4,624 matches
-
d tale! Schița a ajuns, în această formă, la evidente semne de maturitate. Se vede o grijă și mai mare față de cuvînt, și o frumoasă muzicalitate. Accentele umane sînt și ele prezente din abundență; încît, cu voia zeilor, după ce voi transcrie bucata la mașină, și voi întări pe ici pe colo prezența celuilalt cal, voi da-o unei redacții. Te felicit, e foarte frumos! Duminică 16 crt. plec la Iași. Stau pînă Miercuri; iar Duminica următoare, 23 crt., sînt la Udești
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
număr, și ca spațiu și ca opinie . Dacă nu merge așa, nu este nici o supărare să nu-l mai public, numai că te rog mult ca de ultimele pagini, acelea dactilografiate, să ai mare grijă căci nu le-am mai transcris. Te rog insistent dacă merge, să-l colaționezi mata cu o atenție specială după ce se bate la mașină și să-mi oprești și mie un exemplar din cele dactilografiate. Apoi te mai rog să-mi scrii două rînduri, dar neapărat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ai și fotografia), este inedită (te rog să verifici și tu, în fișele tale. Nu am avut timp să verific dacă E. Camilar publica și poezii în ziarele Opinia și Iașul). A doua, este cum spun în prezentare (eu am transcris-o întocmai, ai și fotocopia alături, dar cred că ar trebui suprimată dedicația „pentru Cora”, pentru a nu supăra pe dna Elisabeta Isanos. Asta, firește, în cazul cînd nu se reproduce în revistă fotocopia, ceea ce cred că nu e cazul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai repede gata și tipărit. E păcat să nu vă duceți gîndul la capăt. Cu cele mai bune sentimente și urări de sănătate și putere de muncă, Ion Maxim P.S. Abia la întoarcerea acasă, după cîteva zile am reușit să transcriu rîndurile pentru d-voastră. Îmi cer iertare. Peste cîteva zile plec din nou la Oradea. Am să vă dau un telefon la întoarcere. Ion Maxim </citation> (14) (15) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”14 februarie, 1974”> Timișoara, 28
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”30 august 1983”> Iubite domnule Călin, îți trimet alăturat articolul promis: el a fost gata la 24 august, dar la Roman n-am avut la îndemînă o mașină de scris pentru a-l transcrie. În ianuarie 1984 voi fi pentru trei săptămîni la Paris, invitat de Collège de France . îmi vei scrie pînă atunci, dacă vei avea nevoie de medicamente sau alte lucruri mărunte indispensabile care nu se găsesc în țară. Am primit cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Trebuie spus că feredeu Înseamnă o baie publică iar În acest caz fusese vorba chiar despre „feredeul israelit” adică baia aflată În proprietatea Comunității evreiești locale. Introducerea În acest document face toți banii și de aceea am hotărât să o transcriem cu cea mai desăvârșită fidelitate: „Fiind quă Dumneavoastră sunteți bunul Guvernator al județului și bun părinte al orașului vin cu profund respect a vă depune plângerea mea”. Pe scurt, acesta adusese la cunoștința „guvernatorului” județului Fălciu faptul că „...de câțiva
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
interese comune. Dovedind multă scrupulozitate și știind că șeful său de la județ era cam mofturos atunci când venea vorba despre executarea unor ordine ministeriale, polițaiul a Întocmit și un tabel pe care, pe cât posibil datorită ortografierii greoaie a numelor, Îl vom transcrie aici de față specificând faptul că o oca era egală cu aproximativ 1,5 kg. iar un dram cu 3,18-3,23 grame: „David Finchelstein (4 ocale și 200 de dramuri); Theodor Frimu (7 ocale); C. Stancoviciu (28 ocale); Strul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a le relua fără a izbuti”. Deoarece această telegramă fusese trimisă „...tuturor Prefecturilor din țeară”, este greu de ghicit dintre atâtea nume care anume erau de prin părțile Hușului sau ale județului Fălciu așa că am luat decizia de a le transcrie INTEGRAL. a.l. Morți, răniți și dispăruți din Divizia a III-a În prima Bătălie a Plevnei „DIVIZIA A III-A, OFIȚERI RĂNIȚI. Maiorul Lipanu, Rgt.10 Dorobanți (Înființat prin Decretul Domnesc nr.2195/26 noiembrie 1876, cu garnizoana de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
