KorAP: Find »[drukola/base=uimi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...207 >

5,154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

dânsele murmurând frânturi de cântece; și Haia, alăturea de Tudorița, nici nu se uita la ei. Apoi prietinia între cele două fete se strânse și mai tare. Într-un rând, în amurg, Haia intrând fuga în casa picherului, se opri uimită în prag. Îndărătul oalelor cu flori, la fereastră, Tudorița sta de vorbă c-un băiat nalt, negricios, c-o umbră de mustață deasupra buzelor. Stătu la îndoială. Dar Tudorița începu să râdă: —Intră, Haie, intră, nu te teme, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
aceasta? întrebă cu oarecare oțărâre călugărița. Aici cine poate trăi? Aici nu-s petreceri, aici nu-i muzică, nu-i teatru, ca la un oraș mare... Eu știu, eu am trăit altfel... Eu am trăit la Iași... Ceilalți o ascultau uimiți dintrodată. „Așa trebuie să fie...“, murmură cu părere de rău fata humelnicului. Călugărița își arătă dinții răutăcioși: — Așa este... Numai eu nu știu cum mi-am putut închide viața aicea... Apoi avu un râs vesel și privi iar pe flăcău: —Dumneata ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
a murmurat: —E un dar femeiesc. Bărbații întrebuințează hangerul. Să dea vracii știre că robul a murit de inimă, a hotărât, întunecat, Mustafa șahzadè. Vtc "V" Când s-a vestit în serai de întâmplarea de la Amasia, Roxelana doamna s-a uimit nespus, frământându-și mânuțele cu degete subțiri. Apoi a poftit numaidecât să se înfățișeze domnului său sultanul ca să-l bucure că veștile de sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și înșiruise întrebările și răspunsurile după metoda retorilor greci. Ciudată acea scrisoare care a apărut dintrodată în serai, după jocul otrăvurilor. Ciudată împotrivirea stăruitoare a doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său Mehmet. Ființa aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită de Allah cu duhul blândeții. Rustem-vizir simte că în dosul ochilor ei verzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

