discuțiile despre soț și despre copii trebuie s-o jeneze și s-o facă așa timidă încât să-și ascundă fața roșie ca un boboc de trandafir în pliurile sari-ului. Apoi, dacă îndeplinește toate cerințele unui caracter sănătos și a unor realizări impresionante, dacă părinții ei sunt de acord să suporte toate contribuțiile financiare aferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în ceață cu privire la ce-ar trebui să se întâmple mai departe. — Atinge-i picioarele, țipă în cele din urmă cineva, într-un moment de inspirație. — Da, atinge-i picioarele, se tânguiră și ceilalți pelerini, iar ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar refuza o sumă de bani așa mare cum era cea care le fusese oferită? Le permitea să șteargă toate datoriile generației și să-și cumpere un frigider. Nu fi așa nerezonabil, îi spusese. Pare normală, chiar dacă e un pic timidă. Nu știi niciodată cum e cu lucrurile astea, spusese domnul Chawla. De fapt, cu astea tăcute trebuie să fii atent. Numai că, deși nu recunoscuse pe față, el însuși fusese impresionat de frumusețea ca de floare a lui Kulfi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe după gâtul funcționarului uluit o ghirlandă de gălbenele pe care o adusese cu el, chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu era o responsabilitate prea mare, ața încât să înceapă să stea pe propriile picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întorcea din nou capul să o privească. În seara de dinainte fusese să îl vadă pe Sampath în livada de guave. Bineînțeles, și el fusese însoțit de ceea ce domnul Gupta numise „adunătură de coate-goale“. Preț de o clipă îl privise timid pe Sampath, iar Sampath îl privise pe el. În mod curios, fiecare dintre ei se simțise expus și vulnerabil în fața celuilalt. Nici unul din ei nu rosti nici un cuvânt în timp ce toți ceilalți începură, din nou, să-și verse amarul. Apoi Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
putea, pe drept cuvânt, să o refuze. Purta o cămașă albă și pantaloni albi și, cu o privire încă ușor încruntată intră în cameră. Și... Vai, dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să crezi. E oricum o alinare. Trei fete evoluau pe scenă, acoperind tot spațiul tapetat cu oglinzi. Fata care dansa cu sânii dezveliți pentru mine și pentru individul roșcat, cu față de hermafrodit, aflat la două scaune de mine, era scundă, timidă, cu o înfățișare ce amintea de un cățel. Bun, hai să-i aruncăm fetei o privire ceva mai atentă. Pielea albicioasă arăta foarte palidă, izbind ochiul spectatorului, de parcă fata ar fi fost atacată de vreo erupție sau alergie. Avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în cadă, cu un picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook ar fi contrastat violent cu personajul pe care trebuia să-l întrupeze, dar acesta era exact efectul surpriză pe care scontam. Despre celălalt tip, acest Davis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parte, pe scaune de bucătărie. Nu existau gherete, nici grilaje de metal. Puteai să te ții de mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu-se foarte agitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spirit de turmă? Nu vă predați. Nu dezertați. Care-i problema? La urma urmei, nu sunt decât femei. Am comandat o altă băutură. Privind într-o parte, am văzut ceva curios, ceva anormal: o fată, o puștoaică durdulie, apropiindu-se timidă de mine, venind dinspre bar. Sărmana copilă nu putea să aibă mai mult de șaisprezece ani, în fusta ei scurtă și roz, și boleroul din material de blugi. Capete de curiști s-au întors curioase. S-a cocoțat pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mâna pe umărul lui. În clipa următoare știam ce trebuie să-i spun. — Doamne, Lorne. Dacă tu te simți nesigur, atunci ce speranță mai putem avea noi, muritorii de rând? Își ridică spre mine ochii în care se aprinseseră luminițe timide, după care fața i se însenină ca unui copil. — John, spuse el, expirând pe nas, hai să mergem și să facem filme. După chinuitoarele manevre din Central Park South, Autocratul