4,112 matches
-
pentru păcatele lui prin copil. Tare o mai năcăjit cu el!" (G.A., 70 ani, Suceava). "Era o babă care făcea vrăji. Dumnezeu o strâmbat-o toată că n-o mai răbdat-o. Apoi și când o murit s-o umflat toată în sicriu" (M., 63 ani, Suceava). Exemplele prezentate mai sus arată că se poate alcătui un întreg inventar de semne care au ca obiect omul în întregimea manifestărilor sale. Interpretările sunt, în cele din urmă, expresia unor credințe și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
alina amarul și rafina ironia. Primul kimono muguri pe cireșcurînd mă voi plimba În primul kimono Doru Emanuel Iconar Cuvîntul curînd este cel care concentrează energia unei anume nerăbdări constrînsă la așteptare. Mugurii, care au tot crescut și s-au umflat o iarnă Întreagă, nu sînt decît pandantul adolescentei care s-a Împlinit și ea Încet-Încet și este acum În pragul unei ceremonii de trecere la o altă vîrstă și la un alt Înțeles al vieții. Zăbava este ușor confuzivă, e
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ochiul din frunte) Îl Învăluie pe dulău e caldă ca ploaia de vară. Ea nu Înmoaie codrul uscat de pîine, ceea ce practic ar fi o binecuvîntare pentru dinții șubrezi ai cîinelui, ci Îl ferește de umezeala prea mare care ar umfla pîinea, lăbărțînd-o pînă În preajma dispersării și a risipirii. Ea sporește doar acel belșug afectiv cu care se hrănește Încă sufletul bătrîn al dulăului, ocrotindu-i visul de o viață Întreagă o bucată de pîine care să crească sub ochii lui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a sfârâmat așadar lovindu-se de viața curentă. Casele de Cultură, bazilici ale noului cult, sunt azi abandonate, ca și parohiile, în jurul dotărilor socio-culturale de cartier. Mondenă și moleculară, frecventarea operelor a revenit la vechiul ei curs, ca un fluviu umflat de ploi la matca lui. Există mai multe muzee ca înainte, mai multe expoziții, reviste, comemorări și cataloage, colocvii și conferințe, mereu mai somptuoase, mai inteligente, copioase, confortabile, subtile, dar oamenii nu sunt mai fraterni când ies din Piramida de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în toate direcțiile, dar cu cât se îndepărtau mai mult, cu atât mai repede se deplasau. Cum se putea întâmpla așa ceva? Imaginați-vă un balon cu buline; bulinele reprezintă galaxiile, în timp ce balonul este țesătura dimensiunii spațiu timp. Pe măsură ce balonul se umflă, bulinele se îndepărtează tot mai mult una de alta. Din perspectiva fiecărei buline, toate celelalte se îndepărtează în viteză, cele depărtate deplasându se mai repede decât cele apropiate (Figura 57). Iar universul părea să se extindă exact ca un balon
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sugerat că, în epoca lui timpurie, energia din punctul de zero absolut era mai mare decât este astăzi. Acea energie suplimentară încerca să se extindă în toate direcțiile, împingând țesătura spațiului și timpului spre exterior, cu mare viteză. Ea a umflat balonul cu o forță imensă, estompând denivelările universului, în același mod în care o adiere de vânt netezește zbârciturile unui balon. Asta explică de ce universul este relativ neted. Dar vidul din primele câteva momente este un vid fals; energia din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pot să nu mă uimesc mult de lipsa de evlavie a ereticilor. Căci folosesc cele ce li se par că micșorează demnitatea Unuia Născutului și Îl înfățișează ca mai prejos de Născător, potrivit scopului lor, cu multă sârguință și le umflă cu otrăvurile aiurelii lor, culese de pretutindeni, iar pe cele ce sunt spuse în chip sănătos și drept, văzând în Fiul slava Tatălui, le scufundă în adâncurile tăcerii, având un singur scop: să calomnieze pe Cel slăvit de toată creația
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ce l-a adus acolo, dacă nu cumva simpla forță gravitațională a magicului. Sau, la urma urmelor, nu există joc fără pățanii. Și nici vânt care să nu aibă uneori a învârti grelele aripi ale morilor de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, 166 tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
198 Clipe strălucesc fericite peste chipul acelui copil, Vremi se petrec, Gânduri zboară iute și jos Ca în preajma furtunii, Arbori mari visează visele nopții, Visele lumii, crude vise, Stele plâng și râd și tac, atotștiutoare, Veacuri trec cu marile pânze umflate de vânt, Ochi pieritori se deschid presimțind bucuria Copilului lumii, dormind În adâncul puterii vântului nopții. Condiția umană . Felul în care vorbește Ahile . . . . . . . . . . . . . . . 107 Portretul interior: Ahile ca erou homeric atipic . . . . . . . . . . . . . . . 114 Ariel sau Despre forma pură a libertății Preambul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese, înspumate și cotropitoare, să se spargă, tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ce l-a adus acolo, dacă nu cumva simpla forță gravitațională a magicului. Sau, la urma urmelor, nu există joc fără pățanii. Și nici vânt care să nu aibă uneori a învârti grelele aripi ale morilor de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nopții, Clipe strălucesc fericite peste chipul acelui copil, Vremi se petrec, Gânduri zboară iute și jos Ca în preajma furtunii, Arbori mari visează visele nopții, Visele lumii, crude vise, Stele plâng și râd și tac, atotștiutoare, Veacuri trec cu marile pânze umflate de vânt, Ochi pieritori se deschid presimțind bucuria Copilului lumii, dormind În adâncul puterii vântului nopții.