mea. M-am uitat îndelung la mica mașinărie: telefoanele mi s-au părut întotdeauna obiecte magice, datorită felului în care unesc cele mai improbabile și îndepărtate destinații. Știu că există explicații perfect logice pentru modul în care funcționează, dar mă uimește de fiecare dată faptul miraculos că își pot vorbi oameni aflați de o parte și de alta a oceanului. Inima îmi bătea să-mi sară din piept și eram plină de speranță - exaltată, de fapt. Așadar, unde ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
vina mea pentru că m-am înscris la un curs de scufundări la preț redus. La fiecare cincisprezece picioare ar fi trebuit să mă opresc pentru decomprimare; dar de unde două minute, nu aveam nici două secunde. Am trecut pe lângă un banc uimit de pești arlechin, rugându-mă cu ardoare să ajung la suprafață. Sângele îmi zvâcnea în urechi și imagini îmi defilau în minte. Apoi am realizat ce se întâmpla - viața mi se derula dinaintea ochilor. La naiba, m-am gândit, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
era disponibilă. Era un dar dumnezeiesc, afurisita, zău că era. Talentul ei uimitor de a-i face pe oameni să se simtă în largul lor reușea să pună în umbră încercările mele chinuite, mecanice, de a juca rolul gazdei. O uimea pe ziaristă cu amănunte legate de viața ei super-strălucitoare, fără a da vreodată impresia că se laudă, iar eu încercam să zâmbesc și înghițeam cu noduri dumicat după dumicat. Uneori - și puțin mai des decât aș fi vrut - uitam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
un ton mult prea serios, a zis: —M-a devastat. A început să râdă: — Auzi la mine! Vorbesc ca Rachel. Ah, dă-o naibii. Hai să ne înveselim. Când mi-oi termina țigara, hai să ne luăm înghețată. —OK. Mă uimea de fiecare dată. Dacă aș fi avut doar o sutime din capacitatea ei de a-și reveni la normal, aș fi fost un alt om. Am stat în parc până când s-a răcorit, am comandat mâncare thailandeză, ne-am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Chinner Skinner? A zis-o de parcă ar fi trebuit să aud de el. El: Chinner este omul care a deschis calea heroinei în Dublin. Cu toții îi datorăm recunoștință. Ideea e că Detta nu e proastă. Ai vreo armă? Am fost uimită că a zis-o așa direct. N-ar fi trebuit să spună „Porți?“? Eu: N-am. El: O să-ți facem rost noi. Mă gândesc, nu știu ce să zic... El (insistent): Din partea casei. Eu (gândindu-mă că e mai bine să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
redactorii de profil cu mult înainte - încercam contrariul. Alesese momentul cu grijă pentru a fi sigură că Eye Eye Captain va ajunge pe biroul fiecărui redactor important chiar înainte ca exemplarul să fie trimis la tipografie. Ideea era să-i uimească atât de tare cu ceva proaspăt și nou, să-i facă să creadă că au descoperit un nou produs, încât să renunțe la altceva și să ne acorde nouă spațiul. Ce-i drept, o strategie extrem de riscantă, dar una pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mai e? —Invitațiile. Eu le vreau cu aldine frumoase, argintii, pe hârtie frumoasă, albă. Și ea ce vrea? Rămurele și spirale și scoici și hârtie cerată. Vrei să stai tu de vorbă cu ea? Nu. S-a lăsat o tăcere uimită la celălalt capăt al firului, apoi i-am explicat: —Eu sunt fiica recent îndoliată, îți amintești? —Scuze, scumpo. Scuze. Te-am confundat pentru o clipă cu Claire. Abia după ce a închis m-am întrebat de unde știa despre Jacqui. De la Luke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
meu. Era Franklin. Foarte încet, mi-a zis: —Ariella vrea să te vadă. —De ce? — Hai să mergem. Unde? — În biroul ei. Oh, Doamne, eram concediată. Eram concediată, clar. Ce să-i faci. Franklin m-a condus înăuntru și am fost uimită la culme să descopăr că mai multe persoane erau deja acolo: Wendell de la Visage, Mary-Jane, coordonatoarea celorlalte șapte mărci și Lois, una din „fetele“ lui Mary-Jane. Lois lucra la Essence, una din mărcile noastre mai nobile, cu încărcătură afectivă, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
vă rog, ne-a zis Shannon, asistenta personală a Ariellei. Ariella vă așteaptă înăuntru. Eu o să păzesc ușa. Să se asigure că nu ieșim, mai degrabă decât că nu intră altcineva. Stați, stați, a zis Ariella din capul mesei. Acum, uimiți-mă. Wendell a fost prima și ceea ce a propus n-a fost cine știe ce surpriză. Voia să exploateze elementul de specific brazilian al Formulei 12 și va trimite doisprezece redactori de beauty de prima clasă la Rio de Mardi Gras1. — O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
urmă de nor, o plajă albă. Copaci. Probabil palmieri. Pește proaspăt, puțin rom. A chicotit. —Sună cunoscut? — Da. Vreau să spun, ce rost avea? Tequila, rom, amândouă erau băuturi de vacanță. —Și, oh! mă întrerupe. Are un mesaj pentru tine. —Uimește-mă. — Spune să nu mai plângi după el. A ajuns într-un loc mai bun. Nu a vrut să te părăsească, dar a trebuit s-o facă și, acum, e fericit. Deși nu-l poți vedea, e întotdeauna în preajma ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să le așeze la vedere în suk, apoi să poftească o delegație de creștini care să vină să negocieze cu el. Intrați în oraș, trimișii lui Ferdinand au fost uimiți să vadă un asemenea belșug de produse de toate soiurile, astfel că s-au grăbit să-i raporteze regelui lor aceste lucruri, sfătuindu-l să nu mai încerce să înfometeze Basta, ci mai degrabă să le propună apărătorilor ei o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat câteva vorbe în legătură cu unchiul meu, „fidelul nostru slujitor“, și a isprăvit exprimându-și dorința de mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi: Oamenii sunt uimiți să vadă un om de calitatea ta umblând umil pe jos, prin praf. Fără să mai aștepte răspuns, strigă după un conducător de măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit cu o frumoasă cuvertură, și-mi lăsă și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
În ciuda frigului, am ajuns la liniile franceze în mai puțin de o săptămână. Am fost mai întâi întâmpinați de un bătrân gentilom de rang înalt, mareșalul de Chabannes, senior de La Palice, care-l cunoștea foarte bine pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a reușit. Nu voi spune nimănui că am fost aici și voi uita că am vindecat pe cineva. Uită și tu. Sfatul meu este însă să-l duci de-aici înainte să treacă trei zile. Soldații aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu-l va numi pe Otho urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl disprețuiesc, mai ales comandanții din Africa, bărbați ca Vespasianus, Tiberius, Mucianus, inteligenți, nu avizi, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
vei comanda legiunea aceasta. — Așa ți-a zis? Valerius stătea lângă foc, în cortul lui Antonius. Când îl văzuse pe acesta intrând, pusese jos un libellus din care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni legat? — Da. Ești uimit? Nu. Tu te-ai născut să fii legat, și chiar mai mult. Valerius se ridică și turnă vin pentru el și pentru Antonius. Îi întinse acestuia cupa. Uneori mă uimește faptul că se întâmplă exact lucrurile de care cineva se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Mucrus ți-a spus că vei deveni legat? — Da. Ești uimit? Nu. Tu te-ai născut să fii legat, și chiar mai mult. Valerius se ridică și turnă vin pentru el și pentru Antonius. Îi întinse acestuia cupa. Uneori mă uimește faptul că se întâmplă exact lucrurile de care cineva se teme cel mai tare. — Nu mi-a fost niciodată teamă că voi deveni legat. — Ție, nu. Dar lui Vitellius îi este. — Lui Vitellius? — Ți-am spus că am un informator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată potrivit ordinelor imperator-ului stăteau legatul Antonius Primus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]