3,061 matches
-
uitat ăștia să-l treacă pe hartă? Vă invităm la o plimbare, aduceți și ploaia la pachet, învelită în celofan. Miroase a porumb fiert, i se face poftă nebună să înfigă dinții într-unul, după ce a presărat sare. Multă sare. Umbrelele saltă pe valurile râului, iar degetele strâng cu putere balustrada aceea neagră. Paradoxal, țeava metalică se înmoaie. Nici nu este nevoie să te arunci de aici, ca să te îneci printre umbrele. Poți să-ți treci balustrada pe după gât și să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dinții într-unul, după ce a presărat sare. Multă sare. Umbrelele saltă pe valurile râului, iar degetele strâng cu putere balustrada aceea neagră. Paradoxal, țeava metalică se înmoaie. Nici nu este nevoie să te arunci de aici, ca să te îneci printre umbrele. Poți să-ți treci balustrada pe după gât și să te spânzuri. Se trage doi pași înapoi, cât pe ce să dărâme un vânzător de ziare care aleargă către celălalt capăt al podului, strigând că iese Atlantida la suprafață, chiar în mijlocul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și-i face semn să circule. Stați chiar pe linii, vine trenul, de ce nu sunteți atent? Bilet de peron aveți? Se dă la o parte exact în momentul în care un TGV plonjează în râu, aruncând în aer sute de umbrele. Își alege una neagră, o prinde din zbor și adoptă o poziție studiată, de gentleman cu state vechi de serviciu. Stă pe malul râului fără să scoată niciun cuvânt, în picioare, cu umbrela deasupra capului. Pe celălalt mal, un bătrân
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în râu, aruncând în aer sute de umbrele. Își alege una neagră, o prinde din zbor și adoptă o poziție studiată, de gentleman cu state vechi de serviciu. Stă pe malul râului fără să scoată niciun cuvânt, în picioare, cu umbrela deasupra capului. Pe celălalt mal, un bătrân (i se pare că are fața Magicianului, însă nu este foarte sigur, așa că strânge din ochi, încercând să vadă cât mai bine) îmbrăcat în frac aruncă undița în apă și pescuiește, la intervale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alcătuiește un perete. Privindu-se uimit de la distanță - nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța că următorul tren trebuie să sosească la peron, angajatul căilor ferate se apleacă, apucă umbrela de pe mal, o deschide și o așază pe apă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța că următorul tren trebuie să sosească la peron, angajatul căilor ferate se apleacă, apucă umbrela de pe mal, o deschide și o așază pe apă. În câteva secunde, își ia locul printre celelalte, rotindu-se odată cu ele și îndreptându-se către o posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională, cu coada ochiului, îndeajuns pentru a fotografia întreg decorul. Scriitorul părea că se odihnește, cu brațele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
suprafață a corpului, medicii ridică din umeri, neputincioși) mașini de poliție, polițiști care discutau cu unii dintre vecini. Din când în când, tunete nervoase. Și aceeași răpăială, picături ca niște gloanțe, lovind pe toată lumea, încercând să treacă prin acoperișuri, prin umbrele, prin ușile acelea care separau realitatea de... Poate că vor veni și aici, își spuse. Ce le voi spune? Am alergat, împreună cu un Magician (unde este persoana despre care vorbiți?), este aici, dar să vedeți drăcie, cum să vă explic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
timpul să se grăbească. Ștergătoarele se mișcau dintr-o parte în alta și nu avu timp să vadă prin parbriz decât un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imagină pe Lucia, instantaneu, iar gura se umplu de salivă -, iar el trecu mai departe în timp ce i se perindau prin fața ochilor imagini erotice. Simți o mână pe umăr. Nu-i veni să creadă atunci când auzi din nou vocea bătrânului cu umbrelă. - Sunteți mult prea permisiv, din punctul meu de vedere, domnule, zău așa! Muuuult prea permisiv... Îi aruncă o privire scurtă. Ochelarii cu ramă groasă, neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
meu de vedere, domnule, zău așa! Muuuult prea permisiv... Îi aruncă o privire scurtă. Ochelarii cu ramă groasă, neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna cu Magicianul. Bineînțeles, la el se gândise imediat, la el și vreunul din coșmarurile acelea în care treea prin tot felul de aventuri absurde
