4,882 matches
-
de maternitate și vomită în fiecare dimineață, dar nu vrea să recunoască nimic. Și încă una tare de tot! zice, dându‑mi cutia cu caramele. Cred că Alicia are o aventură cu cineva de la birou. Nu! spun, fixând‑o cu uimire. Serios? Cu cine? — Cu Ben Bridges. Mă încrunt, chinuindu‑mă să atașez o figură acestui nume. — Tipul cel nou care a venit de la Coupland Foster Bright... — Ăla? mă uit lung la ea. Pe bune? Trebuie să recunosc să sunt surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îmi cer scuze, Rebecca, dar avem o ședință la 2.30. A fost o adevărată plăcere. — Sigur, spun. Nici o problemă! Fac eforturi să mă ridic și să‑i urmez. În clipa în care trec pe lângă frapieră, am o tresărire de uimire când îmi dau seama că am băut aproape toată sticla. Doamne, ce jenant! Dar nu cred c‑a remarcat cineva. Ieșim din restaurant și Judd a chemat deja un taxi pentru mine. — Ne‑a părut bine să te cunoaștem, Rebecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun și încerc să mă ascund după Wall Street Journal. Dar e prea târziu. Kent m‑a văzut deja. Îi cade falca de uimire și vine repede la mașină. Ciocănește în geam, bolborosind ceva și gesticulând insistent. — Rebecca! Ai greșit direcția! strigă, în clipa în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O, Doamne! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și ca să distrag atenția de la performanțele mele sportive. Mă aștept ca amândoi să înceapă să vorbeacă pe larg despre asta, ca eu să pot să dau din cap din când în când și să‑mi pot savura băutura. Însă, spre uimirea mea, între cei doi bărbați urmează o tăcere. — Bună întrebare, zice Luke într‑un final și se uită la Michael. Ce‑a zis Clark? — Am avut o discuție destul de lungă, zice Michael. Nu total satisfăcătoare. Mă uit de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e pe buzele tuturor. Oamenii se luptă pentru tine. Ia o gură de cafea și mă privește în ochi. O să fiu sincer... vreau să‑ți dau propria ta emisiune. Mă uit la el, și aproape nu mai am aer de uimire. — Serios? Propria mea emisiune? Despre ce? — Nu contează. O să‑ți găsim un format beton. Ia o gură mare de cafea. Ești comentator politic, nu? — Ăă... nu chiar, zic jenată. Dau sfaturi financiare. Despre ipoteci, chestii de‑astea, știți cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze! spun, retrăgându‑mă discret din fața ușii. Nu‑mi zi. E cineva acolo? Mă uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul ei, fără să zică nimic. Nu pot să cred! spun cu glasul ascuțit de uimire. Dumnezeule, lipsesc cinci minute și tu și începi o aventură toridă! Asta mă înveselește mai mult decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Reducând orice material cu până la 75 la sută, acum am mult mai mult spațiu în dulap!“ Deschid ușa cu grijă și mă duc în vârful picioarelor până la dulapul cu mături. Când trec pe lângă sufragerie, arunc o privire înăuntru și, spre uimirea mea, Suze stă pe canapea cu Tarquin, vorbind foarte serios. — Tarquin! zic și ambii tresar vinovați. N‑am auzit când ai venit. — Bună, Becky, spune, evitându‑mi privirea. — Trebuia să... vorbim despre ceva, zice Suze, ușor stânjenită. Ai terminat? — Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea. Din clipa asta, viața mea se va schimba. Mai arunc o ultimă privire admirativă în jur, apoi strig: — Gata! Când Suze intră, mă cocoț mândră nevoie‑mare pe marginea patului și răspund cu o privire radioasă expresiei ei de uimire. — Bex, e nemaipomenit! zice, uitându‑se fără să‑i vină să creadă la spațiul golit. Și ce rapidă ai fost! Mie mi‑a luat o groază să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă din umeri. Când m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ar trebui să petrec mai mult timp cu ea. Să o cunosc mai bine, să încerc să am o relație mai apropiată cu ea, așa cum ai tu cu mama ta. Ridică privirea spre mine și se încruntă când îmi vede uimirea de pe chip. Asta ai vrut să spui, nu? Da! zic repede. Da, exact asta am vrut să spun. Absolut. — La asta mă refer. Tu ești singura persoană care‑mi spune ce trebuie să aud, chiar dacă nu‑mi face nici o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a promis Michael, pot să‑ți dau și eu. Se apleacă spre mine. Pot chiar să‑ți ofer mai mult decât... — Luke, îl întrerup. Luke, n‑am acceptat oferta lui Michael. Chipul lui Luke e străbătut de o undă de uimire. — Nu? Atunci ce... Se uită la valiza mea, apoi iar la mine, și eu îi mențin privirea, în tăcere. