3,251 matches
-
vineri pe teren. În sfârșit, se întâmplă ceva, chiar dacă nu se întâmplă nimic. Așteaptă în stația de la Rond tramvaiul 23. Tramvaiul nu vine. Călătorul așteaptă, tramvaiul vine, aglomerat; așteaptă următorul, aglomerat și acesta. Călătorul se agață de bara scării de urcare, simte umărul, transpirația, oboseala semenilor, adevărată conectare. La Mihai Bravul ia alt tramvai, numărul 5. Vagon gol, dom’ Dominic capsează biletul, îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se cunune cu albul din răsăritul florilor, cu dulceața din surâsul primăverii, va dărui celor săraci daruri și bucurii, îi va mângâia pe frunte, îi va săruta și îi va mulțumi. Când trece Steluța, parcă trece suflarea gândului neîntinat, creasta urcării, șoapta adierii. Ea știe că lumea trebuie iubită, ascultată și ajutată, că așa cum crângul vrea soare, tot așa și oamenii trebuie să aibă sorii lor. Și Steluța nu știe ce înseamnă ura, minciuna. Când le simte se face mică, parcă
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
prin palmă și nu am țipat. Camera s-a scufundat ca un lift, scârțâindu-și șufele frecate de rolele de oțel. Liftul cădea din ce în ce mai repede, nu mai zăream alternanța lumină-întuneric, ci doar căderea pe care o percepeam ca pe o urcare. Sângele avea direcție în sens opus spre creierul meu paralizat de coborâre-urcare, de jos-sus, de hău-înalt, de zdrobire-țâșnire, de dispariție-eliberare, de rotund în rotund, de cerc în cerc, de nimic în cerc, de gol cu aură, de explozie solară. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vin din față. Trebuie să fiu foarte atent, căci este periculos mai ales în curbele mai accentuate. Aceasta este situația între Alassio și Andora, și apoi, la fel, până la Cervo, unde Via Aurelia este mai mult în pantă lină de urcare, și tot așa continuă spre Diano Marina și până la Imperia, deci pe o distanță de aprox. 20 km. Imi zic că nu este bine să pun Providența divină la încercare, și cu teama cuibărită în suflet, după mai multe ore
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
instantaneu și uit de toate ispitele ce mă chinuiseră încă de la trezire. Incep un urcuș care durează câteva ore și în care sufletul s-a desfătat în răcoarea dimineții și mai ales în frumusețea peisajelor. Mi-au revenit în minte urcările pe munte când eram elev și student, împreună cu răposatul preot Sociu Ianuș, fost confesor la catedrala catolică din București, cu care în vacanțele de vară, am colindat majoritatea munților din România. Menționez că el plătea totul și mai menționez faptul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
total răcoarea de afară. Incepe imediat urcușul anevoios al Pirineilor. Pe drumul spre Santiago, aici este urcușul cel mai abrupt, iar faptul că majoritatea pelerinilor tocmai de aici își încep pelerinajul, reprezintă o grea probă fizică și poate și psihică. Urcarea abruptă durează vreo două ore și jumătate, dar drumul este bun, asfaltat. Din când în când arunc câte o privire în spate pentru a admira orășelul de care mă îndepărtez cu o oarecare nostalgie. Cât cuprinde privirea, vezi doar pajiști
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce-i dădeau târcoale. În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită dinainte. Eu și profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi strigați, clasa a XII-a A, s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele scenei. Cel ( cea) strigat Își făcea apariția În aplauzele publicului, primindu-și diploma, albumul și felicitările. După primirea diplomei fiecare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei și i-a rugat să respecte cele discutate, pentru ca totul să iasă foarte bine. În holul mic din spatele scenei, fiecare și-a prins cu bolduri pe redingotă câte o literă. Întregul reprezenta denumirea liceului și a clasei. În momentul urcării pe scenă acest lucru nu putea fi văzut de cei din sală, deoarece veneau cu fața către ei. Doamna profesoară C. a dat citire absolvenților În ordinea crescătoare a mediilor, timp În care spunea și câte ceva despre fiecare ( scotea În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai departe, până ce amplasă toate cele cinci încărcături într-un arc de cerc deasupra intrării. Gata, putem coborî acum, îi șopti el bătrânului. Nu știa de ce vorbește în șoaptă, doar