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar trebui lăsat în pace? Nu, domnule, militez pentru o pedeapsă drastică. Și, dacă vreți să vă spun un secret, pedeapsa este pusă în aplicare chiar acum. Degetul arătător îndreptat în sus. O privire sugestivă îndreptată înspre cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prea târziu pentru individ. Ar fi trebuit să vă trateze cu respectul cuvenit. Îi veni să râdă. Fu convins că are de-a face cu vreunul scăpat de la balamuc. Mi-a venit îngerul păzitor cu ploaia pe umeri și cu umbrela într-o mână, gândi, iar eu nu reacționez cum ar trebui. Rușine, să-mi fie, măcar pentru vreo cinci minute! Unde ești, dragul meu Magician, cum poți să ratezi o astfel de întâlnire? Uite că chiar tu nu poți fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că și evenimentele oferă presei o pâine pufoasă, dacă mă pot exprima plastic... Lăsă privirea să-i alunece de-a lungul și de-a latul străzii, în vreme ce picături mari de ploaie i se scurgeau pe frunte și pe tâmple. Ura umbrelele încă din copilărie și prefera să ajungă ud undeva în loc să se adăpostească sub un astfel de accesoriu. Bănuia că era vorba despre o glumă a unei televiziuni comerciale în căutare de rating pe spinarea cetățenilor onorabili aduși în ipostaze de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rămâne veșnic recunoscător dacă nu ați ajunge la întâlnirea programată. Nu va aduce nimic bun, ba chiar din contră, va fi o adevărată dramă. Oftă și își propuse să nu se enerveze în așa hal încât să-i bage moșului umbrela aia nenorocită pe gât. Chiar își imagină pentru câteva întreaga scenă, cu o umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bun, ba chiar din contră, va fi o adevărată dramă. Oftă și își propuse să nu se enerveze în așa hal încât să-i bage moșului umbrela aia nenorocită pe gât. Chiar își imagină pentru câteva întreaga scenă, cu o umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și își propuse să nu se enerveze în așa hal încât să-i bage moșului umbrela aia nenorocită pe gât. Chiar își imagină pentru câteva întreaga scenă, cu o umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o liniște de mormânt. Încetară claxoanele, zgomotele făcute de motoarele ambalate și toate celelalte... cuvinte nescrise ale orașului. Ploua în continuare, dar fără să se audă nimic. Un film mut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui taximetrist care îl stropise și despre ziarul de a doua zi. Un ziar pe care îl ținuse, totuși, în mână, chiar atunci. Încă mai simțea atingerea foilor, iar foșnetul inconfundabil trăia bine-mersi în urechile sale. Ploaia se întețea, iar umbrela sprijinită de zid părea cuprinsă - în condiții normale, o astfel de idee ar fi fost pur și simplu o tâmpenie - de o tristețe iremediabilă. Firesc, își spuse, cum să nu fii deprimată dacă lumea nu va mai avea niciodată nevoie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe bombeu, nu te impinge nimeni de la spate, urechile nu-ți mai sunt agresate de tot felul de replici. Roagă-mă în genunchi și lumea va fi așa, de acum încolo. Da, s-ar putea să fiu mărinimos. Magicianul apucă umbrela uitată/părăsită/renegată de moșulică și începu să danseze, fredonând Singing in the rain. Reușea să îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi închise umbrela și o făcu să dispară într-unul din buzunare. Arboră un zâmbet imens, iar Scriitorul aplaudă în batjocură. - Gene Kelly ar fi invidios, Magicianule, nu cred că trebuia să oprești... timpul pentru a-mi arăta că ai luat lecții de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o parte și cu umbrela la subsoară, fredonând din nou melodia „Singing in the rain”. La câteva sute de metri distanță, un local intim unde clientela fidelă putea să asculte smooth jazz interpretat de un saxofonist în cămașă înflorată. O Lucie care împărțea bezele cumpărătorilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rana deschisă. Lucia, cel puțin așa cum vrei tu să crezi, nu există. Du-te acasă, Scriitorule, urmează o nouă zi. Ultima. Ridică ușor capul, căutându-l cu privirea pe Magician. - Ultima? Îți iei concediu sau ieși la pensie? Magicianul deschise umbrela, iar luminile se stinseră. Scriitorul văzu uimit un cortegiu funerar care se apropia din capătul străzii. Dar nu se ridică. Nu putu să se ridice, inițial. Dricul era tras de patru cai mascați, cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
putreziciune și disperare. 13 Lucia ieși din magazin și strânse mai bine cordonul impermeabilului. Se gândi să cheme un taxi, însă simți nevoia unei scurte plimbări, chiar dacă vremea rămânea peste măsură de capricioasă. Privi ceasul de la mână. 21.35. Deschise umbrela și porni hotărâtă către casă. Dacă se grăbea puțin, fix la ora douăzeci și două putea intra pe ușă. Își imagină, deja, cada plină cu apă, spuma de baie și lumânările aprinse. Relaxare. Da. Exact de asta avea nevoie după
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
luă la fugă, încercând să nu privească în urmă. * - Hai să alergăm prin ploaie, domnule Scriitor! Vrei? Să nu-mi spui că nu vrei, fiindcă dacă faci asta te voi tăia de la porție! Lucia își dădu părul pe spate, aruncă umbrela lângă bordură, se răsuci pe călcâie și începu să alerge. O văzu, surprins, cum se îndepărtează și își spuse că adolescența era foarte departe, iar el cu mult mai bătrân și mai obosit decât ar fi dorit, însă glasul Luciei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]