9,719 matches
-
, Dan (pseudonim al lui Avram Alfred Fechner; 8.I.1911, Calafat - 20.V.1961, București), poet și traducător. Este fiul Ernestinei (n. Jakobson) și al lui Iacob Fechner, „grânar”. Își începe studiile la Craiova și le continuă în București (liceele „Dimitrie Cantemir” și „Gh. Lazăr”). Ultima clasă o urmează la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, unde își ia
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
, Eugen (15.VII.1896, București - 2.VI.1975, București), traducător și publicist. Este fiul Aureliei (n. Felix) și al lui Nicolae Filotti, farmacist. Absolvent al Liceului „Gh. Lazăr” în 1914, F. este premiat cu un an înainte la concursul Societății „Tinerimea română”. Licențiat în drept la Universitatea din București, lucrează
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
August Strindberg. Teatrul, crede el, trebuie să iasă din starea de criză în care l-a aflat războiul, să se înnoiască, să realizeze „unitatea artistică a înscenării teatrale”. În anii ’50 F. se dedică, obligat de împrejurările vitrege, muncii de traducător. Transpunerile beneficiază de o cunoaștere remarcabilă a limbilor de origine, de cultura lui, în egală măsură remarcabilă, și de harul nedezmințit al unui prozator care s-a ignorat. A tradus romane de Heinrich Mann, William Thackeray, A. J. Cronin ș.a.
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
FISCHER, Ludwig Vinzenz (22.I.1845, Reșița - 15.XII.1890, Halle, Germania), publicist și traducător. Provenind dintr-o familie de emigranți germani stabiliți la Reșița (tatăl lui era tâmplar), F. învață meserie în atelierele căilor ferate de stat, în ciuda dorinței mamei sale de a-l îndruma spre preoție. Autodidact, trece prin diverse profesii și slujbe
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
de traduceri (corespondența a fost publicată de G. Barițiu în ziarul „Observatoriul”). Semnificativă este opinia lui despre creațiile populare românești, pe care le consideră „unice în felul lor”, multe dintre „perlele poeziei românești” fiind cunoscute cititorilor germani datorită unor „remarcabili traducători” (Mite Kremnitz, Hugo Klein din Budapesta și K. Reissenberger din Graz). Între 1868 și 1890 F. a colaborat cu foarte bune traduceri de poezie română la reviste austriece și germane: „Oesterreichische Gartenlaube” (Graz), „Die Dioskuren” (Viena), „Der Osten” (Viena), „Magazin
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
Miorița, Inelul și năframa, Soarele și luna. Cărțile și revistele trimise de Astra i-au servit la întocmirea repertoriului publicat în revista lui C. Diaconovici, care i-a acordat lui F. locul cuvenit în enciclopedia sa, prețuindu-i activitatea de „traducător de balade și poezii românești în limba germană, prin a căror publicare în revistele literare cele mai răspândite germane a contribuit mult la lățirea creațiilor poetice românești între germani”. Repere bibliografice: Encicl. rom., II, 426; Heinz Stănescu, Ludwig Vinzenz Fischers
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
, Rajmund (27.IX.1922, Vilnius, Lituania), traducător polonez. Stabilit în Polonia din 1928, vine în 1939 în România, unde își termină liceul și se înscrie la Facultatea de Construcții a Politehnicii din București. Fără a-și lua examenul de diplomă, se repatriază în Polonia în 1947. În
FLORANS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287025_a_288354]
-
străbătute de o discretă melancolie și cu traduceri din Lermontov și Heine colaborează St. O. Iosif, iar Panait Cerna, după ce la „Poșta redacției” primea un răspuns încurajator, trimite la F.-a. câteva din poeziile lui de început. Uneori, G. Bogdan-Duică, traducător și al câtorva fragmente din tragedia Christopher Marlowe de E. von Wildenbruch, sau I. Duscian fac prezentări ale unor scriitori străini, printre care Adam Mickiewicz, Gerhart Hauptmann și Arthur Schnitzler. O bogată rubrică de recenzii, note și informații asigură revistei
FLOARE-ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
, Pericle (11.II.1911, Viișoara, j. Constanța), prozator, poet, publicist și traducător. Este fiul Gherghinei (n. Neagu) și al lui Lică Martinescu. Face școala primară în satul natal, liceul la Constanța (primele patru clase) și Brașov (bacalaureat în 1931), Facultatea de Litere și Filosofie la București (1935). Devine referent la Mișcarea culturală
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
Și la sectorul proză se mizează pe scrieri devenite clasice, aparținând lui B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I. Agârbiceanu, Emil Gârleanu, Al. Cazaban, Gh. Brăescu ș.a. Chiar și pentru traduceri se apelează la texte consacrate, cum ar fi versurile din Rosegger (traducător St.O. Iosif) sau o fabulă a lui La Fontaine (traducător Gh. Asachi). Transpunerile din proza lui August Strindberg și Mikszáth Kálmán sunt semnate de Leontin Ghergariu. Se mai publică textul unei conferințe ținute de N. Iorga la Zalău, un
MESESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288096_a_289425]
-
lui B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I. Agârbiceanu, Emil Gârleanu, Al. Cazaban, Gh. Brăescu ș.a. Chiar și pentru traduceri se apelează la texte consacrate, cum ar fi versurile din Rosegger (traducător St.O. Iosif) sau o fabulă a lui La Fontaine (traducător Gh. Asachi). Transpunerile din proza lui August Strindberg și Mikszáth Kálmán sunt semnate de Leontin Ghergariu. Se mai publică textul unei conferințe ținute de N. Iorga la Zalău, un articol al lui I. Agârbiceanu intitulat Cine n-a greșit drumul
MESESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288096_a_289425]
-
MIHĂILĂ, Ileana (1.II.1959, București), istoric literar, editor și traducător. Este fiica Violetei Mihăilă (n. Popescu), redactor de editură, și a lui Gheorghe Mihăilă, slavist. Urmează școala generală și liceul în București, după care va absolvi, în 1982, Facultatea de Limbi Străine a Universității din același oraș, secția franceză-spaniolă. În
