6,656 matches
-
1958 și Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1969. A funcționat ca redactor (1965), apoi ca secretar general de redacție (1970) și redactor-șef adjunct (1974) la revista „Ramuri”, redactor la „Scânteia tineretului” (1967), șef de secție la „Tribuna României” (1972), la „Flacăra” (1979) și la Redacția revistelor pentru străinătate (1984). Între 1987 și 1990 lucrează la Centrul de Cercetări Istorice al Fundației „Iosif Constantin Drăgan” (Milano - Veneția - Roma). După 1989 este pe rând redactor-șef la „Națiunea”, redactor
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
lui N. Iorga, obține o mică bursă, dar lucrează ca pedagog, succesiv, la un pension și la un institut particular. Debutează în 1897 la „Tinerimea română”. Din 1902 colaborează la „Convorbiri literare”, din 1903 scrie și la „Voința națională”, „Epoca”, „Tribuna poporului” (semnând uneori cu pseudonimul V. Andrei), „Luceafărul” ș.a. În 1903 e angajat funcționar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1904 își susține licența. La recomandarea lui N. Iorga și a lui A.D. Sturdza, e primit, ca bursier, la Universitatea din
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
de Ioana Em. Petrescu și se integrează grupului din jurul revistei „Echinox”, în paginile căreia începe să scrie, în 1974, critică literară. Colaborează constant la „Vatra”, unde susține rubrica „Poeți ce vin” (mai târziu, „Scriitori ce vin”), consacrată scriitorilor postmoderni, la „Tribuna”, „Steaua”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Astra”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Discobolul”, „Târnava” ș.a. De asemenea, scrie articole pentru Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționar analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003), Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu (2001). Editorial
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
ulterior fiind director al Editurii Limes. Debutează în presă cu versuri, la „Echinox” (1974), iar editorial, ca urmare a concursului pentru debut al Editurii Dacia, cu volumul Un munte, o zi (1981). Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, proză la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Familia”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Contemporanul”, „Haiku” (București), „Albatros” (Constanța), „Dacia literară”, „Interval”, „Poesis”, „Zburătorul” (Onești) ș.a. Cu numai o carte tipărită înainte de 1989, Un munte, o zi, și, în compensație, cu câte o culegere aproape în
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
înalt grad cultul exactității, P. rămâne în perimetrul istoriei literare un vrednic urmaș al lui D. Popovici și al lui Ion Breazu. S-a manifestat, sporadic, și în calitate de critic literar în paginile unor reviste precum „Gând românesc”, „Transilvania”, „Almanahul literar”, „Tribuna” și „Steaua”, ca și în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Cercetări de lingvistică”, „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Limba română”. SCRIERI: Studii de literatură română, Cluj, 1971; Românii în
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
Baia Mare, 1967), iar cel dintâi volum personal, Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului, îi apare abia în 1997. După 1990 este redactor la „Glasul de Nord” și la „Jurnalul de Sighet”. Colaborează la ziarele „Graiul Maramureșului” și la revistele „Tribuna”, „Astra”, „Echinox”, „Urzica”, „Luceafărul” (unde susține o rubrică permanentă), „Steaua”, „Familia” (are, de asemenea, o rubrică permanentă), „Poesis” ș.a. Obține Premiul „I.L. Caragiale” al revistei „Urzica” (1989) și Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (1996). Considerat
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
la „Iașul literar” în 1956, unde, în același an, va fi angajat ca redactor, iar prima carte, placheta Chemarea primăverii, îi apare în 1959. A colaborat cu versuri, traduceri și recenzii la „Ateneu”, „Familia”, „Flacăra Iașului”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1968 i se acordă Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru volumul Concert minus unu. P. este unul dintre poeții din jurul revistei „Iașul literar”, reprezentant al liricii patriotice, scrisă în spiritul grandilocvent al epocii, dar care își
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
1975), fiind, de asemenea, prezentă în plachetele bistrițene 9 dimineți (1975) și Spații posibile (1979), ca și în Zece poeți tineri (Iași, 1976). Prima carte, Eclipsa, îi apare în 1979. Colaborează cu versuri la revistele „România literară”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”. A fost distinsă cu Premiul Editurii Junimea (1974), Premiul „Tinere condeie” (1975), Premiul Festivalului Național de Poezie „Nicolae Labiș” (1975), Premiul revistei „Amfiteatru” (1976) ș.a. Semn al unei sensibilități profund contradictorii, poezia scrisă de P.