nu se fereau de nimeni. La fel de ușor ca și la urcare, Calistrat îl depuse din nou la poalele stâncii. No, ai văzut că nu s-a întâmplat nimic? spuse moșul fericit, dându-i o palmă peste umeri. Întotdeauna, în doi, merge treaba mai bine. Dacă inspectorul vorbise cu glas scăzut, Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în care ar putea să apară vreodată „vreo anumită neplăcere la una dintre cele două părți implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pădure de stejar cu frunzele înroșite de toamnă. Dacă te uiți la ea, ai "rău de înălțime". Probabil, călugării se încălzeau arzând butuci din această pădure. Revin și, pe la mijlocul peretelui, descopăr un mic tunel pe care nu-l remarcasem la urcare. Cobor prin el și abia acum mă lămuresc. În perete sunt săpate caverne ― chiliile călugărilor. O cavernă mai mare e refectoriul. Alături, altă cavernă mai mică ― bucătăria. Nici o pată de culoare n-a rămas din frescele de care vorbesc ghizii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu lua avertismentul în serios. Una după alta, Gosseyn examină aceste eventualități și de fiecare dată ajungea la același rezultat. Ajungea în același punct. Trebuia să încerce. Leej dispăru după panou. Așteptă răbdător. Își fixase patru minute de așteptare după urcarea ei la bord. Într-un fel, o lăsa singură foarte mult timp. Așteptă. Se simțea ciudat de lipsit de regrete. La un moment dat, când ea protestase, se întrebase dacă nu-i cerea prea mult. Îngrijorarea dispăruse. Se gândise atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Îndrăgostești, să devii și tu universal, să plesnești de fericire, conform tradiției, cu nuntă și dar, cu nași, cu familie. Că În iubire te angajezi ca la Întreprindere, să faci totul, după cum zice partidul, să sporești producția, să contribui la urcarea universului pe cele mai Înalte culmi de progres și civilizație, altfel nu exiști, așa cum Vasile Moare nu există. Dar dacă el, Vasile Moare, nu există, nici voi nu existați, ăsta e Buzăul, un oraș al oamenilor care nu exis tă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
RUMÎN... "] ["MĂRIMEA CONSTANTĂ DE TIMP"] 2255 1849 1883 1849 34 ani 78 de ani viața mea întreagă atâta am să trăiesc Bătrânul meu tot astfel. Asta este mărimea constantă de timp a vieții unui individ din rasa noastră. Vor fi urcări și scăderi pe această scară, va fi o oscilație născută din coadaptarea cu împrejurările, dar în sine acea constantă rămâne constantă. 391 {EminescuOpXV 392} {EminescuOpXV 393} [PROIECTE FILOLOGICE] [1] 2266 Gramatica lui Zottu tradusă în latinește - să se-nvețe latinește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ani de acasă” manifestă și acei tineri care, mergând în grupuri gălăgioase ocupă întregul trotuar, fumează de-a valma, băieți și fete, scuipă, aruncă la întâmplare ambalajele și capetele de țigări, se înghesuie înaintea femeilor și a persoanelor vârstnice la urcarea în mijloacele de transport, nu știu să salute politicos, poartă uneori îmbrăcăminte indecentă, își consumă ardentul sentiment de dragoste prin săruturi prelungite în mijlocul trotuarului sau în mijloacele de transport ori în parcurile publice. Încerc un sentiment de nemulțumire, de durere
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
penisul lui intrându-i din nou în vagin. Într-un triptic de imagini reflectate în vitezometru, ceas și tahometru, actul sexual dintre Vaughan și femeia aceea tânără avea loc în grotele acoperite ale acelor cadrane luminescente, moderate de acul în urcare al vitezometrului. Carapacea proeminentă a panoului de bord și sculptura stilizată a carcasei coloanei de direcție reflectau o duzină de imagini cu fesele ei care se ridicau și cădeau. În timp ce făceam mașina să înainteze cu o sută de kilometri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era consumată pentru a menține acea imensă pauză imobilă. O mașină de poliție goni pe banda de coborâre a podului rutier, cu farurile scăpărând, cu girofarul de pe acoperiș părând să biciuiască intermitent aerul întunecat. Deasupra noastră, în vârful benzii de urcare, doi polițiști deviau fluxul traficului spre dreapta. Triunghiuri de semnalizare așezate pe asfalt pulsau ritmic: „Încetiniți... Încetiniți... Accident... Accident...