făcuseră veacul În perioada „sinistrei dictaturi” antonesciene. Dar, până a ajunge la modul În care s-au Împărțit banii săracilor prin Banca de credit mărunt, ia să vedem cine fuseseră mahării ajunși peste noapte mama, tata și dumnezeul evreilor hușeni, transcriind „Compozița socială a comitetului democratic evreesc”: „Meseriași - 8; comercianți - 7; intelectuali - 9; funcționari - 6; casnice mic-burgheze - 20”. Deci, acum, În vremuri de mare criză a mâncării, aglomerație pe funcțiile de conducere după ce, cu doar câteva luni În urmă când nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și gospodăririi În cadrul procesului instructiv educativ În școală>> Întrucît se referă la crearea de săli și lucrări În ateliere a elevilor din clasele VII și VIII, conform instructajului”. Greu măcar de speculat ce a fost În mintea cenzorului deoarece am transcris corect cele scrise de el În „informare”. ș. Activitatea tipografiei din Bârlad - atent monitorizată Firește, tipografia era o mare spaimă pentru comuniști deoarece În ea se puteau infiltra „elemente dușmănoase” care numai În două-trei ore ar fi scos sute de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de același plan de producție. Materialul atacat de Radu Costache avea titlul „Răsplata muncii” și greșelile fuseseră formulate astfel: „...În care se arată despre acordarea diplomei de Întreprindere evidențiată colectivului de muncă dela fabrica de ulei <<Republica>>, se arată (citat transcris cu tot cu greșelile autorului, n.n.): <<Planul producției globale și marfă pe primul trimestru a fost realizat Încă dela 26 martie iar de atunci ei lucrează În contul trimestrului II>>”. „Competentul” rectificator reformulase astfel: „Planul producției globale și marfă pe primul trimestru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ales s-a impus în conștiința publicului cu încântătoare „personale” care au definit în timp preocupările pictorului pentru peisaj, natură statică, portret, compoziție. A realizat expoziții personale la Lugoj (1945), București (1946, 1975-retrospectivă). Artistul iubește viața, natura pe care o transcrie cu emoție și sensibilitate, o recompune pe pânză în limbajul culorii și al formei. Pictorul a fost în Iașul interbelic și s-a menținut după aceea ca o prezență distinctă prin pregnanta sa personalitate artistică , dar și prin rolul pe
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de plăcut ? Problema e că, înainte de a fi plăcut, e fals. Dosarul de presă ne asigură că ideea filmului a pornit de la conversația unor tinere, pe care scenaristul George Dogaru a auzit-o în căminul studențesc în care locuia ; a transcris-o și, cu cele trei pagini de dialoguri, s-a dus la profesorul său, regizorul Ioan Cărmăzan. Exact așa și sună : ca o conversație feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dogaru a auzit-o în căminul studențesc în care locuia ; a transcris-o și, cu cele trei pagini de dialoguri, s-a dus la profesorul său, regizorul Ioan Cărmăzan. Exact așa și sună : ca o conversație feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu) și reluată iar și iar, prostioară cu prostioară, de două minți la fel de masculine și de febrile ca mîna care a asudat inițial, una mai convinsă ca alta că toate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
naratorului instrumentul prin care el devine un personaj public. Inte- resul naratorului, dar și al autorului se focalizează pe mecanismul prin care percepția publică asupra unui per- sonaj este dereglată metabolizând o contradicție prin care una și aceeași identitate este transcrisă în două registre opuse, ambele recuperabile în forma lor maximală. „Simț enorm și văz monstruos” se plasează la nivelul efectului retoric, nu la nivelul personajului vidat de conținut, deve- nit o formă, un om fără însușiri. Nu ajungem să cunoaștem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sunt arestate, sunt ținute nemâncate, parte a supliciului, și suntem lăsați să înțelegem că ancheta este una destul de dură, chiar dacă comisarul nu poate merge prea departe cu țiganca însărcinată de teama unui posibil avort. Ancheta, putem presupune, include bătaia, procedeu transcris într-o expresie plastică de către comisar „- Cu baba și cu fata, de ! merge să le mursici mai zdravăn ; dar cu țâca, nu prea, fiindcă, e pardon, în poziție ; dacă se întâmplă la secret vreun avort...”. Avem câteva considerații avizate asupra
