3,569 matches
-
Invizibil care luminează, nu se pune pe sine în lumină ci existența de prag, trecerea limitelor, intervalul unui ochi ce soarbe vederea.10 Căci acolo unde s-a rupt vălul se destramă vederea; ea nu mai vede, ci se lasă văzută, cade în carnea nevăzută a imaginii, sub clopotul alb sau sub umbrela luminoasă a imprevizibilului 11. Ceea ce se pune acum în vedere nu e lumea mereu identică cu sine și nici diferențialele mundane; lumea in-diferentă se transpune într-o altă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în datele sale reprezentabile, imediat perceptibile, transpuse în vizibilitatea unui orizont. El este ceea ce nu e de față, nu are fața manifestării; dacă totuși putem vorbi de fața unei manifestări fenomenale, aceasta doar în virtutea esenței pe care o în-fățișează. Fața văzută a peisajului este priveliștea creată de ochii ce privesc, reprezentarea care se dă ca semn de recunoaștere. Ceea ce nu dă semn, nu face imagine și e de ne(re)cunoscut este chipul nevăzut, inaparentul ascuns în chiar vizibilul manifestării, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Merge înapoi, se retrage pe urmele celui retras, niciodată atins. "Drumul e totul, pururi neajuns": "Drumul îndărăt", " Calea Focului spre cenușile mume./ Drumul înapoi"52. Nevăzutul este departele dinapoia vederii, calea întoarsă în originar, resorbită în izvorul din care tot văzutul începe să ființeze. "Totul curge-ntr-acolo": "Curge muntele și abisul, steaua curge către/ Stingerea sa, curge amurgul și viforul,/ Curg ploile spre semințele lor: norul/ Curge spre neființă, vine marea spre țărm"53. Vederea trebuie să se întoarcă spre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
numai nefiind poți fi", " Numai nefiind aici,/ Ne-ntoarcem la izvoare"61. Întoarcerea nu este ieșire decât cu prețul acestei lepădări, al dezgolirii de toate atributele ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o absoarbe, află "izvorul tainic/ Din pustie"62. Vederea e acum saltul în gol, salt mortal al ființei în neființă, în urma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ieșire decât cu prețul acestei lepădări, al dezgolirii de toate atributele ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o absoarbe, află "izvorul tainic/ Din pustie"62. Vederea e acum saltul în gol, salt mortal al ființei în neființă, în urma ștearsă a vieții, pe fața lumii defuncte. "Atunci să știi că ești pe drumul bun
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în virtutea celor ce urmează să fie, ca origine a urmării și a ființării. Ceea ce iese la vedere este pustiul vizibilului în care transpare chipul invizibilului. Vizibil și invizibil sunt atât de legate încât descalificarea unuia implică, invers proporțional, atestarea celuilalt. "Văzutul nu se poate vedea,/ Căci nevăzutul mă adeverește"66, vederea nemaifiind calificată de un orizont în care lucrurile se prezintă într-o imagine vizibilă, recognoscibilă. Singurul care se pune în vedere este nevăzutul, imaginea inaparentă care strălucește atât de intens
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminos. Semn al împărtășirii și al dăruirii prin care ceea ce se dă este chiar ceea ce se arată în adevărul de netăgăduit al darului. De aceea "bucuria de-a vedea" este condiție a nevederii; odată ce lucrurile nevăzute se străvăd în cele văzute, invizibilul traversând vizibilul însuși, aparența poate să dispară; ea nu mai e văzută; semnul vizibil nu mai e de folos vederii care străvede. Ceea ce rămâne e ceea ce a-pare, semnul vizibil arătat de un sens invizibil, pe care vederea - "necrezând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chiar ceea ce se arată în adevărul de netăgăduit al darului. De aceea "bucuria de-a vedea" este condiție a nevederii; odată ce lucrurile nevăzute se străvăd în cele văzute, invizibilul traversând vizibilul însuși, aparența poate să dispară; ea nu mai e văzută; semnul vizibil nu mai e de folos vederii care străvede. Ceea ce rămâne e ceea ce a-pare, semnul vizibil arătat de un sens invizibil, pe care vederea - "necrezând de bucurie" - îl primește "cu bucurie mare"73. Cel care spune heruvimic " Eu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tine și să zbori/ Asemeni continentelor de nori/ Pe valuri de văzduhuri viitoare". Gândul zborului - asemenea trecerii norilor - se înalță în văzduhuri viitoare; gând fără cuvânt, căci el nu are viitor, nu poate rosti decât prin analogie, imaginând zborul asemeni văzutului și cunoscutului. Spațiu închis, refuzat de viziune, în care se pare că nimic nu prevestește o nouă arătare. Și totuși spațiu poetic al unei imagini neașteptate: "Și-ntr-un tărâm de inedit azur,/ În care nicio amintire nu vibrează,/ S-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