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o transcriere greșită a formei corecte Nazowd, apropiată de toate celelalte variante atestate. Forma Nazowd se poate explica pe baza sl. nasovŭ, „um plutură“, „agest“, cu referire la viiturile dezastruoase, uneori, ale pîraielor mici (cum e Valea Caselor din zonă) umflate de ploi torențiale. Din sl. Nasovŭ a rezultat, prin evoluție normală, rom. *Năsov, iar din acesta maghiarul *Naszó, căruia i s-a adău gat sufixul toponimic maghiar -d > Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Poate fi deci pus în legătură cu borț „burtă, pântece, mai ales cel al femeilor însărcinate“, de unde și borțoasă „însărcinată“. Cuvântul este apare în scris abia la Anton Pann. Foale este, de asemenea, moștenit din lat. follis, care însemna „sac de piele umflat cu aer, balon, foale (pentru foc)“ și care a fost moștenit, cu sensuri diferite, de limbile romanice. În română, există în toate cele patru dialecte (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân). Sensul de „burtă“ din română apare încă de la Coresi (se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
întrebuințează numai cu privire la persoane. Cuvântul fr. maison, care are sensul de „casă“, este o creație galoromanică: este urmașul lat. ma(n)sionem, acuzativul lui mansio „locuință“, cuvânt provenit din verbul lat. manere „a rămâne“. foale Lat. follis „sac de piele umflat cu aer; balon; foale (pentru foc)“ este moștenit, cu sensuri diferite, de toate limbile romanice. În română, urmașul său este foale, care are și sensul popular de „burtă“ (apare și la Coresi). După unii cercetători, această evoluție semantică ar fi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
însă cuvinte vechi grecești care s-au păstrat numai în aria orientală a Romaniei. Acestea au pătruns, pe cale orală, în latină dunăreană și s-au transmis numai românei. Ele vor constitui conținutul unui volum aparte. Iată câteva: broatec, cir, ciumă „umflă tură“, frică, jur (din în jur, împrejur), papură, mic, plai, spân, stup, sterp, sturz. Împrumuturi vechi germanice? În latină, au existat o serie de împrumuturi și din limbile populațiilor germanice învingătoare, care s-au stabilit pe teritoriul Imperiului Roman și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mult și trebuia să se și hrănească bine deoarece pisicuții trebuiau și ei hrăniți, i-a dat Pisei cât ficat a vrut ea să mănânce. Însă... nenorocire. După câteva ore a început să se simtă prost, a început să se umfle în burtică și aproape ca înțepenit. Stăpâna, deși era miezul nopții, a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe medicul veterinar. Apoi a luat-o pe Pisa, taxiul, l-a luat pe medic de acasă și s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
lipsea usturoiul de la noi, dar, pe de alta, gustul de chimen nu era atât de pregnant ca în varianta bulgărească). „Mititeii ardelenești“, menționați de Radu Anton Roman, ar fi caracterizați de folosirea smântânii nefermentate, element care îi ajută să se umfle la foc fără a fi nevoie de bicarbonatul atât de des folosit pentru același scop. Totul bine și frumos, numai că, așa cum precizează Barbu Lăzăreanu, „mititelul nu e un produs al solului național întreg, ci este un sol al oastei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
un vag sentiment de mânie, care va acționa la rândul lui asupra corpului și va produce în el acele schimbări care nu depind numai de voința noastră; figura sa se va înroși, ochii îi vor scânteia, mușchii i se vor umfla; într-un cuvânt, va avea aparența unui om cu adevărat cuprins de furie, fără să fie, fără să înțeleagă absolut de loc pentru ce anume trebuie să fie." (întâia Seară) Lessing insistă asupra grijii pe care actorul trebuie să o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
seamă cu subiecte și personaje pe care ochii noștri, obișnuiți cu spectacolul de fiecare zi, le văd în cele din urmă neînsemnate. Este mai comod, știu, să prezinți publicului o marionetă, să numești marioneta Carol cel Mare și să o umfli într-atât cu tirade, încât publicul să-și imagineze că a văzut un colos; asta este mai comod decât să iei un burghez din epoca noastră, un om grotesc și prost îmbrăcat și să scoți din el o poezie sublimă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pelican, picioarele sucite ale Prezidentei, rămase cu 50 de ani în urma obrazului, acoperit cu o glandă nazală erectilă și revărsată dintre sprâncene pe buze zâmbitoare ca un lupus cu înmuguriri de conopidă, aveau obezitatea chinuită chineză, ca și cum trupul ei, umflat de la genunchi în sus ca un cactus diform, cu fructul unui dovleac lățos în creștet, cu pălărie, ar fi crescut sufocat, cu călcâiele într-un ghiveci. Suculența fertilă a nărilor făcea utilizarea batistei monumentale laborioasă. Prezidenta, scoțându-și basmaua de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]