KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

plin de limacși. Întâi Încinge țeava, lasă pe spărtură o lacrimă de cositor topit și cu o bucată de hârtie de ziar, bine Împăturită, unsă cu stearină, Întinde lipitura peste țeava spartă. Mirosul de stearină se amestecă cu mirosul frunzelor ude care ard sub dud și al gogoșilor pe care le prăjește madam Stancu, croitoreasa. Jetul albastru al flăcării de benzină vâjâie și este decembrie. TU, stai pe acoperișul closetului. Privești În curtea vecină. Printre crengile oțetarilor. Desfrunziți. Gri și lucioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
lină și te dai pe ea ore În șir. Aluneci lin În timp ce ei Își văd de chef cu bucurie. Când te Întorci acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și un berbec care se uită la el. Ca să-l Împungă. Viața ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
cu disperare din adâncurile puturoase. După ce tușește, belindu-și ochii mici de porc (e porc de vreme ce ți-a călcat cozonacul), Valerică ridică vocea, că „mi-a dat brânci prin canale ca să mă Înec” și ridică pumnii a bătaie. Să facă, așa ud, box cu tine. Sau trântă. Ce vrei tu. Tu nu vrei nimic. După chestia asta vă Împăcați. Așa este vara. Aseară ți-a spus că el poate să capteze imagini. Are o bobină și niște sârme cu șuruburi prinse de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
și pisicile sălbatice sunt În număr mare. În unii ani au apărut și câteva exemplare de specii rare de mamifere: șacalii și enoții. Afară, zăpada terciuită de ploaie. Bate a primăvară. Un fel de februarie. Tu, În fața focului. Întinzi picioarele ude, ca să te usuci, ca să te Încălzești. Îți intră apă În bocanci și de câteva zile ești mereu În preajma sobei. Ești, adică, abundent, În preajma ei. Flăcările se schimbă mereu, se zbat, fac ceva, construiesc, se gândesc la ceva, ling suișul drumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările le transformă În jar. Ca o haită de șacali Îți mistuie negrele gânduri. Pe spătarul scaunului, șosetele de lână, ude, zac ca doi enoți morți. După ce mănânci te culci, iar când te scoli asculți la Pick-up un disc pe viteza 78. Ai tăi au cumpărat un aparat radio cu clape și patru lungimi de undă. Discul are două melodii În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
colț cu Cezar Bolliac. În zilele În care apuci să cumperi, pui sferturi În plasa de sfoară și mergând pe sub umbra caselor, fugind peste locurile cu soare, te grăbești să ajungi În strada Episcop Ilarion nr. 3 lăsând o dâră udă după tine. În cartier majoritatea au răcitoare, iar cealaltă majoritate pune gheața În ligheane sau la cazan. Tu pui sferturi la cazan. Pe lângă ele pui vinul. Pepenii n-au apărut Încă pe piață, dar de regulă, pepenele Îl pune mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
un Saint-Bernard, șareta poștalionului cu locomotivă cu tot, bunicii rătăciți prin America, blide pline cu lapte, papagali extrăgând planete de tânăr, fetița cu lumânare În mână ieșind dintr-o căpiță de fân uscat, colaci strânși pentru Bobotează, vaca Bertha, scutece ude și murdare, Sandu legat de scaun și biciul năpustindu-se asupra lui, spielhosen-ul colorat, ștrandul Floreasca, mătușa lui Cucu, Iosif Vissarionovici Stalin, cooperativa Chimica Populară, fioroasa Godzila, moartea lui Stalin cu găzărie cu tot, tramvaiele de la Brătianu, Festivalul Mondial al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
sari din somn și din pat și Începi să explici visul tău năucitor. „Ce șah, băi, bucureștene, băi, ce crezi, că dacă ai lișeul, fași pi dișteptul cu mini, las’ că-ți arăt eu ții”. După ce te tăvălește prin iarba udă a nopții din fața pichetului de gardă, caporalul de schimb te trimite În post. Ești de gardă la drapelul unității. E trecut de miezul nopții, iar tu stai cu arma la picior, smirnă, În clădirea pustie a comandamentului. Păzești drapelul. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
