2,832 matches
-
deportare. 215. 28 februarie 1942. Nota nr. 9787 adresată unităților din subordine de către Comandamentul Militar Odessa, prin care se comunică decizia de ridicare și internare în ghetou a tuturor evreilor din Odessa, respectiv decizia mareșalului Ion Antonescu de a considera "trădători și criminali pe toți acei care întârzie evacuarea evreilor". 216. 1 martie 1942. Nota nr. 31.338 înaintată de Corpul 2 Armată Cabinetului Civil-Militar pentru Administrarea Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri, cu privire la deportarea unui număr de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ghettou. Se va continua investigațiile pentru a se identifica evreii care uzând de acte false s'au sustras internării. Aliații germani și oricine are nevoie de evrei liberi, să aibă aprobarea expresă a Domnului Mareșal Antonescu. Domnul Mareșal Antonescu consideră trădători și criminali pe toți acei care întârzie evacuarea evreilor. COMANDANTUL ZONEI C COLONEL, C. Carp Șeful Biroului 2 Cpt., Schuster H826. COMUNICAT: Comp. 35 Poliție Serv. Pretoral Comp. 35 Transm. AMR, fond 1675-Comandamentul Militar Odessa, dosar nr. 27, f. 579
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
înființeze un guvern de rezistență în străinătate. Cînd arestările s-au întețit, cîțiva membri ai Partidului Național-Țărănesc au încercat să plece ilegal din România. Aceștia au fost arestați, împreună cu Maniu, pe 14 iulie. Guvernul Groza i-a etichetat imediat drept trădători. Guvernul a închis ziarul partidului, "Dreptatea", iar pe 30 iulie, Consiliul de Miniștri a scos partidul în ilegalitate. Cei arestați aveau să fie judecați pentru conspirație în vederea răsturnării guvernului 383. Frustrarea a ajuns, în cele din urmă, la Legația americană
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o listă cu procedurile românești de emigrare, întocmit de Ambasada Americană din București. Încă din start, solicitantul era conștient că Bucureștiul descurajează în mod oficial emigrarea. Astfel, acesta era privit ca un dezertor, ca un ingrat sau chiar ca un trădător. Cît despre reîntregirea familiilor, Bucureștiul era de părere că familiștii care trăiesc în afara României trebuie să se întoarcă acasă, pentru a-și reîntregi familia. Pornind de la aceste premise, procesul de emigrare era greoi și de durată, cum era și de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
un nou ambasador în România. Pe 27 septembrie, Carter l-a propus pe O. Rudolph Aggrey în funcția de ambasador, în locul lui Harry Barnes 1910. Numirea lui Aggrey avea o semnificație care, dacă ar fi să dăm crezare spuselor unui trădător, nu era pe placul lui Ceaușescu. Conform lui Pacepa, faptul că Aggrey era de culoare l-a înfuriat pe Ceaușescu 1911. Președintele român ignora faptul că ambasadorul era un diplomat de carieră, care fusese trimis în Senegal și Gambia 1912
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
referit la rapoarte ale Comisiei de Implementare a Documentului Final de la Helsinki și ale organizației Amnesty International, au descris bătăile și torturile la care erau supuse minoritatea maghiară și cea germană și au citat declarații ale ambasadorului Funderburk și ale trădătorului Ion Pacepa. Într-un ultim efort de a împiedica înfrîngerea, senatorul Bentsen a propus amînarea amendamentului de suspendare. Propunerea o dată respinsă de Senat, situația era clară. În cîteva minute, Armstrong a și solicitat votarea amendamentului. Prin apel nominal, Senatul a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de a denunța vechiul patriotism naționalist ca pseudopatriotism care trebuie înlocuit de "adevăratul patriotism" întemeiat în internaționalismul proletar. Prima miză este câștigată prin tehnica acuzării acuzatorilor: învinuiți de a fi "dușmani interni ai patriei", comuniștii arată cu degetul la adevărații trădători de patrie conducătorii reacționari care, în cârdășie cu imperialiștii germani, și-au aruncat țările în toiul războiul, ducându-le în pragul calamității sociale totale. În contradistincție cu falsa retorică patriotardă dinainte de război a acestora, comuniștii au fost singurii care s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]