7,094 matches
-
când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă dansând în urma noastră. În centru ne-am așezat pe marginea trotuarului, în ploaie. Mașinile și oamenii forfoteau de colo colo și i-am spus Zenobiei : „Tu, dragă, mă tem să nu răcim și cred că ne e foame, ce-ai zice să mâncăm ceva și să găsim un adăpost ?“. „Pentru asta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu fruntea rezemată de zidul unei case, pe strada Romană. Era vizibil că-mi pierdeam vremea de pomană : în afara bătrânelului aceluia milos nu s-a mai oprit nimeni să mă întrebe ce am; de aceea m-am așezat pe marginea trotuarului, bolboroseam ceva, îmi urmăream desfășurarea gândurilor; mai întâi mi-a venit în minte un ilustru personaj, îmi ziceam că orice poet adevărat știe mai multe decât toate tomurile acestuia despre străfundurile fihințelor sau măcar despre propriile sale măruntaie psihice; apoi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altul din fiecare mie mi se ivea numai când îi făceam semne, ca acum, cu gestul unuia care își șterge nasul sau sudoarea de pe frunte ca să poată suporta el însuși arsura lăuntrică. Pe urmă am văzut-o trecând pe celălalt trotuar pe tanti Linica, murise de mult, dar mai treceau și alții la fel de morți, învățasem să-i recunosc; ea mi-a făcut cu mâna și a cotit pe lângă școala Tunari, „Pesemne că se duce în vizită la mama, poate mă așteaptă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe Empedocle ăla mic cred că nu-l mai văzuse nimeni în afară de mine. Poate că nici domnul de la masă nu exista. Treaba lui... Atunci am simțit în mine un gol rece ca o tencuială udă. M-am așezat jos, pe trotuar, lângă vitrină. Nu știu cât am stat acolo, dar după un timp domnul acela a ieșit, cu băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în ce lumina, doamna Gerda clătina din cap, defuncții își continuau plimbarea, treceau pe lângă noi ca într-un vis. În farmacie s-au aprins becuri puternice, albastre, i-am propus doamnei Gerda să vină afară, să ne așezăm pe bordura trotuarului, să discutăm discuții. Mă gândeam că o scurtă comuniune verbală i-ar face plăcere. „Vai, nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca și cum ar fi uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
publicul să vină să "descopere noul Barbès la modă". Se oferea un mic dejun în primul restaurant reamenajat, decorat cu rafturi de cărți și botezat "Lecturi gurmande". Apoi adunarea s-a apucat să meargă în sus și-n jos pe trotuare pentru a aprecia munca tinerilor creatori. Exista un contrast violent între jurnaliștii din grup, subțiri și îmbrăcați ușor, în ținute estivale, și femeile maghrebine ce purtau, în ciuda căldurii, văluri și veșminte lungi, cu mîneci și glugă. În vitrine, manechinele prezentau
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
un pod care adăpostește, la fiecare sfîrșit de săptămînă, de la ora șase a dimineții, "talciocul", strămoșul pieței de obiecte vechi. Urmașii negustorilor de zdrențe ai zonei de altădată încearcă să vîndă aici bunuri sărăcăcioase de proveniență incertă, etalate direct pe trotuar. Profesioniști ai comerțului cu lucruri de ocazie, ceva mai răsăriți, vin aici să tragă o raită în speranța de a descoperi acea pasăre rară care să le permită o afacere bănoasă. Dar clienții sînt cel mai adesea oameni nevoiași aflați
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Paris o parte din teritoriul său pentru a permite unei clădiri de birouri, nou-nouță, să beneficieze de o adresă aleasă. Situat colț cu strada Henri Ginoux și cu traseul lateral al perifericului, una dintre intrările imobilului dă spre Paris. Însă trotuarul care îl mărginește la nord era tăiat în două, jumătatea de nord aparținînd Parisului și cea de sud comunei Montrouge, care a abandonat jumătatea acestui trotuar pentru ca noile birouri să-și poată avea domiciliul în Paris. La Issy-les-Moulineaux ingeniozitatea a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și cu traseul lateral al perifericului, una dintre intrările imobilului dă spre Paris. Însă trotuarul care îl mărginește la nord era tăiat în două, jumătatea de nord aparținînd Parisului și cea de sud comunei Montrouge, care a abandonat jumătatea acestui trotuar pentru ca noile birouri să-și poată avea domiciliul în Paris. La Issy-les-Moulineaux ingeniozitatea a constat în utilizarea prelungirii pariziene rezultate din anexarea, în 1954, a terenului de manevră transformat în eliport. Străzile limitrofe au permis construirea de birouri avînd un
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
birouri să-și poată avea domiciliul în Paris. La Issy-les-Moulineaux ingeniozitatea a constat în utilizarea prelungirii pariziene rezultate din anexarea, în 1954, a terenului de manevră transformat în eliport. Străzile limitrofe au permis construirea de birouri avînd un capăt de trotuar în Paris. Este vorba în special de imobilul TDF, de pe strada Colonel-Pierre-Avia [Beltrando, Härtlein, 2003, p. 144]. În zona Porții Gentilly, adresele periferice și cele pariziene se întrepătrund, ajungîndu-se ca piața Mazagran, spre care se deschide magnificul pachebot creat de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