datorează, Într-o mare măsură, viziunii și curajului președintelui Ceaușescu În a arăta ce poate realiza o țară mică și independentă, o națiune aflată la Încrucișarea drumurilor civilizațiilor În Europa. Tu, urcând dealul, muntele, gâfâind. Dimineață de august cu iarbă udă de rouă. Cerul senin. Aerul tare și curat. Ca la munte. Roșii frunzele de arțar. Peste puțin timp intrând În incinta sacră de la Sarmisegetuza Regia. Tu, singur, În această cetate adormită de veacuri. Ceva asemănător cu Tinerețe fără bătrânețe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
opri, adusă de ape, o jucărioară făcută dintr-un cartof de mâna vreunui copil. Ea Îl ridică, Îl puse În palmă, și Petru, de acolo din Înălțimi, avu revelația că el este acel omuleț minuscul care se odihnea rece și ud În degetele ei fine. Se coborî aproape de ea, Îi văzu buzele tremurându-i ușor, apoi auzi cum Îi vorbește omulețului, dar el era deja ascuns În jucăria asta naivă, el era chiar omulețul de cartof, și o auzi Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Într-un timp, obosit, fără să se atingă de ciorba de fasole verde care se răcea În farfurie, se coborî În grădinița de lângă râu, unde era fântâna, ca să scoată apă. Acolo, În fântână, Îi văzu pulpele albe Înfășurate În fusta udă. Se aruncă disperat spre ușă, ca să aducă scara și se coborî În adâncuri. „Ană dragă, Ană dragă, de ce ai făcut tu asta? De ce ai făcut asta, femeie?” și o apucă, dar era moartă, era Înecată, o ridică la piept și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
văd pierdut În vreun stol și mă deosebesc puțin de ceilalți pentru că vreau să scriu o carte... Înerc să termin o carte... Dar femeia nu-l mai auzea. Asta a priceput și Petru. Ea așezase omulețul de cartof pe nisipul ud al plajei ca pe un dar care trebuia restituit mării. Omulețul se rostogoli de câteva ori, purtat de vălul subțire și Înspumat al unui val, și plecă În adâncuri. Femeia privea absentă la aceleași neschimbătoare vapoare din larg. Pescărușul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
eu pe ea o iubeam, trebuia să-i spun, trebuia să-i spun”, dar era aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil, și se izbi cu violență de stâncile ascuțite de lângă faleză. Sângele se prelinse Încet, printre firele verzi ale algelor ude, lipite de piatră. Ochii lui priveau fix, rostind o Întrebare cruntă: De ce să iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară, apăru Chevroletul negru, care se apropia de țărm. Era doar liniștea vuietului mării, Înăsprindu-se În fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
lei. Încă umedă o admiri așezat la o masă pe terasa micului bar. Bei un nechezol. E ca și cum ar fi o cafea naturală, e ca și cum ai fi În Occident. Deschizi carnețelul și scrii: Impresie după ce am cumpărat o acuarelă Încă udă de la un pictor student, lângă Podul Minciunilor, la Sibiu, În data de 7 octombrie 1979. E ca și cum... E ca și cum aș sta În umbra zidurilor prăbușite spre cerul aproape nocturn. În umbra zidurilor, amurgul cumpărat. E ca și cum ar fi o eclipsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și puțind a câine. În perioada 1985-1995, pe harta Siberiei va apărea o nouă magistrală feroviară ce va lega calea ferată Baikal-Amur și orașul Iakuțk. Autoritățile din Uniunea Sovietică au luat această decizie În scopul dezvoltării În continuare a forțelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
