23,058 matches
-
intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă încet, nesimțită de nimeni, peste lac. Cerul se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe de galben, roșu aprins și albastru închis. Apa capătă și ea aceste culori, plimbându-se lin în undele sale. Căldura își pierduse din intensitate. Predomină o răcoare plăcută. Barca înainta încet printre sălciile pletoase, stăpânele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deja concertul nocturn și acum se chemau unele pe altele cu zgomote asurzitoare. Muzica lor, împreună cu cea a greierilor, era muzica lacului, a naturii. Ea era completată și de adierile dulci, misterioase ale vântului de seară. Un parfum amețitor ne umple sufletele de bucurie și de dorință de viață. Primele stele apărură pe cerul ce își închidea ca după o cortină lumina binefăcătoare a zilei. Tot acum își făcuseră simțită prezența și nedoriții țânțari însetați de sânge. Înaintam printre cărările de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se aude glasul răspicat al bunicului: Haide la culcare! E miezul nopții! Oare m-ar crede dacă i-aș spune că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără seamăn? M-ar crede oare că ochii mei s-au umplut de frumusețea atâtor lucruri neștiute, deosebite, care există doar pentru cei care vor să le privească? Ele există în adâncul sufletului nostru, în aspirația noastră către lumină, spre puritate, spre înaltul cerului, spre o lume mai bună, pe care o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
B Patria Îmbrăcată în catrință, iè și opinci, cu maramă de borangic și salbă de ciocârlii, a intrat pe la Porțile de Fier, alergând calea cea grea, Muntele și Dunărea, cu mii de ani în urmă. Din cosița ei aurie a umplut câmpurile cu lanuri de grâu; din culoarea ochilor albaștri, apele râurilor și marea, din opinci, bogăția pământului, din sufletul ei curat, inima poporului român care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă din fluier
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adevărați uriași de zăpadă, la capul cărora ne urcam cu scara pentru a le pune pipa în gură și cărbunii în locul ochilor. De aici, pornesc amintirile școlare care mă înduioșează și pe care le iubesc atât de mult, amintiri ce umplu sufletul meu, bucurându-mă în ceasurile târzii ale maturității. Ce plăcut este, domnule dascăl, să-mi amintesc de locurile unde am învățat și mai ale de dumneavoastră care ați fost ca o lumină pentru mine. Îmi amintesc aievea toate vorbele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum mai trece vremea... Și anul ăsta e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu. Mănâncă cu poftă. Ochii Îi strălucesc. Bună țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu care să facă o impresie bună. Degeaba. Nu găsea nici o legătură Între ce i se Întâmplase lui azi, până acum, și viața lui Isus. Îmi este străin, decretă el după o scurtă judecată. Această concluzie, În loc să Îl Înspăimânte, Îi umplu sufletul de o bucurie imensă. Ea se răspândea În mod egal În tot corpul, apoi ieși la suprafață aidoma sării În pământurile de la Salinae. Și chiar dacă nu reuși să dea drept răspuns la Întrebarea atât de fină a doamnei Koblicska
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase de planurile fiului său cu câteva ore În urmă, la ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bejan Îi făcea cu mâna din scaunul lui nichelat cu rotile. E cu acumulator, Îi strigă el mândru, fluturându-și În continuare mâna subțire ca pe un steguleț de 1 Mai. 20. Vine iarăși primăvara Peste câmpuri, peste plai Veselia umple țara C-a sosit Întâi de Mai O bună parte a vieții sale a fost ritmată de aceste versuri și de câteva slogane: Unele scrise pe panouri sau pancarde, altele pe ziduri. Unul singur, Te iubesc, tradus În franceză, engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost În bună parte scutit grație unei hepatite cronice care l-a răpus, o vârstă la care alții dau marile lovituri. Dichtungen und Briefe nu a fost Însă și cartea de căpătâi a mamei sale căci, după război, alte cărți umpleau rafturile bibliotecilor din școli și universități. Cât despre Werner Filcz, el nu citea decât Biblia lui Luther. În ce o privește, a trebuit să o cunoască pe Sabina, ca să Îl și Înțeleagă pe Trakl și să afle că Adolf Loos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un fel de bacalaureat la Istorie. L-am luat cam târziu și greu, greu, dar acuma, gata! Am intrat În rând cu lumea liberă. Așa-i Precup! I-a plăcut totdeauna istoria. O și cunoaște, nu-i vorbă. Își mai umplu un pahar cu vin. Îl ridică și spuse tare: la mulți ani domnu' Precup! Nu-l luă nimeni În seamă. De necaz Îi dădură lacrimile. Habar nu aveți voi cine e domnu' Precup Dionisie, maistru pensionar cu școală de maiștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum Înainte o să primesc și eu pachete din străinătate! Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împrumut. Parcă aș fi Închiriat Crăciunul, zău așa, cum unii Închiriază rochii de mireasă ori costume de mire. Când ești pe moarte și cineva donează la tine singe, nu-i tot așa? m-a Întrebat Húnór bácsi În timp ce Îmi mai umplea un pahar cu țuică. Mai puteam eu zice ceva? Am băut țuica și am plecat. Eram Înțeleși. În ajunul Crăciunului mi-a trimis tot ce a spus În două coșuri de nuiele. Nu lipsea nimic și nici nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe fruntea străinului. Acesta deschise ochii și Îi zâmbi. I se părea chiar că Îl privește cu tandrețe și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine, zise Iolanda. Cadou de casă nouă. Deschide-l cu grijă. Știi că la Asediul din 1529, armata lui Soliman Magnificul a săpat tunele până sub zidurile orașului, ca să le umple cu butoaie de pulbere. Noroc cu ploile care au căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Așa a început viața mea. A doua mea viață. Ochii mi s-au deschis brusc, mari ca două litere O, iar gâtul și umerii mi s-au arcuit în spate într-o amplă mișcare smucită, o singură gură de aer umplându-mi plămânii până la refuz. Litri întregi de oxigen uscat și praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și era doar a doua oară când purtam un soi de discuție pe larg cu alți oameni. Era ciudat să vorbim din nou așa, într-un fel degajat. Trebuia să ne tot timpul explicăm cuvintele, să reluăm ideea și să umplem golurile. Ne-am dat seama că propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un fel degajat. Trebuia să ne tot timpul explicăm cuvintele, să reluăm ideea și să umplem golurile. Ne-am dat seama că propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și efort. Să vorbești cu note de subsol, așa avea să-i spună Clio mai târziu, pe când ne întorceam alene spre cort. Totuși erau destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio pe lume. Toate astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând-o. Asta era totul; în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi. Mi-am umplut plămânii cu aer și apoi l-am lăsat să iasă - încet, umed și aburit. Am făcut un pas hotărât, dar grijuliu în spate, împotriva voinței apei. După ce mi-am echilibrat poziția un moment, am mai făcut unul și apoi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru Ian. Epave din larg și de pe uscat, așa ne numise Tușa Ruth pe cei pe care ploaia torențială ne împinsese într-acolo în seara aceea, și exact asta eram. Refugiați din calea furtunii. Ar fi greșit să spun că umpleam până la refuz barul hotelului, dar pun pariu că acesta nu mai fusese așa de plin de multă vreme. Ruth așeză pe masă trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după bar și apoi se întoarse cu fața la mine. — O grămadă de oameni rămân ologi din cauza dealurilor ălora, zise el. Clip. Clip. Acum îmi reveni mie sarcina de-a umple golul și-mi luă doar o secundă s-o fac. — Îi cunoști, atunci? Pe Ruth și pe.... — John. Mda, încuviință el. Accident de mașină, acum trei ani. N-au crezut că ea o să supraviețuiască peste noapte. Cu câteva zile înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și familiari. E prea mult. Îți spui: nu e posibil ca o singură lume să aibă amândouă aceste fațete, și simți c-o să-ți pierzi mințile când îți dai seama că lumea este așa de mare și că se poate umple de cele mai îngrozitoare lucruri ori de câte ori poftește. Am stat unul lângă altul în tăcere preț de câteva minute. Îmi pare rău că nu am fost acolo alături de tine. — Asta n-are legătură cu tine. Sau cu faptul că-ți pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
are plăcerea greu de pronunțat de-a fi un oceanolog cripto-conceptual. Nu-i o ramură principală a științei, cum s-ar spune. În prezent e domeniul de activitate al unui singur om. — Aha. Am râgâit și gura mi s-a umplut de-un gust puternic și grețos. — Aha, am repetat. Nimeni se uită la mine preț de o secundă. — Ascultați-mă, nu arătați bine deloc. Vreți niște analgezice sau un paracetamol sau altceva? Lovi ușor cu piciorul o geantă maronie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]