3,550 matches
-
nou sticla de bere și am băut până s-a auzit zgomotul spumei. Vreți o cafea? — Nu, mulțumesc. S-a ridicat și s-a întors cu o singură ceșcuță în mână. Bău, luă apoi pliculețul de zahăr neatins și îl vârî în buzunar. Nu-și mai pusese ochelarii. Își trecea îngândurat degetele peste rama lor. Mă lipisem de fereastră, lângă un calorifer stins și prăfuit. — Era amanta dumneavoastră? Întrebarea venise pe neașteptate, cum pe neașteptate părea că se ridicase vântul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aș fi găsit maniera în care să redau solemn ceva acum apărea doar inutil. Am luat un pumn de pământ, să-l pun în buzunar, credeam, să-l las să-mi curgă printre degete ca și cenușa, dar l-am vârât în gură. Am mestecat pământ, Angela, poate fără să-mi dau seama. Căutam un gest cu care s-o salut și nu am găsit nimic mai bun de făcut decât să-mi murdăresc gura. Am scuipat, și apoi, cu dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care m-am ținut și ce-i cu ea, ceea ce, neapărat, se și impune acum. S-ar putea și să-mi abandonez urmărirea fără a mi-o încununa, dar nu, nici gând, lucrurile trebuie duse la bun sfârșit. Detest imperfecțiunea!“ Vârî mâna în buzunar și nu găsi decât un duro. Nu era cazul să se ducă atunci și s-o schimbe; ar fi pierdut și timpul, și prilejul. — Spune-mi, femeie dragă - o interpelă el pe portăreasă fără să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și agită în aer stiloul. „Iată un fleac cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule dragă, sunt anarhist, anarhist mistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-o bună zi bietul Jugo de la Raza n-a mai putut rezista, a fost învins de istorie, adică de viață sau mai bine zis de moarte. Trecând pe lângă taraba cu cărți de pe cheiurile Senei, a cumpărat cartea, și-a vârât-o în buzunar și a rupt-o la fugă de-a lungul fluviului, spre casă, ducând cartea cum duci un lucru de furat, temându-te ca nu cumva să-ți fie și ție furat. Mergea atât de grăbit, încât i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trecea de el, un glăscior, din adâncul inimii, îi spunea: „Pesemne ești cu adevărat mort...“ Și astfel ajunse la el acasă. Ajunse acasă, mâncă, încercând să prelungească masa - să o prelungească în grabă -, urcă în dormitor, se dezbrăcă și se vârî în pat ca pentru a dormi, ca pentru a muri. Inima îi bătea puternic. Întins în pat, recită mai întâi un Tatăl nostru și apoi o Ave Maria, oprindu-se la: „Facă-se voia ta precum în cer așa și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dulap. Și în tot acest timp ei credeau că sunt șobolanii, dar, de fapt, era el. Lua mâncarea de la gura propriului copil. Poți să îți imaginezi? — Nu e deloc adevărat, am spus, acoperind smiorcăielile fiicei mele. —Poftim? I-am mai vârât în gură o lingură cu mâncare. Adică, nu, nu pot să îmi imaginez că s-ar putea întâmpla așa ceva. Poate că nici nu s-a întâmplat. E doar o piesă. — Dar e bazată pe un jurnal. Fiica mea începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
încetez cu gluma, pentru că acesta nu era un subiect de glumă? M-ar crede? M-ar strânge la piept? Mi-ar alina suferința? Ar lua cheia argintie a iubirii ei, lustruită și strălucitoare ca toată argintăria din casă, și ar vârî-o în lacătul trecutului meu și l-ar deschide? Nu aș putea îngădui asta. M-am uitat iar în ziar și am citit în fugă restul articolului. Era despre Gusti Huber, actrița care o interpreta pe Broadway pe mama Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mi se lovi de peron. Îmi trase și picioarele în sus, mă împinse de lângă margine și mă pironi cu propria ei greutate. Un bărbat puternic nu m-ar fi ținut la pământ cu o asemenea forță. —Ce e asta? Îmi vârî în față biletul cu combinația de la seif. — Ce naiba e asta? I-am spus că era combinația de la seif. În caz că mi se întâmpla ceva. În caz că? țipă ea. În caz că? Copiii