bunic și patriot. Lemnele frumos stivuite În curte. Gutuile Încă neculese. Un câine, mereu un câine, lătrând. Intră În casă ea. Se aducă găleata cu apă. Focul arde. Mânecile suflecate. Una din ele crăpată la subraț. Se vede părul. Mâinile ude din care ies aburi. Lucrează În schimbul doi la o fabrică de biscuiți. Tari ca piatra. Pe masă ceasul C.F.R. al cărui sunet se lipește de pereți și de lucruri. Pentru urechile tale doar tic-tac, tic-tac, tic-tac. Cineva are grijă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

și se împrăștiau, pentru a se aduna din nou într-un alt zbor. Jos, trecătorii își țineau ziarul sau mâinile deasupra capului, apărându-se de găinațul care cădea din cer ca o grindină și se amesteca, pe asfalt, cu frunzele ude căzute din copaci, împrăștiind în jur un miros dulceag și apăsător de care cu toții se grăbeau să scape cât mai repede. Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar n-am..., răspunse el, în timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie de lapte degresat. Își vârî degetele într-un portofel mic, din plastic înflorat, scoase banii și-i puse lângă lapte. Există un mecanic, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
de ritual, și jocul începu. Cei doi vorbeau puțin, cu mâinile încleștate pe manete, le suceau dând lovituri precise și dure care făceau să vibreze stinghiile de metal. Băiatul de la bar ieși fără nici un chef de după tejghea ștergându-și mâinile ude de șorț și puse în funcțiune ventilatorul. În timp ce se întorcea spre tejghea, i-am întins paharul: — Mai adu-mi unul, te rog. Ventilatorul începu să miște ușor aerul cald din local, un șervețel zbură pe jos, m-am aplecat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei muzicale. O minge sări din jocul de fotbal și se rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă banii cu mâna udă. M-am îndreptat din nou către atelier. În fața mea o liotă de copii pe jumătate dezbrăcați se chinuiau să tragă după ei o pungă pentru gunoi plină cu apă care țâșnea din mai multe părți. Oblonul atelierului era, în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Trebuiau înlocuite pompa de ulei și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință mai intimă. Trăsesem din greu în acel ultim an de succese, eram mereu prezent, mereu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
încă o clipă să-l pot privi. Am scuturat capul cu o mișcare nervoasă ca să alung gândul acela. Acum o să mă duc la mașină, o să-l plătesc pe mecanic, o să pornesc motorul și o să merg la Elsa. O să aibă părul ud încă și bluza de bumbac ciclamin. O să mergem la restaurant, o să ne așezăm la masa din fund, de la care atunci când cade întunericul se văd luminile golfului. O s-o las pe ea să conducă, așa o să-mi pot pune capul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit fără să spun o vorbă. Mașina era parcată în fața atelierului, cu cheia în contact. Am pornit motorul și am plecat. Am intrat pe strada dreaptă mărginită de pini marini și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Nu, cum vrei tu. — Să rămânem acasă. Ne-am așezat. Soarele începea să fie mai blând. Elsa și-a lungit picioarele, și-a întins degetele până la apă și a început să-și privească unghiile care apăreau și dispăreau din nisipul ud. Eram obișnuiți să stăm așa unul lângă celălat, în liniște, nu ne displăcea. Dar după câteva zile de despărțire trebuia să ne forțăm intimitățile răsfățate de singurătate. Am luat mâna mamei tale și am mângâiat-o. Avea treizeci și șapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
umflându-se și devenind dur. M-am întors pe spate și am plutit așa, cu apa care îmi păștea în gură. I-am simțit mai întâi brațele dând la o parte apa, apoi mama ta a apărut lângă mine. Părul ud îi lăsa liberă fața. Nu, nici dacă i-aș fi povestit aventura mea erotică nu m-ar fi crezut. M-am gândit la unele scene de sex văzute la cinema, imagini osé care, în întunericul sălii, se prăvăleau de pe ecran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]