s-a trezit blocat pe o stradă laterală, adevărată patrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În taxiul alăturat stătea zâmbitoare Doris Arthur. Lorne s-a ridicat, venindu-și în fire. Privi în stradă: o fată frumoasă se uita la el. Îi trimise o bezea zâmbitor, apoi se întoarse spre mine cu o expresie de mulțumire timidă, fluturându-și absent mâna spre Doris, care îmi aruncă o privire în care se citea ceva teribil și, pe când taxiul ei se punea iar în mișcare, fața îi căzu, în timp ce limba ei curată i se strecură din gură, atârnându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru că le-am vrut. — Și la ce-s bune? Mă vor păstra tânără, a spus ea, strângându-le și mai tare. Sau cel puțin asta de-aici o va face, a ridicat ea sticluța galbenă. — Pentru cât timp? am întrebat timid. Umbra de pe cer reveni. Pentru totdeauna! a strigat triumfătoare Prepelicarul și apoi a izbucnit în lacrimi. Strângând-o în brațe, ud de lacrimile ei de bucurie temătoare, am întrebat: — Cealaltă ce face? Cea albastră? Nu mi-a răspuns imediat. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
femeii își atinseră ținta și traseră ușor. Rochia căzu. — Din fericire, e o noapte caldă, începu domnul Jones. Ceața nu s-a ridicat. Cuvintele îi sunau prostește atunci când le rostea, dar Dolores nu arăta nici un semn de dezaprobare, ci stătea timidă în fața lui, cu o mână odihnindu-i-se pe jumătate întâmplător în locul unde i se împreunau coapsele. în întuneric părea mai puțin zbârcită, iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încăpere, se întrebă cine ocupa scaunele goale și ce fantome ședeau acolo unde era așezat el însuși, dar în acel moment Cerkasov tresări ușor și ochii lui își schimbară aspectul; deși rămaseră reci, nu mai erau distanți. Le zâmbi ușor timid celor din jurul mesei, iar Irina se relaxă vizibil. — Un toast, anunță contele. Un toast pentru această seară și pentru prietenia noastră, pe care nici toate valurile istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară în picioare și ciocniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai bun. Așa că m-am ridicat pe vârfuri și l-am sărutat. Avea gust de vin și de whisky și mirosea delicios, a parfum piperat; i-am atins cu degetele reverele de mătase ale hainei. S-a dovedit că era timid doar în stadiul de făcut curte. Ce a reușit să provoace, doar cu gura lui peste a mea, a fost de-a dreptul extraordinar. După ce, într-un final, fără tragere de inimă, i-am dat drumul, m-am simțit beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
poate o băgăm într-o clinică sau undeva. Există tot felul de tratamente în ziua de azi. Felix va ști exact unde să o ducem. Acum, că Charles a murit, nu va mai fi tentație, nu-i așa? Mă privi timid: Sunt atât de fericită că ai venit, a recunoscut. Este așa o ușurare să știu că am pe cineva cu care să vorbesc. Am fost cu adevărat îngrijorată de starea lui Bells. Ești atât de drăguță că încă mă asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mult sens decît În viață. — În ziua cînd o să mor, tot ce am va fi al tău, Julián, spunea el de obicei. În afară de vise. Pe lîngă Fernando Ramos, Moliner și Jorge Aldaya, Julián a făcut repede cunoștință cu un băiat timid și cam ursuz pe nume Javier, singurul copil al portarilor de la San Gabriel, care locuiau Într-o gheretă modestă, situată lîngă intrarea În grădinile colegiului. Javier, pe care, la fel ca pe Fernando, restul băieților Îl considerau ceva mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o privire otrăvită și Începură să-mi facă o radiografie. — Ești logodnicul ei? Întrebă una. Sublocotenentul? M-am limitat să ofer un zîmbet gol, pe care Îl luară drept confirmare. Nu mi-l Întoarse decît cea de-a treia fată, timid și ferindu-și privirea. Celelalte două Înaintară spre mine, sfidătoare. — Mi te imaginam altfel, zise cea care părea șefa grupului. — Dar unde-i uniforma? Întrebă secundul, observîndu-mă cu neîncredere. — SÎnt În permisie. Știți dacă a plecat deja? — Beatriz n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]