3,247 matches
-
educat în muzică, lipseau pasiunea și pofta lor de viață pe care le găsea numai în crâșmele Bucureștilor. Nu a fost o decizie ușoară, mai ales că în țară violențele și degenerările politice prindeau tot mai mare avânt. Și vremuri tulburătoare și schimbătoare se anunțau la orizont. Însă muza sa, de care a ascultat întotdeauna, îl chema tot acasă. Nu a știut de ce sau pentru ce, însă, ca de fiecare dată, a ascultat-o. Capitolul 11 Cruce albă de mesteacăn Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de Dumnezeire În alt fel, nu pe căile nietzscheniene, ci mai degrabă În modul de a gîndi al filosofiei mari romantice germane, ale unui Fichte sau Hegel! - În acest fel, sărăcind existența de valorile și de miracolul ei ascuns și tulburător, infinit cognoscibil, dar și infinit apt de mister, cum ar spune poetul Blaga, noi sărăcim realitatea Însăși de valoare și chiar de „realitate”, sărăcim realul, adică, consistența și legitatea sa. Ne postăm, de fapt, orbi și insensibili față de spectacolul grandios
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o stare vecină cu nebunia, a unui individ, dacă prin nebunie Înțelegem și altceva decât clasicele stări psihotice studiate la școală și aplicate În psihiatrie. Acea nebunie În care zac grăunțele viitoarelor mari descoperiri științifice sau ale unor ciudate și tulburătoare viziuni artistice, cele care, după ce Înfrică și consternează una sau două generații, adapatate unor alte canoane, zise „clascie”, Îi umplu de uimire și de entuziasm pe urmașii lor; care nu, nu sunt mai „inteligenți”, mai puțin „mediocri” decât Înaintașii lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și prețios al vieții este speranța; cea izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată, și care, precum pasărea Phoenix, renaște din propria-i cenușă. Piară-mi ochii tulburători din cale Vino iar În sân, nepăsare tristă Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie, redă-mă! Cânta Încă o dată poetul nostru național, „mințind cu adevărul”, deosebindu-și, la rându-i, norocul În suferință! Una, pe jumătate „imitată” din marea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aici, pasul este legitim spre concluzia că teroriștii nici n-ar fi existat, totul fiind o Înscenare menită să-i timoreze pe oameni și să legitimeze puterea instalată. Este o interpretare posibilă, dar greu de spus cât de adevărată. Rămâne tulburător faptul că, deși „asaltate“ de „teroriști“, fostul Comitet Central și Televiziunea, cele două puncte de comandă ale autorității revoluționare, n-au fost zgâriate nici măcar de un glonț; În schimb, În jurul lor, totul a fost ciuruit de gloanțe și incendiat. Românii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
analizaseră rănile defensive și traiectoria împroșcării cu sânge nu identificaseră alte probe de sânge decât pe cele ale victimei, ceea ce e extrem de rar, luând în considerare brutalitatea crimei. Cartierul fusese cercetat foarte atent, actualmente fiind consultat un medium. Cel mai tulburător era faptul că în cartea mea nu exista o astfel de crimă. Simțeam că transpirasem subțiori. Nu mă simțeam eliberat (Aimee Light dispăruse) pentru că nu exista nici o astfel de crimă în ediția Vintage a romanului American Psycho, însă exista un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ultima haltă, fac și eu ultima însemnare în acest jurnal. E ora 3.14 a.p. Sunt în camera mea din hotel, printre lucrurile mele împrăștiate, încep să împachetez pentru plecarea de a doua zi, spre Chișinău. A fost frumos, spectaculos, tulburător. Acum înțeleg că ceea ce am câștigat în aceste 45 de zile de călătorie, pe lângă niște fapte trăite, a fost spiritul de comuniune. Chiar dacă nu există (am mai spus-o) cineva (sau foarte puțini) care să fi socializat absolut cu toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un cinism pozat, e drept, dar care, în timp, va prinde o anume detașare agresivă. Detașare persiflantă, rece, pe care Nichita, abil, „bun”, o accepta cu un zâmbet cald, mieros, extrem de fermecător, ca o acoladă între bărbați, impregnată de o tulburătoare feminitate; eu însă, „inabil”, cu o fire mai colțuroasă, „provincială” cu siguranță, aplicând când trebuie și când nu unele principii morale sau de conduită, ceea ce se cheamă cu un termen vag - lipsă de tact (lucru stânjenitor într-o prietenie de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se topesc atât de armonios în peisaj, încât nu mai știi ce aparține naturii și ce ține de mâna omului. Construcțiile și amenajările recente, parașutate parcă în peisaj, nu mai permit acel delicat degradeu asortat cu mediul ambient care făcea tulburătoare poezia ruinelor. Admirabila vedere pe care o oferă muntele Sion te face să uiți frescele colorate ca de creșă municipală care acoperă pereții neobizantini ai bisericii Saint-Pierre-en Gallicante de la Ierusalim, loc unde se presupune că ar fi fost închis Hristos