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
urmează Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1964-1971). Se înscrie în Baroul din Satu Mare, practicând avocatura. Între timp va absolvi, în sistemul învățământului fără frecvență, și Facultatea de Filosofie a Universității clujene (1977). Ca student, frecventează cenaclurile revistelor „Tribuna” și „Echinox” și debutează în 1967, la „Amfiteatru”. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Transilvania”, „Contemporanul”, „Flacăra” ș.a. Semnează și Alexandru Olar, Al. Olar-Varnali, Horia Algor. Numărându-se printre protagoniștii grupului format în jurul revistei „Poesis” din Satu Mare, este și membru al
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
Martin Luther” din Halle. Din 1993 funcționează ca profesor la Universitatea „Athenaeum” din București, în cadrul Facultății de Filologie și Ziaristică, fiind și decan al acesteia. Debutează în 1957, la revista „Tânărul scriitor”. Colaborează la „Analele Universității București”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Argeș”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. În cartea sa de debut, Opera lui Camil Petrescu (1972), inițial teză de doctorat, P. examinează opera prin apelul la o seamă de factori extrinseci (raportul biografie - creație
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
emigrează în Germania și se stabilește la Düsseldorf. Debutează cu poezie în „Orizont” (1966), iar editorial cu volumul de versuri Lebede ale puterii (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor). Publică în mod constant în „Orizont” și colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Tribuna” ș.a. După 1989 revine în spațiul poetic românesc cu placheta Autobiografie ermetică (1992; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor), cu volumul bilingv Erotica hermetică - Die hermetische Erotik (1994) ș.a. Câteva texte i-au fost traduse în limbile sârbă și
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Banat și alte schițe originale (1925) și din periodice merită ceva mai multă atenție. Notația moravurilor se îmbină cu înregistrarea aproape mereu fidelă a felului în care vorbesc oamenii simpli. Este o „proză țărănească”, în continuarea liniei curentului poporan de la „Tribuna” lui Ioan Slavici, dar și cu influențe dinspre poporanismul „Vieții românești”. Încă de luat în seamă și astăzi sunt paginile memorialistice, cele mai multe răspândite prin periodice, și substanțiala contribuție publicistică. Risipindu-se într-o febrilă prestație de activism social și cultural
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Hasdeu” din București. Debutează cu un volum de proză scurtă, Serile-n sat la Ocișor (1971), în care dă o imagine a satului ardelean „sub un unghi anecdotic, dar cu multă culoare” (Marian Papahagi). Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna” „Steaua”, „Familia”, „Transilvania”, „Revista de filosofie” ș.a. P. e un solitar atât prin firea, cât și prin biografia sa. Nu a participat decât rar la viața obștii scriitoricești, deși s-a bucurat de aprecierea generației sale. Aceasta explică, poate, și
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
editoriale, mai întâi la Editura Didactică și Pedagogică, iar din 1999 la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în revista „Luminița” (1957), iar prima carte, Proza lui Camil Petrescu, îi apare în 1981. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Echinox”, „Astra”, „Vatra”, „Ramuri”, „România literară”, „Ateneu”, „Tomis” „Orizont”, „Literatorul” „Supliment literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Caiete critice”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Apostrof” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Agneta Ganea, Ileana Ulmu. P. desfășoară o activitate intensă în presa literară
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
1975, la „Limbă și literatură română” (seria pentru elevi), și editorial în volumul colectiv de versuri Alpha ’85. Cea dintâi carte, Frigul și frica, îi apare în 1992. Colaborează la „Luceafărul”, „Astra”, „Minerva”, „Viața românească”, „Interval”, „Arca”, „Cadran”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Vatra”, „Steaua”, „Euphorion” ș.a. Circumstanța că P. a ucenicit în preajma lui N. Steinhardt - etapă al cărei rod direct a fost apariția cărții de convorbiri Primejdia mărturisirii (1993) - și că a devenit el însuși preot motivează deschiderea înspre fundamentele mistice ale
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
ș.a. Debuta acum și editorial, cu placheta Dumnezău (1928), urmată de o tălmăcire din Ady Endre, Sânge și aur (1930). În deceniul următor scrisul îi mai este găzduit de periodicele „Viața literară”, „Societatea de mâine”, „Țara noastră”, „Gând românesc”, „Gândirea”, „Tribuna”, „România”, mai rar în „Cuvântul”, „Calendarul”, „Curentul” ș.a. Din mai multe volume pe care le avea pregătite pentru tipar, se editează doar unul, de poezii, intitulat Umbre și lespezi (1938). După Dictatul de la Viena, P. e obligat să părăsească orașul
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