transpune în cuvinte. ― Chiar n-ai nici un loc unde să te duci? ― Nici unul, spuse ea. Și cu asta, totul era clar: fata îi rămânea în grijă pe toată durata jocurilor. Fără ca ea să-i opună vreo rezistență, o conduse spre trotuar, apoi, evitând cu grijă colțul străzii, pe partea carosabilă. ― Vom merge pe linia albă din mijloc, îi spuse. Astfel vor putea supraveghea intersecțiile. Și mijlocul străzii prezenta propriile sale pericole, dar el se hotărî să le ignore. ― Acum, ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rostite de detectorul de minciuni: "Este înconjurat de o aureolă de forță de o natură nemaiântâlnită." Când se trezi, soarele strălucea. Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trezi, soarele strălucea. Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
descurajat dar nu cine știe ce. Doctorii de mâna întâi erau încă foarte solicitați, într-o lume departe încă de atingerea perfecțiunii non-A teoretice. Ajuns în stradă zări o mașină lungă, puternică, cum nu mai văzuse. Mașina se opri în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
privea cu atenție clădirea aceea. Spațiul ce o despărțea de clădirile vecine nu părea să depășească trei-patru metri. Deodată, însă, văzu un lucru pe care nu-l observase "de sus": clădirile erau legate între ele, la toate etajele, prin niște trotuare foarte înguste, de numai câțiva centimetri. Pe aceste trotuare circulau pietonii din orașul păsărilor. Chiar sub el, Grosvenor zări doi indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de clădirile vecine nu părea să depășească trei-patru metri. Deodată, însă, văzu un lucru pe care nu-l observase "de sus": clădirile erau legate între ele, la toate etajele, prin niște trotuare foarte înguste, de numai câțiva centimetri. Pe aceste trotuare circulau pietonii din orașul păsărilor. Chiar sub el, Grosvenor zări doi indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo treizeci de metri deasupra solului, își ridicau câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clădirile erau legate între ele, la toate etajele, prin niște trotuare foarte înguste, de numai câțiva centimetri. Pe aceste trotuare circulau pietonii din orașul păsărilor. Chiar sub el, Grosvenor zări doi indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo treizeci de metri deasupra solului, își ridicau câte un picior în aer și, rasucindu-și-l încet, îl puneau pe trotuar, lângă celălalt, fără să se oprească din mers. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo treizeci de metri deasupra solului, își ridicau câte un picior în aer și, rasucindu-și-l încet, îl puneau pe trotuar, lângă celălalt, fără să se oprească din mers. La alte nivele, alți indivizi pășeau în același fel degajat, cu aceleași mișcări complicate. Privindu-i, Grosvenor înțelese că aveau niște oase subțiri și poroase și că erau foarte ușori. Perspectiva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu arata nici un interes. Grosvenor izbuti cu greu să-și stăpânească emoția. Cu o răbdare tenace, sili ființa-pasăre să se ridice în picioare, să-și înalțe brațele și să le coboare, apoi să se plimbe de colo până colo pe "trotuar". În cele din urmă, o aduse înapoi și o sili să se așeze din nou. Pesemne că era perfect sincronizat și sensibil la cea mai neînsemnată sugestie, căci nu apuca bine să se concentreze, că se și pomeni invadat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot mai ruinată, care-l pierduse pe Dumnezeu sau pe care Dumnezeu o pierduse. Parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui Budacu, să se ducă să-și taie porcul. Se străduia să nu ofere oamenilor lui prilej de ură îndelungată. Ninsoarea se oprise și zăpada proaspăt așternută sclipea ici-colo, în lumina felinarelor. Tălpile lui Costache lăsau urme mari în albul trotuarului. Lângă ele, pe dreapta, bastonul făcea un șir de puncte mici și adânci. Popescu era un nume des întâlnit, va fi greu să vadă ce-i cu el. Lumină, stele, Maica Precistă, astea toate țin pesemne de clipa din urmă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lumea era zâmbitoare, așa că Alexandru se simțea cu atât mai nefericit. Parcă-l deochease cineva, parcă-i pusese gând rău soarta și orice începea cu gând bun se termina cumplit, lucrurile evoluau du mal en pis. Văzu înaintea lui, pe trotuar, un bărbat caraghios, într-un palton mare, ca de căpătat, mergând pe stradă cu ochii pe sus, și și aminti de aria paltonului. Văzuse Boema în Italia, iar când se gândea la Italia zâmbea fără să vrea, pentru el era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ieșeau de sub streșini. În felul ăsta merg oamenii care n-au pe nimeni care să-i aștepte. Înainte să-l depășească, bărbatul alunecă pe un soi de ghețuș, păru un moment să-și recâștige echilibrul, dar apoi se întinse pe trotuar cât era de lung. Alexandru opri caii și sări jos, ajungând într-o secundă lângă omul care avea dificultăți să se scoale. Încercă să-l ia de braț, dar bărbatul urlă, apoi își mușcă buzele de durere: — Cred că mi-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
târât, fără putință de împotrivire, afară din sală, pe un coridor întunecat. Se gândi cu disperare că din nou s-a pus într-o situație în care alții îi decid soarta. INTERLUDIU McAllister își dădu seama că zace pe un trotuar. Se ridică în picioare, cu oarecare dificultate. Un grup de curioși se holbau la el, iar parcul și orașul magic al viitorului dispăruseră. În schimb, un șir de magazine cu etaj, foarte unite, alcătuiau un tipar monoton de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]