“. Zece minute mai târziu, când am ajuns la capătul estic al podului, am putut vedea jos locul accidentului. Șiruri de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în cinematograf - mișcarea este dominantă. Cinematograful este drama mișcării. În tabloul fotogenic, actorul, decorul, înscenările lilipute, suprapunerea de tablouri sînt numai mijloace, căci filmul este prima artă care prin natura ei se depărtează de imitație, creează fantasticul. Căderi de forme, urcare ritmică de lumină, sacadări, crispații și destinderi de forme, leșinuri de materie nu pot fi emotive și fără literatură?” „Purificarea” artelor nu exclude însă - dimpotrivă! - colaborarea lor. Pe această linie este recomandată abandonarea „pasivității” statice a tabloului în favoarea mișcării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a treia zi s-au echipat, au urcat panta de alături, și, de către pisc, și-au dat drumul la vale. Nu a durat mult și au căzut. Și-au cam bontănit ciolanele. Dar nu s-au dat bătuți. Au repetat urcarea și slobozirea către vale. Nu au mai căzut. Au repetat de câteva ori. I-au văzut și alți militari. De unde le aveți? De acolo. Să vedem și noi. Hai. Au văzut. Fiecare s-a întors cu câte o pereche. A
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
patrula prin zonele cele mai probabile de a fi atacate de teroriști. Au fost de asemenea rechemate, două regimente de pușcași marini din Irak și un batalion de parașutiști din Afganistan pentru a întări apărarea teritorială a SUA. Și odată cu urcarea președintelui în Air Force One, s-au putut deschide silozurile nucleare din Munții Apalași și activa jumătate din rachetele nucleare cu cap multiplu, disponibile la ora ceea. Deci statul american, era acum pregătit să facă față oricărei provocări teroriste. În acest
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un chef! Oprim o seară în Poiana la mine acasă, și a doua zi plecăm mai departe în munți. Laur nu cunoștea muntele și a fost tentat de noutatea care se ivea. A prins drag de mersul și mai ales urcările pe munți, coborâșul fiind mai dificil și pândindu-i multe alunecări însă trebuia făcut, fiindcă de obicei< te duci undeva dar și te întorci! De fapt toți au pățit la fel. Plecau vinerea sau sâmbăta, benchetuiau o noapte la Poiana
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de altă parte, în pătrunderea intelectuală a semnificațiilor ideale pe care le poartă cuvintele, semnificații care alcătuiesc împreună sensul cărții, cu alte cuvinte cunoașterea științifică inclusă în ea. Cunoașterea care a făcut posibilă mișcarea mâinilor și cea a ochilor, ridicarea, urcarea treptelor, băutul și mâncatul, odihna în sine, este cunoașterea vieții. Dacă ne întrebăm care dintre aceste trei cunoașteri este fundamentală, suntem nevoiți să respingem dintr-odată ansamblul prejudecăților vremii noastre, mai precis credința că cunoașterea științifică este nu numai cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cercuri în jurul ochilor și urechilor și pentru a masa în sus și în jos pe părțile laterale ale nasului. Aceasta ajută la relaxarea feței, care, la rândul ei, relaxează mintea, și polarizează terminațiile superioare ale canalelor energetice pentru a facilita urcarea qi-ului în canalele vertebrale spre cap în timpul meditației; - începeți meditația cu câteva respirații Bellows ușoare pentru a expira aerul stătut din plămâni, urmate de câteva respirații adânci deliberate pentru a vă încălzi canalele energetice. Apoi treceți la mai relaxata Respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Hor și la ceilalți, care priveau marea. - Iată cum voi face, spuse cârmaciul. Am socotit o înălțare cu iuțeala sunetului, în unghi ascuțit în așa fel ca la coborâre să nu venim în locul de unde am plecat ținând seamă de răstimpul urcării și coborârii și de rotirea pământului în același răstimp, ajungem înapoi anume în locul din pisc pe care l-am ales. Hor îl privi atent și îi ceru socotelile făcute. Intrară amândoi în luntrea mare și după câteva ceasuri, când începea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
revenirea În Anglia și de compania regăsită a lui Henry, iar fata se gândea serios să se stabilească aici când a izbucnit războiul, obligând-o să se Întoarcă acasă. Unchiul care i-a făcut semn de despărțire cu mâna la urcarea În tren, În 1914, era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]