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a murit Chelbea și în alt loc nu e pomeneală d-așa copaci gros; d-aia eu îndrăznii de venii să-l dobor p-ăsta” (Chirculești - Ilfov). Lexemul tron denumește și astăzi sicriul în Moldova și alte zone românești. Indiciile tulburătoare despre moartea inițiatică a fecioarei unifică valoarea magică a copacului spirit cu recluziunea thanatică în planul sacru. Prin aparența lemnoasă și cufundarea în trunchiul funerar, Lemnișoara devine inițiata pentru care doar fiul de împărat este demn a-i fi soț
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de spital, pe când zăceam pe secția de "Oncologie" a Spitalului Militar din București, după o asemenea experiență nu mă mai înspăimântă nimic, am câștigat imunitate în fața necunoscutului. Din durere îmi trag și inspirația. -... Și mai departe. Ai scris o carte tulburătoare, dramatică, "Viață mahmură și neagră", în care "povestești" experiența ta în apropierea "hăului", a bolii amenințătoare. Ce ți-a spus ție Moartea la ureche, cu ce te-a momit Viața ca să depășești acele momente? M-a obișnuit cu frica, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin cine știe ce joc al întâmplării. Orice text publicat intră în istorie, într-un fel sau altul o și face. Tu ai găsit soluția, mult mai bună, a unui volum în care scrisorile sunt în dialog. Mi se pare o carte tulburătoare, un roman asemenea aceluia al lui Hesse numit Narcis și Gură de aur (sau Goldmund, cum suna în ediția de la BPT din anii '70) în care cei doi eroi ne oferă soluții diferite de existență. Unul mizează pe o etică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
detalii disparate, puse sub lupă, tratate cu minuțiozitate, cărora li se infuzează o sensibilitate discontinuă, placată pe micul absurd (modelul dominant e o lirică anglo-saxonă, de felul unor Peter Ackroyd sau Andrei Codrescu). Care ar fi viitorul poeziei? Chestiune mult tulburătoare la care, dată fiind mișcarea browniană a particulelor ei, agitate într-un mediu ce ar putea sugera un final de ciclu, la care asistăm, nu poate a nu ne duce gândul la prognoza hegeliană asupra sfârșitului artei. Un sfârșit al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locală „Tinerii”: „De la adâncimea cromatică a compozițiilor lui Gheorghe Bucur, la fondul izvorât natural cu predominant albastru al lucrărilor lui Gustav Hlinka, la luminile stranii, atemporale ale lui Doru Bucur. De la floralele inefabile ale lui Gheorghe Felecan (Cluj-Napoca), la toamna tulburătoare al lui Trifu Mureșan, la culorilor lui Willi Weissmann, la simfonicele primăveri cu flori ale Liei Popescu (Timișoara), la expresivele clădiri citadine ale Rodicăi Bâlea (Baia Mare), la Văliugul transfigurat artistic de ochiul și mâna Vioricăi Ghenghea (Bârlad). De la sălciile încremenite
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care i s-a reproșat, Appassionata impresionează prin valori de sugestivă poezie, nimbată mistic: „De ce în noaptea asta de Șușan Purim luna e mai mare și mai albă ca altădată, când e plină? Și de ce îi sunt chemările atât de tulburătoare? Tânărul rabin făcător de minuni, țadicul Reb Burich’l, se întreabă și nu-și poate răspunde; dar chemat parcă de vrăji, e ridicat de la fereastra la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Titel, în epoca de care vorbesc, microbul cinefilic. Erau filme pentru care făcuse obsesie, vorbea despre ele tuturor cu pasiune, le crea văzând cu ochii o legendă. Îmi amintesc, dintre acestea, de Inimă rece, ecranizarea unui basm german, sau de tulburătorul N-a dansat decât o vară, cu Ulla Jacobsson, văzute și răsvăzute, comentate în fel și chip. Tot astfel s-a întâmplat mai târziu cu Umbrele strămoșilor uitați al lui Paradjanov, pe care Sorin îl văzuse, după propria mărturisire, de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe față toate cheile mesajului antitotalitar pe care poezia ei numai l-a sugerat. Ținut în secret între 1970 și 1990, în condiții care-i puteau periclita autoarei viața, cum s-a întâmplat cu Gheorghe Ursu, jurnalul este o carte tulburătoare. El impresionează prin marele arc al cuprinderii și prin sinceritate, prin ascuțimea observațiilor și pregnanța portretelor, prin tot spiritul său tensionat și dramatic. Poeziile Florenței Albu și jurnalul ei scris în două decenii se luminează reciproc, întregind imaginea unei scriitoare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
