6,525 matches
-
întrebări Și toate răspunsurile sunt doar tăceri , Iar tu umbli încă atât de frumos prin mine, încât tăcerile tale îmi trezesc gândurile... Când te privesc... în golul ce ne înconjoară îți simt când dragostea ...cand ură si-aud doar cum urlă-n în noi și între noi strigatul tăcerii ... Având atâtea tăceri strânse în timp , ne-am strivit regasirea de umbrele trecutului numai printre resturile aceleași iubiri.... Ne-am recunoscut atât de străini cu sufletele pustiite de destin, înecați în iubirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
noi stau încă atâtea întrebăriși toate răspunsurile sunt doar tăceri , Iar tu umbli încă atât de frumos prin mine,încât tăcerile tale îmi trezesc gândurile...Când te privesc... în golul ce ne inconjoarăiti simt când dragostea ...cand urasi-aud doar cum urlă-n în noisi între noi strigatul tăcerii ...Având atâtea tăceri strânse în timp ,ne-am strivit regasirea de umbrele trecutuluinumai printre resturile aceleași iubiri.... Ne-am recunoscut atât de străinicu sufletele pustiite de destin,înecați în iubirea stoarsa de tăcericu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
trudnic îmi consumă Din răspunsul care mai mereu îl vrei, Îmi strivește vremea trupul ars de humă, Nici nu îmi mai pasă de povara ei; Mă strivește vremea, știu că nu e bine Să îi port în gânduri sensul interzis, Urlă de durere sufletul din mine Pentru toate câte încă nu le-am scris! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Mă strivește vremea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MĂ STRIVEȘTE VREMEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375717_a_377046]
-
masca de gaze pe față. Nu mai suport! Trupul este rupt în bucăți, tensiunea a luat-o razna, mușchii nu-și mai fac treaba, rinichiul plânge în batistă de atâta efort. Corpul refuză comenzile. De ce mă lovești, Doamne, sistematic? Îmi urlă existența în piele.” Mai sunt încă multe de spus, dar asta rămâne pentru altă dată, pentru alte timpuri, pentru alte sentimente, pentru o nouă carte prin care Doamna Carmen Popescu ne învață de ce scriitorii și savanții erau mai aproape de zei
BAKI YMERI DESPRE CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375713_a_377042]
-
verzi, De m-ai ști, de m-ai cunoaște, M-ai preface în livezi. Fiecare frunză-i vie Și cu suflet plină este, Cântă lumii fiecare În altfel a mea poveste. Gem în frunze de durere Patimi grele-n desfrunzire, Urlă gândul și le smulge Lacrimi de dezamăgire. Frunze roșii pribegite Azi în pom sau întâlnit Să jelească-n roșu bocet Simfonii fără sfârșit. Frunze verzi, dar vii născute Curg în lacrimi și-n oftat, Scuturând copacul vieți-mi Într-un
SUNT UN POM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379174_a_380503]
-
clar ca o cadră de icoană. Apar imaginile copiilor...Ilie...Gheorghe...Mihai...apoi nepoții, cam neclare... doar Paliul, cu rânjetul lui prostesc este clar...apoi, Angelica, care îl mângâie pe obraji :„tătăiță”, ca un înger luminos...Însă, monstrul de Stancu urlă și risipește cu o suflare rece angelica imagine. Urlă ca disperatul: „vreau partea mea! A meaa!..partea meaaa!” Încearcă să strângă din dinți, dar nu mai poate închide gura... Limba îi iese din gură, eliberând gâjâituri, horcăieli. La marginea patului
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Ilie...Gheorghe...Mihai...apoi nepoții, cam neclare... doar Paliul, cu rânjetul lui prostesc este clar...apoi, Angelica, care îl mângâie pe obraji :„tătăiță”, ca un înger luminos...Însă, monstrul de Stancu urlă și risipește cu o suflare rece angelica imagine. Urlă ca disperatul: „vreau partea mea! A meaa!..partea meaaa!” Încearcă să strângă din dinți, dar nu mai poate închide gura... Limba îi iese din gură, eliberând gâjâituri, horcăieli. La marginea patului, Moartea rânjește ca Paliul: „șcujaci, că mor! Ha, ha
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Oare cum va fi când veni-va-mi răspunsul, Te-am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379311_a_380640]
-