coborâseră și ei deja din mașină, deși Madeleine probabil că le spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Îndrăgosteau de mine ca muștele, iar acum nici asistentul de la clinică nu mai vrea să mă privească. Fima ridică ochii. Dar Îi coborî imediat, pentru că amestecul de suferință și sarcasm de pe chipul ei Îi trezi un fior de dorință. Își vârî nasul În hârtiile lui și spuse: Dar sunteți Încă o femeie foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Nu voiați să telefonați? Nu. M-am răzgândit. Mă răzgândesc În privința multor lucruri acum. Deci nu sunt urâtă? —Dimpotrivă. Nici tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
whisky paharul pe care Îl ținea În mână și Îl Îmbrăcase cu niște haine de-ale lui Uri, o pereche de pantaloni și un pulover roșu, care Îi erau mari, dar În care se simțea totuși bine. Picioarele Îi erau vârâte În papucii Îmblăniți pe care Îi adusese Uri din Portugalia. Iar hainele lui erau atârnate la uscat pe un scaun, În fața căminului. Discutară despre literatura latino-americană din ultima perioadă, despre realismul magic, pe care Nina Îl vedea ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
povestise Înainte despre privirea câinelui. Deci așa arată iubirea. Fima se Înfioră de parcă de-afară, din adâncurile Întunericului, ale vântului și ale ploii, urechea sa ar fi prins ecoul unui plâns slab, strangulat. Brusc prinse capul micului Challenger și Îl vârî sub puloverul său larg. De parcă ar fi fost Însărcinat cu el. După o clipă, Dimi se eliberă și Întrebă: Dar de ce? —De ce ce? De ce ai acceptat să nu le spui? Pentru că asta n-o să-l ajute cu nimic pe Winston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lângă lăzile de gunoi. Făcea greva foamei? Leșinase? Fusese ucisă? Vreo mamă Îndoliată din Betleem depusese acolo trupul fiicei sale, care fusese asasinată? Se sperie și se repezi la fetiță, care se dovedi a fi o grămadă udă de morcovi vârâtă Într-un sac. Fima mai zăbovi lângă el. Ideea de-a rămâne aici și de-a declara greva foamei i se păru deodată atât atrăgătoare, cât și potrivită situației. Ridică ochii și văzu o singură lumină galbenă În spatele geamului Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără fier, fără dureroasă invidie. Pe zăpada din grădină am descoperit urme. Pretutindeni existau amprente, linii drepte și zigzaguri în spatele brazdelor răsturnate, de-a lungul străzii, pe câmp, înaintând spre pădure și m-am aplecat asupra acestor adâncituri, mi-am vârât mâinile în ele ca să pipăi sub zăpada viscolită forma dură. Așa puteam desluși ce animal trecuse pe aici și în ce direcție o luase, spusese tata, fie mergând tiptil, fie cu pas de fugar - în limba vânătorilor, asta se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
legătura urma să fie montată în șuruburi, cu două „buci“ metalice, care țineau pantoful pe părțile laterale și erau legate printr-o curea de piele. — Nu are voie să fie prea lejer, trebuie să forțezi un pic pantoful când îl vâri sub curea, ca să se fixeze. Și în timp ce-l ascultam pe bătrân spunându-mi ce aveam de făcut, ceea ce mai târziu mi se păru la mintea cocoșului, am înțeles solidaritatea tatei cu bătrânul ăla ciufut, privirile pline de înțeles, de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care nu o întâlnisem nici la mine, nici la colegii mei. Asculta serios și atent întrebările lui Onkel Rodolph, își măsura răspunsurile, zâmbea apoi mândru și sigur de efectul pe care avea să-l producă în momentul când își va vârî mâna în geanta de umăr. Își întinse palma printre capetele aplecate, ținând la vedere un ciob de teracotă. Pe un cartuș erau înscrise literele LEG. XI. CPI - însemnul legiunii a unsprezecea, Claudia Pia Fidelis, cea care fusese trimisă de către împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