interviuri, fără descoperiri de istorie literară, fără selectarea critică a literaturii la zi. Cum ar fi? Tot Marta Petreu ne răspunde: „Cultura română s-ar transforma într-o baltă stătută; sau într-un surdomut orb.“ Mai concis, mai limpede, mai tulburător nu se putea răspunde. De fapt, fără reviste nu se prea poate vorbi de mișcare literară, fiindcă revistele sunt acelea care, prin apariție ritmică, ne dau sentimentul avansării în timp. La o săptămână, la două, la o lună, potrivit datei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a murit, putem spune, ca orice întâmplare uitată. Întâmplările uitate sunt părți din ființa noastră care deja au murit. A le reîntâlni uneori, prin urziri ciudate ale hazardului, cum a fost pentru mine găsirea acelor vechi fotografii, iată o experiență tulburătoare și mai degrabă tristă. Jurnalul distrus Din 1974 am ținut câțiva ani un jurnal în care notam, cu intermitențe, ce mi se întâmpla și reflectam, în legătură cu aceasta, la comportările mele și ale celor din jurul meu. Eram rău, nu o dată, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
merge în aceeași direcție cu aprecierile: Evidențiind proza lui Voiculescu, seria nuvelelor călugărești mai în deosebi, cu Chef la mânăstire și Ispitele părintelui Evtichie în frunte, Eugen Simion în Scriitori români contemporani de azi, II, Editura Cartea Românească, o găsește tulburătoare, ea, în ce privește Zahei orbul având teme inedite, cu scene memorabile. Deși fără vigoarea din Povestiri, cartea Zahei orbul întărește ideea unui simbolism evanghelic, conclu zionează Eugen Simion. Destinul literar al lui Vasile Voiculescu nu a fost deloc liniar, apreciază revalorificatorii
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
temei din sonete și felul magistral în care este tratată: „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul din totdeauna și de pretutindeni - arhetipii fără de veac sau nume - evocați de poet în acel tulburător sonet care îl așează încă o dată în vecinătatea sublimă a lui EMINESCU”. Găsim inspirată ideea încheierii scrierii cu un fel de aducerea aminte despre ceea ce a fost Rugul aprins și Omul care ne-a aprins inimile: Andrei Scrima, prieten cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de o senzualitate tulburătoare și electrizantă. Poetul gesticulează și vorbește. Neîntrerupt. Dacă s-ar opri din vorbit n-ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vine, firesc, din propensiunea către ironie și ludic". Un amplu capitol este consacrat universurilor descentrate, "Lumea pierdută". Aici se vorbește despre "fascinația oglinzii negre" în care "spații ale imaginarului sunt echivalente, ca funcționare, fenomenului astronomic al găurii negre", dând "expresie tulburătoare" magiei negre a absorției. De aici se face un pas înainte în judecarea imaginarului eminescian, către anti-lumea, cum apare, bunăoară, în Când marea, unde "oglinda neagră poate fi (...) o capcană fatală". Imaginarul "se umple" de "simboluri mortuare" precum ""noaptea cernită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a unei națiuni sau jurnalistul depășit de evenimente? Scriitorul genial sau omul umilit de contemporani? Creatorul de o impresionantă erudiție sau insul vânat de un șir de boli, unele moștenite? Iar geniul lui este consecința bolii sau a unei vocații tulburătoare, greu de înțeles pentru omul comun?" Sunt întrebări ce sugerează fațete ale personalității scriitorului dar și teme de elucidat pentru un critic, istoric literar sau, mai ales, un geopolitician literar, cum s-ar recomanda profesorul timișorean. Constatarea că "există o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
arunce privirea...", "ochindu-și dintr-o parte opera...", "... conceptul de viață al poeților-înaintași amestecați sub lespezile cele reci și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic!) dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă urechile unui tulburător paradox", "Deavolna ne simțim podidiți de imagini iradiante..."; se cam zborșește la D. Petrino", "... pune de-a ponciș cuvintele..." etc., etc., etc. Nu cred, de asemenea, că e bine să inculcăm elevilor ideea că eul din lirica eminesciană este totuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]