și faptul că, datorită unui inexplicabil hazard, seamănă leit cu fostul tău iubit. Și ce ar fi fost cel mai grav, ai fost doar la un pas și ai fi reușit să-i transferi o nouă personalitate ... - Este al meu, urlă isteric Adelaida, al meu și-l voi păstra ! Ați înțeles ? Cei doi bărbați zâmbiră ironic, superior. Se apropiară de femeie. - Vei veni cu noi, zise unul dintre ei. Vei fi trimisă în galaxia exilaților ! Ne pare rău ... Deveniră amenințători și
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
rochia cea nouă,trimisă de mami din Italia. -Nu-mi vine să cred că a sosit și ultima zi de liceu!Va trebui să lăsăm aerul să desfrunzească urma pașilor noștri,înainte de venirea unei alte toamne. Îmi vine să plâng!...Să urlu!...Să mușc vorbele tuturor,cu colți de vampir,doar pentru ca sângele lor ,să nu mă uite niciodată! Atunci,și-a adus aminte de Vlad.El,iubirea interzisă,la care tânjea în spatele gratiilor sufletului său.. Avea oare să-l piardă?-așa
O SFÂRŞISE VIAŢA,UNDEVA,DEPARTE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369183_a_370512]
-
de jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împelițat, scapă fărașul cu jăratec pe podea, urlă disperat că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o toarnă pe el. - Văleuuu! Mă arde! De unde-i apa asta clocotită pe care nu pot s-o
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o toarnă pe el. - Văleuuu! Mă arde! De unde-i apa asta clocotită pe care nu pot s-o răcesc? - urlă întunecimea sa. Atunci femeia scoase din sân o cruce de lemn, pe care o avusese sub pernă ca pavăză, și-l lovi cu putere în cap, strigând: - Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să fugă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
180 de grade, enervată la culme și dorind să dispară când mai repede din acel loc, dar, spre marea sa surprindere, individul ce îi invadase cu nesimțire locul special, o prinsese de încheietură. Speriată de fiorii ce îi traversaseră brațul, urlă: -Ia mâna de pe mine sau țip! Amenințarea sa jalnică nu avusese nici un efect, brunetul rămase nemișcat, privind-o intens, de parcă îi putea citi mintea. Însă ea nu cunoștea faptul că, în ciuda caracterului său malefic, demonul nu avea de gând să
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > NAȚIONALA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Voi toată viața doar lozinci ați spus și ați trăit după lozinci întruna, de-aceea azi vă urlu și eu una: „Sculați voi oropsiți ai soartei, sus!“ De ce lăsați să stea pe tron minciuna ce numai disperare v-a adus? E timpul să înceapă-al ei apus, să o distrugem pentru totdeauna. Dacă trăiți pe sponci, nefericiți e
NAŢIONALA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369217_a_370546]
-
de ceară. Puteai jură că respectivul vorbește și-și mișcă ochii și mușchii fetei precum unul dintre noi, cei vii. Trenulețul se plimbă într-un ritm foarte odihnitor, printre tot felul de dihanii de mucava care se mișcă mecanic sau urlă de mama focului. Toată lumea a izbucnit în râs când am călătorit printre stele, pe ritmurile muzicii din „Star Treck-next generation”. A urmat „Cine multi-Vison”, adică un film interminabil despre istoria Spaniei, proiectat pe un ecran de zeci de proiectoare. Mi-
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
doar nimerise la el. Nu, era numărul de telefon al iubitei lui, cu chiu cu vai îi recunoștea și vocea, atât de transfigurată încât se gândi c-ar putea face un accident vascular de atâta fericire. - Ana, liniștește-te odată! urlă, într-un final, nervos (mai mult închipuit) cât s-o tempereze pe nebună. De unde și până unde, însărcinată?! - Mi-au adus ăștia analizele, mi-a confirmat doctorul, personal. - Și de unde și până unde atâta bucurie?! Cum ajunseși la concluzia c-
VI de LIA BEJAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374122_a_375451]
-
stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în noapte visând o chemare. Sunt glasul ce urlă departe-n neant Un cântec pierdut fără sânge în urme. Al visului nobil, sihastru garant Eu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un vis Pe drum rătăcindu-mă chiar și de mine. Poemul acesta