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu e treaba mea. Pare atât de înfrânt, încât simt un junghi în piept. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un joc și stabilesc o recompensă pentru cine are curajul să intre în templu după miezul nopții ca să ia fularul de pe capul lui Confucius. Toată săptămâna, nimeni nu răspunde provocării. În cea de-a cincea noapte, cineva ia fularul. Spre uimirea tuturor, e vorba de Yunhe. Cu două codițe subțiri și un rânjet neastâmpărat, fata zâmbește publicului care aplaudă. Fata are sentimentul că domnul Zhao și soția lui îi vor face bine - de exemplu, să o prezinte cuiva sau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scenei și ecranului chinez. Dan joacă rolul soțului ei, Torvald. Lui Lan Ping nu-i vine să creadă ce noroc a dat peste ea. Își aduce aminte ce senzație a avut când i-a fost prezentată prima oară. Amuțită de uimire. Strângerea de mână care o face să tremure. E incapabilă să își ascundă emoția. El e un bărbat înalt și frumos, cu ochi pătrunzători. Dă din cap, luând act de prezența ei. Domnișoara Lan Ping e membră a orientării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Și totuși, poetul era viu în spirit. Atunci s-a născut ideea marelui poem Scrieri pe zidul roșu. A fost conceput din disperare. A izbucnit din mijlocul gândurilor de sinucidere. Fata se uită în sus la Tang Nah, amuțită de uimire, în timp ce el îi explică maturitatea. E ca strălucirea soarelui, dar nu la fel de luminoasă și dureroasă pentru ochi. E un sunet plăcut și vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Au lucrat mână în mână, cu mănuși. Ați auzit vreodată legenda în care specii diferite de lupi își unesc forțele ca să prade vite? Kang Sheng și fata sunt din aceeași provincie, din Shan-dong. Nu doar atât, cum vor descoperi cu uimire, sunt chiar din același oraș. Fata nu mai tine clar minte cum s-au cunoscut prima oară. El îi spune că era prea mică, avea vreo unsprezece ani. El era directorul școlii generale din orașul Zhu. Cu siguranță trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că era un loc pe care îl cunoșteam foarte bine. A fost ca și cum aș fi pătruns din nou în visele mele de odinioară. * Poftim? Îndrăznește cineva să nu-l asculte pe tovarășul președinte Mao? Glasul lui Chun-qiao era plin de uimire. Jiang Ching își rotește bărbia, în timp ce tonul ei devine misterios Am sprijinul total al tovarășului președinte Mao pentru a constraataca. Ea repetă fraza, ca și cum i-ar face plăcere să audă cum sună. Sprijinul total! Chun-qiao expiră și bate din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Pe vremuri, asta făceau căpeteniile războinice, Chiang Kai-shek și reacționarii. Mao se agită, lovind din brațe, și vorbește tare. Aceia care îi reprimă pe studenți vor sfârși ei înșiși prin a fi distruși. Vicepreședintele Liu e stană de piatră de uimire. Mao s transformă într-un străin sub ochii lui. Îndurerat amarnic, Liu își pune la îndoială propria capacitate și judecată. Nu-și poate închipui că Mao e cel care organizează o lovitură de stat contra propriului său guvern. Studentul Kuai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
m-a crescut de una sigură și greutățile prin care a trecut nu pot fi descrise. Spiritul meu vă va mulțumi și vă va binecuvânta dacă ați putea să-i trimiteți mamei mele prin poștă acest pachet. Iată adresa. Spre uimirea lui Yu, bilețelul nu a fost găsit de către adversari, ci de către propriii săi camarazi. S-a raportat autorităților Partidului Comunist. Yu a fost predat și reținut șase luni. Mai târziu, într-o bătălie pe viață și pe moarte, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