al treilea sau al patrulea espresso și fumând o Players Navy Cut. W. comandă un Martini cu apă minerală și un castronaș cu măsline, înțepă una cu scobitoarea și o aduse pentru o clipă în dreptul obrazului, înainte de a și-o vârî în gură cu o bucurie copilărească. Gustul sărat și picant îi dădu un sentiment de fericire care se combina perfect cu scaunul, cu masa, cu dalele de piatră, cu acele umbrele, cu strigătele vânzătorilor venind dinspre stradă. Herr Saner scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
macarale, pe care nu o dobândise nici acum, la partenerul lui german de afaceri, destul de evaziv, în ciuda poreclei „Piper“ și a vizitelor la Gerda, în ciuda serii petrecute cu ea la Mannheim, când îi propusese să-i devină secretară. W. își vârî o măslină în gură, îi savură gustul, contemplând răzorul de flori de culoarea sângelui. Ce urmau să facă după siestă, îi întrebă. Ralph avea să plece cu Alfa lui la Florența, dar Hans Saner și W. au decis, spre văicăreala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Cöln; pe porțelanul alb ca zăpada, decorat cu buchete, această felie făcea o impresie stranie, ceea ce îi sărea oricum în ochi oricui, datorită cojii de un oliv închis. Tata se aplecă peste sfertul lui, curios, cu obrazul lui ascuțit, își vârî lingura de argint în masa verde-gălbuie - Vi se pare coaptă? - și-și băgă o bucată în gură, luându-și o mină de cunoscător și degustător cu experiență, dar fața i se întunecă repede. Scuipă ce avea în gură și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vizită, acum Hackler purta un costum din gabardină de culoare deschisă, la cămașa albă o cravată de mătase de nuanță închisă, prinsă cu un ac de aur. Picioarele, pe care le ținea întinse și depărtate mult unul de celălalt, erau vârâte în pantofi maro din piele de căprioară, un model italian, iar faptul că șosetele în carouri ieșeau la iveală de sub tivul pantalonilor era un detaliu care nu-i putea scăpa lui Madame H. Aceasta stătea ca o sculptură pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
erotică a Juliettei Gréco. Când stăteam la fereastra camerei noastre privind grădina și strada, fratele meu spunea că pentru el ar fi cât se poate de clar ce avea să devină cândva. Nimeni n-ar trebui să încerce să-l vâre într-un birou sau într-una din aceste firme care colaborau cu oțelăriile sau cu turnătoriile lui „Oha“; el avea să urmeze Școala de Arte și Meserii și să iasă grafician, să proiecteze afișe, să creeze sloganuri. Moștenise talentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lucrurile, adică tot răul pricinuit? Fratele meu, în schimb, ridică doar din umeri, lui îi era totuna dacă cineva poartă șosete în carouri la un costum uni, în ziua de azi asta chiar că nu mai contează, în vreme ce eu mă vârâsem în cadrul ușii glisante dintre camera de zi și sufragerie, mă uitam la parchetul proaspăt lustruit și m-am pomenit vorbind: — Atunci n-are decât să se întoarcă, dacă siguranța unei funcții este atât de importantă pentru el. Și numai mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dacă siguranța unei funcții este atât de importantă pentru el. Și numai mama nu ceda: — Doar ai acum tot ce ți-ai dorit dintotdeauna, o reprezentanță proprie ca Hans Saner, ești singurul tău stăpân și maestru, nimeni nu se poate vârî în treburile tale, iar cu macaralele Pingon ai câștigat, Slavă Domnului, destul de bine. Înțelege odată că te vrea înapoi doar fiindcă îi iei o grămadă de clienți. Doar ți-a spus cu gura lui că ești un vânzător bun, afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ed îmi dăduse de înțeles că vom petrece cea mai mare parte a weekendului în cameră. Îmi doream să-mi fi adus cea mai bună cămașă a mea de noapte cu broderie anglaise, să mă îmbrac cu ea, să mă vâr sub plapumă și să-l rog pe Mark să-mi aducă o sticlă cu apă caldă. El m-ar mângâia pe cap, mi-ar pune o băutură energizantă la capul patului și ar veni din oră în oră să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]