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
simplu și pur, iar cealaltă scăldându-și frumusețea mortală în apele mult prea străvezii ale prezentului. Două fatalități la fel de apetisante. Așa că, Dio, imparțial ca tot românul, își împărțea aventurile și timpul, exact pe din două.Prima, pur și simplu, își urla sub mângâieri, prezența , în vreme ce a doua nu avea curajul necesar să-și dea frâu liber nici frumuseții, nici sentimentelor ce-o închingau în hățurile căsătoriei. Prinde oarba și arătă-i cerul, să vezi se oprește sau nu vreun nor de
FRUMUSEŢI CONCENTRICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374233_a_375562]
-
acel Dumnezeu ? O, cât aș vrea să-i descojesc, alb și subțire, trupul de stea, până la miez, până la inimă incendiind poemul-lumină, iubirea cea limpezita de țină! Aud lebădă în roșul amurg - cântecul trecerii de pe urma. Cocorii străpung văzduhul de nea, fiarele urlă și scurma. Nu deslușesc fereastră, e troienita de vis. Veni-va curând și-nălțarea - ori, poate, căderea-n abis? Aproape, departe KING CHESS Sun snow showers on my soul... Will that God be far away or close-by? Oh, how I
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
care, acum, voi încheia citând poezia „Oceanul” de Ștefan Petrea: „interior, călăream cai albi sub o veștejire a sinelui refulam etnobotanice și mă jucam cu băiețelul din mine vecinul îmi bătea în țeavă vomitam fonic toate poeziile din lăuntru evident, urlam ca în dureri de facere, mirosea a poezie toată scara blocului un peisaj din mine vorbea despre suferință în inima nopții imitam bețivii, mi-era de-ajuns că aveam icoana ta în minte pe unde vei mai fi fiind dar
OGLINDA DIN CUVÂNT de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374240_a_375569]
-
ce ai acolo? - Nu avem timp acum de explicații. Am spus să vă faceți bagajele repede. Matteo, Gianni și Lorenzo își făcură apariția agitați. - Ce s-a-ntâmplat?, întrebară năuciți. - Trebuie să plecăm. Repede. Acum. - Unde? - Ieșiți afară din casă!, urlă Eduardo în timp ce se pregătea să iasă pe ușa din spate, situată tot la parterul vilei, doar că în partea opusă, după scara elegantă ce ducea la etaj. Ricco Zara intră cu pași repezi. - Idiotule!, îi țipă el lui Eduardo în
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
lui Dumnezeu.” „Simfonia Tăcerii” naște un univers al ficțiunii, dominat de gravitatea antinomiilor șocante: „Preasfântă ură, dă-mi Tăcerea mie”, „Supremul vers Tăcerea îl sugrumă”, „Să fii, să fii Tăcere, cu sufletul și trupul”, „Alibi întru Tăcerea ploii”, „Femeie, Tăcerea urlă-n mine ... „În inima Tăcerii” este capitolul unde identificăm o varietate de stări: tristețe, neliniște, emoție, spaimă: „Tăcerea morților identitate are”, „O, Sfântul Duh Tăcerea învrăjbește ... ”, „Oglinzile își plâng Tăcerea-n somn”, „Pitagora, Tăcerea ta mă doare”, „Din exil Tăcerea
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
piatră! CAPITOLUL III Iarna își cernea cu greu ultimele zile.Uneori se mai înmuia pentru a prinde puteri a doua zi. A fost stăpâna locurilor , a cerului și a timpului biciuindu-și caii albi peste sate și oameni. Vîjâia și urla peste întinderi pustiite.Pe geamuri de case lăsa rânjete înghețate. Habar n-avea nemiloasa că ele, rânjetele ei de gheață., pe geamuri .. păreau ....flori.! Flori de gheață ! Iar oamenii se bucurau și le priveau de la căldura sobei! La căldura sobei
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
stăm nediplomaticește cu micile popoare vecine o cam știm, încît nu ne trebuie, lămuriri oficiale; opinia publică suverană a țărilor balcanice nu-și pune margini în manifestările ei contra Austro-Ungariei și spumegă de furie și ură. De la Cetinie la Filipopole urlă un cor de indiani, tot mai turbat și mai asurzitor, ca-n ajunul unui război. Despre opiniile bandei sîntem lămuriți; rămâne cestiunea dacă diplomația noastră face ceva pentru a provoca aceste sentimente de bună vecinătate, dacă se silește a demonstra
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]