public. Este semnalul pentru urcarea pe scenă a Doamnei Mao. Yu, care varsă lacrimi, se ridică și încearcă să-i facă loc salvatoarei sale. Vino cu mine, Yu, zice Doamna Mao. Hai cu mine pe scenă. Omul este șocat de uimire. Doamna Mao îl ia pe Yu de braț și-l împinge, zâmbind. Bărbatul o urmează. Pe scenă, Doamna Mao Jian Ching se așază în mijloc, cu Yu lângă ea. Cei doi aplaudă și pozează pentru fotografii. Romantismul din compozițiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trage pe Wang lângă el și îl mai invită acolo, să petreacă timp împreună. După câteva luni, Mao îl numește pe Wang vicepreședinte al Partidului Comunist, în locul lui Lin Biao. Mao anunță promovarea la congresul Partidului. Există o condiție. Spre uimirea mea, Wang Hong-wen îmi spune că Mao vrea ca el să fie protejatul său, nu al meu. De fapt, Mao vrea ca el „să nu mai fie alăptat de Jiang Ching”. Ăsta e jaf. Stau de vorbă cu Wang și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tuturor galaxiilor catalogate, Între timp s-a încèrcat Andromeda, galaxie spiralatè, îi explic despre ce e vorba, ea ascultându-mè cu o expresie de fascinație pe chip, uitându-se când la mine când la imaginea ordonatè de pe ecran și cred cè uimirea din privirea ei verde-pe-albastru sau albastru-pe-verde, încè nu m-am decis, n-ar fi mai mare nici dacè i-aș spune cè vin de undeva de pe o planetè din M31, Cum e cu putințè?! se minuneazè ea, Eu fècând sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot ce se gèsește pe Internet despre apariția miraculoasè din Guadalupe, dar, de aici, din fișierul vizitatorului nocturn al calculatorului meu nu pot deschide nimic, link-urile lui sunt inhibate, îmi propun sè caut mai tarziu pe google, Analizez cu uimire cele trei coloane ale aparițiilor misterioase, nici n-aș fi crezut că Iisus Cristos și Fecioara Maria sè fi vizitat atât de des pèmântul și sè se fi arètat oamenilor aproape în mai toate zonele globului! Și totuși, oamenii, ingrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta! Sè fug de o femeie care mè privește în felul acesta?! Ca si cum m-ar fi regèsit dupè un timp nesfârșit de cèutèri! Angel! Matei, nu mai ține seama de nimic! Angel mi-o spune, sè nu mai țin seama, uimirea mea, you must go on, trebuie sè mergi înainte, dè drumul iubirii, ți-a spus și Ilarie, You can have anything you want, Matei! Just ask for it! Cere și ți se va da! Thank you, Angel! Ce m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
adevèrat, s-au dezbrècat mai întâi la chiloți spionându-se reciproc, apoi, considerând cè nu era de ajuns pentru a îndeplini tot ceea ce și-au propus și-au dat jos și chiloții, goi, amândoi pe covor, s-au observat cu uimire și curiozitate unul pe celèlalt, incapabili de a mai face vreo mișcare, fata stând cu picioarele adunate sub ea, iar Matei, cu genunchii îndoiți și adunați sub bèrbie, apoi Matei și-a amintit cè mama l-ar fi informat cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
stingeau lumânările din sfeșnicele de tinichea, în timp ce alți doi trăgeau încet cortina și așezau mici lumânări aprinse pe marginea podiumului. Dante Negro tocmai se strecura pe ușa micuță, încercând să treacă neobservat, când ochii doamnei Ledoulx îl descoperiră cu o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul acelui ochi acoperit cu o panglică neagră. În tinerețea ei, Toinette fusese îndrăgostită, în taină, de vicontele François-René de Chateaubriand. Citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță și un nor de lăcrămioare pe cap, ea reuși să smulgă un cor de exclamații de uimire. Picioarele ei prelungite cu papuceii albi de balerină păreau interminabile. O asemenea dezvăluire de forme era de neconceput pentru majoritatea celor din sală, dar, în aceeași măsură, și teribil de atrăgătoare, fascinantă. Desăvârșirea formelor, puritatea lor îndrăzneață dizolvau, anihilau orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]