4,226 matches
-
din grup se uitară unii la alții făcând fețe-fețe. Marie se holba la deschizătura din balama, de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. Apoi sări în picioare, trase capacul în sus printr-un imens efort de voință și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Steve lăsă mătura din mână și înaintă spre Bez. Cum acesta din urmă era cu vreo zece ani mai tânăr și mult mai în formă decât el, mă îndoiam că Steve o să sară la bătaie, dar spre surprinderea mea, Bez, trânti și el șurubelnița și făcu un pas înainte. — O, pentru Dumnezeu, zisei eu pierzându-mi răbdarea, dar nimeni nu mă asculta. În acel moment, adjunctul lui Steve, o fată pe nume Louise, care mi se părea tot timpul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scăpă ocazia cu stângăcia lui, în timp ce Sally se duse s-o încurajeze și el pe Tabitha. Sophie își făcu apariția cu un strănut uriaș, de pe traiectoria căruia încercă să scoată bucățile de material pe care le avea în brațe. Le trânti pe biroul lui Matthew, urmată de alaiul de zâne, care erau cu mult mai vesele acum că aveau să vadă cum urmau să arate costumele lor. Chiar și Tabitha apăru, în cele din urmă, din bucătărie, și o cuprinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Peter Wimsey 1 decât ca pe Modesty Blaise. — Să știi tu, zise Hugo, cu prea multă satisfacție pentru gustul meu. E o idee. Poate că dacă Lord Peter s-ar fi dus mai devreme gol pușcă și n-ar fi trântit-o pe Harriet pe canapea cu una dintre aruncările lui speciale de la judo, ar fi evitat toți anii ăia plicticoși în care ea nu se putea hotărî. — Nu prea cred că metoda asta ar fi mers cu Harriet. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de față cu alte persoane. Pe curând, îmi zise el. Când vei fi singură, adăugă el, săgetându-l cu privirea pe Hugo. Traversă camera și deschise ușa de la intrare. Nu uita să pui lacătul după ce pleacă el, îmi zise Hawkins, trântind bara de fier care se lăsa de-a latul ușii. Nu poți știi niciodată. O să-i aduc chiar eu aminte, mâine dimineață, inspectore, zise Hugo cu dulceață în glas. Îmi pare rău, nu mi-am dat seama că lucrați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dulceață în glas. Îmi pare rău, nu mi-am dat seama că lucrați la Serviciul de pază al cartierului; altfel v-aș fi bombardat cu întrebări. Subiectul ăsta al siguranței locuințelor mi se pare a fi uimitor de fascinant. Hawkins trânti ușa. Așa făcea de obicei. Mă întorsei spre Hugo, neștiind dacă să râd sau să dau cu ceva de pământ. —N-am știut că poți fi așa de nepoliticos, îi spusei eu pe un ton serios. În viața mea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceva. N-avea rost. Sally o luă cu pași apăsați spre ușă, ofensat, ca unul care fusese călcat rău pe bătături. —Sophie, zise el cu răceală în glas, este prietena mea. Ea o să-și aducă aminte unde eram. O să vedeți. Trânti ușa după el. Eu mă strâmbai. — La dracu, n-am vrut să-l scot din pepeni. Dar ce putea să zic? Adică, na!, cred că a fost acolo tot timpul... Acum înțelegi ce vreau să spun? zise Hugo. Îndoiește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urc mai puține scări dacă aș fi urcat scara pornind din spatele scenei, dar era prea mare vânzoleala pe acolo și nu aveam chef de dat explicații. Ajunsesem la ultimele trepte când cineva m-a prins de la spate și m-a trântit la pământ. — Nu puteam pierde ocazia să nu ating pantalonii aia, zise Bez cu veselie, când m-am întors. E ceva să te vadă omul îmbrăcată și îmbrăcată normal. Citi inscripția de pe tricoul meu și izbucni în râs. — Ok, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne va spune exact ce se întâmplase. Totuși, nu era decât Helen, vădit supărată. — Deci aici erați! exclamă ea. V-am căutat peste tot. — Intră, spuse Matthew, deși nu era necesar. Se ridică și închise ușa în urma ei. Helen se trânti lângă Janey, cu un aer amenințător. Nu înțeleg de ce ați crezut de cuviință să mă lăsați pe afară, zise ea, îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreau să aud așa ceva, zise Hugo, împingându-și scaunul și ridicându-se brusc, furios. Voi puteți să faceți ce vreți. Eu mă duc să văd ce face Vi. Nici măcar nu mi-a aruncat o privire când a trecut pe lângă mine. Trânti ușa în urma lui. Mă simțeam de parcă mi-ar fi trântit-o în față. Capitolul douăzeci și treitc "Capitolul douăzeci și trei" A doua zi dimineață m-am trezit cu mintea limpede, dar cu stomacul strâns ghem. După plecarea lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ridicându-se brusc, furios. Voi puteți să faceți ce vreți. Eu mă duc să văd ce face Vi. Nici măcar nu mi-a aruncat o privire când a trecut pe lângă mine. Trânti ușa în urma lui. Mă simțeam de parcă mi-ar fi trântit-o în față. Capitolul douăzeci și treitc "Capitolul douăzeci și trei" A doua zi dimineață m-am trezit cu mintea limpede, dar cu stomacul strâns ghem. După plecarea lui Hugo nu mai fusese mare lucru de spus; chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Polițistul își întoarse capul spre mine și zise: „Ce mama dracu’!“, cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului, se năpusti către ușă aproape instantaneu. Se auzi zgomot de lemn care crapă, la care Hugo își înăbuși protestele. Dar din baie se auzeau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în mașina poliției, vorbind rapid prin stație. Am clătinat din cap. Dar pun pariu că știu unde se duce, zisei eu. *** M-am întors sus, unde am găsit o atmosferă cumva mai calmă. Hugo se eliberase din funii și se trântise într-un fotoliu, preocupat de durerea de cap. Când am intrat, și-a ridicat privirea și mi-a oferit cel mai frumos zâmbet pe care-l văzusem vreodată. —Modesty, zise el. Ești bine? De acum în acolo așa o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi ia-ți tălpășița. Nu care cumva să-ți pierzi firea! Tu chiar te crezi Modesty Blaise, nu? Am trântit cu putere ușa de la intrare, care probabil că a văzut stele verzi. Capitolul douăzeci și cincitc "Capitolul douăzeci și cinci" — Pur și simplu nu-mi vine să cred, zise Sophie, probabil pentru a șaptesprezecea oară în dupăamiaza aceea. Ben! Nu pot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă distragă. Peste douăzeci de minute s-a auzit soneria. Când, în cele din urmă, m-am repezit să deschid ușa, nu am găsit pe nimeni. Eram pe punctul de a înjura în gura mare, pe stradă și de a trânti la loc ușa când, spre marea mea surpriză, am observat un urcior mare. Așezat pe treapta de sus. M-am uitat la el o vreme, după care m-am aplecat, destul de bănuitoare. Era plin ochi cu margarita de căpșune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și mai încet și, trecând de cotul râului, îi putu vedea, aproape chiar în același loc în care îi lăsase, grohăind și păscând, pentru că aceea era viața lor. Se trânti cu gura în jos pe fundul ambarcațiunii, își pregăti lancea pe o parte și de abia arătându-și ochii și un braț, vâsli cu mâna, lăsând caiacul să se apropie de mal cu nevinovăția unui trunchi de copac în derivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câteva zile înainte despre moartea unui partizan surprins în ambuscadă. Până la urmă, obosiți să-l mai caute, s-au așezat să mănânce la nu mai mult de douăzeci de metri de groapă, în singurul luminiș al pădurii. Apoi s-au trântit pe jos să doarmă, iar el le putea auzi sforăitul ritmic și pașii mari ai santinelei. A adormit la rândul său și, mai târziu, s-a întrebat de multe ori de ce a făcut-o. Atât de puțin îi păsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis în tine însuți, citind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a simți mirosul mării și căldura soarelui, de a o ajunge pe fată și de a o trânti pe nisipul alb ca să se tăvălească în el și să încerce din nou plăcerea uitată de a săruta o gură, de a mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească din nou cu gura în jos, considerând incidentul închis. S-a întors lângă Lola care privise indiferentă scena: — Așa nu rezolvi nimic, a spus ea. Lumea e plină de tipi care pun prea tare radioul, pentru că e singurul mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și dintr-un difuzor ascuns, se auzea o muzică suavă și îndepărtată care îndemna la somn. Ridică receptorul telefonului și ceru un whisky și un pachet de țigări, care i-au fost aduse sus imediat, împreună cu ziarul de seară. Se trânti în pat și savură încet vechile vicii: Nicaragua începea să-și revină din teribilul cutremur care a făcut Managua una cu pământul. Lăsă ziarul mai jos și privi peretele. Nu avea nici cea mai mică idee că un cutremur ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe Foster. — De ce? Zâmbetul lui fu curtenitor. — Poate voi afla mai multe despre motivul uciderii lui. Ea se Întinse Înaintea lui și trase portiera. Brunetti nu avu de ales decât să se ferească de greutatea ei În mișcare. Portiera se trânti, ea se aplecă peste spătarul scaunului și-i spuse ceva șoferului, și mașina se urni din loc. El rămase unde era și-o privi cum intră În traficul ce curgea afară din Piazzale Roma, de-a lungul drumului Înclinat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bine de douăsprezece ore. Deschise uriașa ușă a clădirii și o Închise iute În urma sa. Scările Înguste ce șerpuiau Încolăcit spre acoperișul clădirii slujeau drept un perfect amplificator de sunete și puteau auzi, chiar și de la etajul patru, ori de câte ori se trântea ușa. Gândul acesta Îl apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar asta-l ajută mult să urce mai ușor și ultima rampă. Aruncă o privire la ceasul de la mână Înainte să introducă cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era pitit un pistol de calibru mare, pe care-l Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei? Brunetti dădu iarăși din cap. Ambrogiani trânti capacul portbagajului și traversară Împreună șoseaua și intrară pe drumeagul de pământ ce ducea către munți. Camioanele săpaseră șanțuri duble În pământul drumeagului; cu prima ploaie abundentă, pământul avea să se transforme În noroi și drumul urma să fie impracticabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
american. Și chiar Îi oferise lui Brunetti o armă. Se prăbuși pe burtă la pământ, năucit, cu răsuflarea tăiată. Încercă să se opintească În genunchi, se gândi la Paola și fu conștient de revărsarea de lumină din jurul lui. Ambrogiani se trânti la pământ lângă el, Îi aruncă un braț peste spate și-l Împinse Înapoi la sol. — Rămâi jos. Ține capul jos, zise el În urechea lui Brunetti, Întins lângă el, cu brațul peste spatele lui. Brunetti se lăsă la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]