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dispariția a două bilete de loterie. Episodul este amplificat de retorica grandioasă și gesti- culația abundentă. În oglinda secolului, micul funcționar își răsfrânge statura unui revoltat de specie romantică, profesând acel titanism tragic al dezmoșteniților soartei. Aceste bilete de loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Vox Populi, Vox Dei, ca „Box Populi, Box Dei”. Cuvântul „popor” este pre- zent în ambele ocurențe, deformarea îl afectează direct într-un caz și indirect în celălalt. În proza intitulată Boborul, apărută pe 21 noiembrie în Epoca literară, Caragiale transcrie pronunția defectuoasă a unuia dintre personaje, întâmplător un om al legii, poli- țistul Stan Popescu, aflat într-o stare avansată de mahmu- reală și turpitudine. Scena este întrucâtva memorabilă prin grotesc, cu atât mai mult cu cât este plasată la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discursu- lui expozitiv inițial indică dubla măsură și hibridizarea sa. O temă îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg curent de idei, dar și o sensibilitate finiseculară din care originează estetic deca- dentismul. Formula transcrie viziunea unui dezastru delec- tabil și grandios, declinul marilor imperii, declin fastuos, en beauté, căruia îi servește drept model declinul Imperiului Roman. Sintagma circulă aproape obsesiv la finele secolului al XIX- lea și incorporează un milenarism sublimat estetic. Avem aici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei utilizate excesiv, ci adoptă „mobilitatea sofisticii” anulând orice predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care o H.-R. Patapievici o identifică prin două caracteristici fundamentale : „setea de intemperanță” ca pierdere a discernământului, a diferenței, și pierderea distanței sanitare față de obiectul bășcăliei, o complicitate fără rest cu derizoriul. Bășcălia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
limbi aparent moarte și În acest scop ne-am Închis timp de patru luni În loft-ul teatrului, inventând sau Învățând din experiențele altora exerciții care să ne ducă la o explorare viscerală a sunetelor. Le-am cerut actorilor să-și transcrie de mână replicile În caietele lor, pentru a le memoriza apoi fonetic, sunet cu sunet. Scriindu-și textul ei Înșiși, ca și actorii din tradiția uitată, ei intrau Într-o relație mai concretă cu literele, cu cuvintele. Unul dintre primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor - adoptat o dată pentru totdeauna ca atitudine de bază a aparentului lor apolitism. Îmi vin în minte - pentru că se potrivesc de minune aici - cuvintele poetului basarabean Grigore Vieru, pe care, înainte de Revoluție, le-am transcris cu grijă - în speranța că îmi vor fi de trebuință cândva - din numărul 40, din 28 sept. 1989, al revistei Literatura și arta din Chișinău, împrumutat aproape pe furiș de la un prieten. Dup ce subliniază că „destule realități de la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere, de speranță, de lumină pe care omul a izbutit să-l descifreze, cu prețul unor mari dureri, în cartea de spaimă, pe alocuri ininteligibilă și fără sens, a epocii întunecate în care a trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
episod final al puciului capătă cu totul alte conotații decât cele pe care le relevam la început. (Îl reabilitează de altminteri, în sensul că îl scoate din categoria comicului de film mut și îl plasează sub specia maledicției, versetele biblice transcrise mai sus.) Demisia lui Șevarnadze din funcția de ministru de Externe și faimosul său strigăt de alarmă în ședința Sovietului Suprem : „Vine dictatura !” i-au dat o dimensiune profetică, pe care nu i-o mai poate nimica șterge. La aceasta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]