doar unul, de poezii, intitulat Umbre și lespezi (1938). După Dictatul de la Viena, P. e obligat să părăsească orașul de care se atașase și să se mute la București, unde va conduce Editura Dacia Traiană. În anii războiului colaborează la „Tribuna” (Brașov), „Cuvântul” (Brăila), „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare” ș.a. Traduce acum, probabil mai mult din necesități pecuniare, două romane - Regina Cristina de Philip Lindsay și Kitty de Rosamond Marshall -, precum și o piesă pusă în scenă în 1947 - 3 la purtare de
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
Centrului Cultural Român din New York, iar la sfârșitul anului 1998 e numit director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Și-a luat doctoratul în literatură comparată cu teza Romanul condiției umane (1977). Debutează în revista „Tribuna” (1958) cu critică literară, și editorial cu volumul de eseuri Realitate și romanesc (1969; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj). Colaborează cu cronici literare, eseuri și studii la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Secolul
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
în literatură comparată cu teza Romanul condiției umane (1977). Debutează în revista „Tribuna” (1958) cu critică literară, și editorial cu volumul de eseuri Realitate și romanesc (1969; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj). Colaborează cu cronici literare, eseuri și studii la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Secolul 20”, „Familia”, „Transilvania”, „Vatra”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Caiete critice”, „Viața românească” ș.a. Participă la volume colective de studii și la dicționarele literare coordonate de Mircea Zaciu, Marian Papahagi
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
Bistrița (1986-1991), va fi mai târziu director al Casei de Cultură din Beclean. Debutul are loc la revista „Astra”, în 1968, cu povestirea Caii. Primul volum de proză scurtă, O fotografie veche, înrămată, îi apare în 1994. Colaborează la „Cronica”, „Tribuna” și „Steaua”, „Minerva” (Bistrița), „Banatul” ș.a. Laureat al Concursului „Liviu Rebreanu” (Bistrița, 1983) și al Concursului Național de Proză „Pavel Dan” (Cluj-Napoca, 1987), i se acordă în 1996 un premiu la Salonul Național de Carte din Cluj-Napoca. P. scrie o
PODARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
Debutează cu critică literară în revista „Steaua” (1994; Premiul pentru debut în publicistică al Asociației Scriitorilor din Cluj), iar prima carte, micromonografia Cristian Popescu, îi apare în 2001, fiind distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Colaborează la „Steaua”, „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Vatra” ș.a. Formula critică a lui P. presupune o viziune piramidală asupra domeniului, în cadrul căreia „vârful” figurii l-ar constitui teoria literară, iar „baza” ei - cronica și analiza de text. Semnificația și importanța unui demers critic ar fi conferite
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
alți colegi, să scoată o revistă șapirografiată, „Caietul celor patru” (1928), la care colaborează cu proză, dar conducerea școlii interzice apariția publicației. Debutul propriu-zis se produce în timpul studenției la Facultatea de Drept din Cernăuți, când publică versuri în gazeta locală „Tribuna”. Se înscrie, concomitent, la Facultatea de Teologie, abandonând-o după un an. Își trece licența în drept în 1933 și practică avocatura la Hotin. După 1944 și-a continuat activitatea în București, ca avocat al Academiei Române, apoi ca liber profesionist
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. Este membru în mari concilii bisericești europene și mondiale, din 1992 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. Debutează editorial cu romanul Trei ceasuri în iad, apărut în 1970. Colaborează, în afară de revistele de teologie, la „Tribuna”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. Pe lângă studiile de teologie, P. publică și lucrări dedicate unor figuri care aparțin deopotrivă lumii bisericești și istoriei literaturii, cum ar fi Neagoe Basarab, Chesarie de Râmnic, Leon Asachi, Gheorghe Șincai, Andrei Șaguna, Miron Cristea. Bunăoară
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
țară, în vizite frecvente după 1993, la una din ele fiind încununat, la Neptun, cu un premiu al Uniunii Scriitorilor pentru Scriitori români la New York, volum apărut în 1998. Colaborează la „Secolul 20”, unde debutează ca traducător în 1970, „Ramuri”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Romanian Review”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „România liberă”, „New York Magazin” (New York), „Lumea liberă românească” (New York), „Dorul” (Copenhaga) ș.a. Face parte din Foreign Press Association (New York), United Nations Correspondents’ Associations (New York) și din Academia Româno-Americană de Arte și Științe. După
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
prestigios, poetician cu fler analitic și imaginație speculativă, istoric literar rutinat, având o perspectivă „de sus” asupra vârstelor interioare ale literaturii române. Debutează în „Cercetări de lingvistică” (1966), cu studiul Concepția lingvistică a lui Aron Pumnul. A colaborat la revistele „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Limbă și literatură”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Tomis” ș.a. În 1989 Uniunea Scriitorilor îi acordă Premiul „Mihai Eminescu” pentru întreaga activitate. A fost soția criticului literar Liviu Petrescu. În
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]