MIHAILA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
, Victor Vartan (15.VIII.1869, București - 10.II.1942, București), publicist, prozator și traducător. Era fiul Hulianei și al lui Kevork Mestugean, institutor, director între 1876 și 1881 al Școlii Armene din București. După ce își ia bacalaureatul la Liceul „Mihai Bravul”, pleacă împreună cu familia la Constantinopol, unde tatăl său va deschide o școală pentru
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
, E.[ugen] (31.X.1881, Fălticeni - 16.VII.1943, București), critic și istoric literar, prozator și traducător. Este al patrulea dintre cei șapte copii ai Profirei (n. Manoliu) și ai lui Vasile T. Lovinescu (numele real - Vasile Teodorescu), profesor de istorie. La Gimnaziul „Alecu Donici” din localitatea natală, unde tatăl său este director, L. a fost coleg
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
, Alexandru (14.III.1854, București - 24.XI.1920, București), poet, prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Mariei, fiică a pitarului Dimitrie Pârâianu, dintr-o veche familie boierească din Oltenia, și al lui Alexandru D. Macedonski, general și ministru de război în timpul lui Al. I. Cuza (acesta se declara descendent al casei Biberstein-Rogala, familie princiară
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
închipuie apoteoza marelui florentin (în destinul căruia poetul hulit de contemporani și mistic îndrăgostit de poezie se regăsea pe deplin), iar în Saul el se proiectează în legendarul David, cântărețul înaripat. Iadeș!, Unchiașul Sărăcie, 3 decembrie sunt simple adaptări. Ca traducător, a dat o versiune a tragediei shakespeariene Romeo și Julieta cu mari libertăți față de original, s-a oprit la scena de magie din Faust de Goethe, la versurile lui Byron, geniul său tutelar, la Théophile Gautier și Maurice Rollinat, Putrezirea
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
MICLĂU, Paul (12.IV.1931, Comorâște, j. Caraș-Severin), semiotician, poet, prozator și traducător. Este fiul Cătălinei (n. Micșa) și al lui Ion Miclău, țărani. Urmează școala primară în comuna natală și cursurile Liceului „General Dragalina” din Oravița (1942-1950). Între 1950 și 1954 este student al secției limba și literatura franceză a Facultății de
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tânăr); progresiv doar și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de Dionisie cel Mic al începutul secolului al VI-lea, teologia lui Chiril a devenit mai cunoscută teologilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile sale. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, având în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Esihie ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov. Apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
GEORGE, Tudor (pseudonim al lui Tudor Georgescu; 3.II.1926, Ulmeni, j. Călărași - 10.I.1992, București), poet și traducător. Este fiul Dobrei (n. Cicu) și al lui Marin Georgescu, impiegat la căile ferate. Își petrece copilăria în cartierul bucureștean Pleșoianu-Grivița, unde frecventează școala primară și Liceul „Marele Voievod Mihai”, apoi urmează Facultatea de Drept a Universității din București, pe
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
GHEORGHIU, Mihnea (5.V.1919, București), eseist, traducător, poet, dramaturg și prozator. Este fiul Alexandrinei (n. Moldoveanu), învățătoare, și al lui Dumitru Gheorghiu, anticar. Urmează Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1929-1937) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1937-1941). În timpul războiului, după absolvirea Școlii de
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
decenii de alte două romane: Enigma din Strada Presei (1988) și Muschetarul lui Cantemir (1993), precum și de un volum de povestiri - Cele două roze. Povestiri după W. Shakespeare (1994). Continuă și situată de fiecare dată între izbânzile domeniului, activitatea de traducător a lui G. vizează cu deosebire opera lui Shakespeare, a cărei editare completă în românește o coordonează, precum și alte scrieri din literatura engleză și din cea americană. SCRIERI: Anna-Mad, București, 1942; Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu, București, 1946; Modalitatea conformistă
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
, Bogdan (5.VII.1958, București), poet, traducător și publicist. Este fiul Adrianei (n. Ghiu), biochimistă, și al lui Nicolae Groza, avocat. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1978-1982). În 1992 susține la Paris o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
1955, pentru relații cu Franța. Deși obține diplomă de licență, nu se poate angaja nicăieri până în 1959, când este primită că muncitor calificat la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice. Va rămâne aici până în 1970, devenind traducător tehnic, apoi documentarist. Din 1971 și până în 1987, când se va pensiona, va lucra că redactor principal la Bibliotecă Centrală Pedagogica din București. După 1990, ca membră fondatoare a Fundației Culturale Memoria, face parte din colegiul de redacție al publicației
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
și traduceri la „România literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, precum și la reviste din străinătate: „Jornal de Letras”, „Artes & Idéias”, „Letras & Letras” (Portugalia), „Translittérature” (Franța) ș.a. A realizat, de asemenea, importante lucrări destinate limbilor portugheză și spaniolă, excelente instrumente de lucru pentru traducătorii români, gramatici și dicționare, care s-au bucurat de mult succes, unele fiind reeditate, iar altele publicate în Portugalia. După 1990 a participat la diverse programe culturale în străinătate, invitată cu burse în Franța și în Portugalia sau cu comunicări
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]