desfacerii "cerul roșu" și "crucea de zăpadă" fac imagine. Ce pot ele reflecta dacă nu tocmai retragerea care le face loc, pustiul în care intrăm ca în robia luminii slăvite? Totul cade în somnul unui alt timp, în trecerea abia văzută a netrecătorului: "ce voce așteaptă în ramuri/ lumina care se va stinge/ departe lângă durerea/ acestui râu// în curând o să crească/ flori negre din brațele tale/ și mereu adâncindu-te-n noapte/ vei asculta lumina mea pierdută". Ne aflăm în timpul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființării posibile, la beatitudinea celor ce nu sunt ca și cum deja ar fi? Imaginile configurează spațiul acestei deveniri ontologice, căci a rosti lumea, așa cum ea nu o poate face, o dă vederii în felul în care ea n-a fost niciodată văzută: "O seninătăți navigabile mari lespezi de liniște/ pe care cuvintele sună ca niște chei căzute/ el revărsa vorbe de aur un fluviu de vorbe de aur/ în tăvile verzi ale ierbii". Lume nevăzută ieșită la rostirea prin care ea se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru că e însuși enormul fără măsură, dilatând ochii în excesul nemaivăzutului 48. Iar ceea ce apare se arată între, își face loc printre, răzbate prin aparențe în distanța deschisă de intervalul pe care îl străbate pentru a ajunge la vedere. Ajunge văzut și nevăzut deopotrivă, căci nu se dă decât în eclipsarea cromaticii mundane, "când sălbăticiunile Zilei dorm", în suspensia oricărui scenariu în care lumea se dă în spectacol: "Ochii, oh, și-i ascunseră atunci/ Răsăritul său nesfârșit începu/ Peste lume, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru că nu se poate atinge decât în chipul sustras, în adâncul care îl ascunde în lumină. Cuvântul care deschide vederea (Ion Mureșan) Arătarea semnică nu este o vorbire dezvăluitoare, dar nici întăinuirea absolută, ci aducerea la vedere a ceea ce trebuie văzut: revelare. În dublul ei sens de indicare și de apariție, arătarea trimite către ceea ce arată, înfățișând vederii nu prezența de sine, ci sensul în care ceva este adus la prezență, calea pe care ceva vine și se prezintă, survine în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pus în slujba facerii, întrețesut în lucrarea luminii. Căci în lumină, el e dezvăluit, convertit și orientat spre ființă 81. Lumina și bezna sunt cele două fețe ale unei unice imagini sau - mai bine - fața și reversul oricărui fenomen 82. Văzutul și nevăzutul se pun reciproc în lumină, oglindindu-se diferit în Același. Iar ceea ce crește în lumină - ca lumină - este dincolo de evident, creând distanța care unește esența de propria-i manifestare; esența care iese din golul nevederii, într-un crescendo
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ale lumii vizibile. Fața se întoarce în sine, în reversul celor pe care le răvășește, le străbate și le străvede. Fața nu e fațada inexpresivă care se dă în spectacol, în vizibilul exteriorității; ea nu se mai vede, nu e văzută - față a cui? pentru cine? - dar vede fără să fie. Căci, trecând prin lucruri, ea aproape că dispare, se șterge în nevăzutul distanței străbătute. În fața ei nimic de văzut de natura unui fenomen care ar cere privirea. Vederea limpezită nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aproape vegetal. Se pune în vedere cu insinuanța clarității. Totuși, o imagine oblică văzută prin lumina răsfrântă; întunecarea nu închide vederea, la fel cum vântul nopții nu aduce eclipsarea vizibilului, căci lumina nu e a ochiului și nici a imaginii văzute. Ea aparține intermediului transparent - diafan - ce face cu putință atât nașterea imaginii cât și vederea ei. Imagine cu atât mai luminoasă cu cât e profilată pe un fond de spațiu mai întunecat. Aici ceea ce se arată e dedesubt și deasupra
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dogmatic (1925), unde oul- simbol propune, prin straturile celor "trei atlazuri", revelarea plodului inaparent, vizibil doar în imaginea sa devoalată în perspectiva luminii solare. Nu am putea vorbi în acest caz de o imagine diafană propriu-zisă, întrucât ceea ce se lasă văzut nu luminează de la sine, prin însăși transparența prin care se vede, ci - în sensul platonician al strălucirii adevărului - este luminat pe fundalul extatic al unei lumini exterioare. El rămâne totuși locul originarului închis în ascunderea de sine, viul ca posibilitate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a poeziei depășește întinderea desemnată prin cuvânt: adică poeticul se arată ca fiind mai amplu decât puterea logosului" (Intrarea în infinit sau dimensiunea Eminescu, ed. cit., pp. 65, 67, 69). 4 Așa cum explică Platon formarea imaginilor în oglinzi: "focul chipului văzut se contopește, pe suprafața netedă și strălucitoare, cu focul privirii", astfel încât "părțile oglinditului și cele ale celui oglindit vin în contact invers", "lumina privirii, contopindu-se cu cea cu care se contopește, cade invers", oglinda făcând ca "totul să apară
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 150). "Negația - comentează J.-L. Marion -, departe de a deschide către vid, degajează și sublimează o siluetă, așa cum sculptorul [sau pictorul, în cazul poemului lui Turcea, n. n.] eliberează din materia brută și vizibilă ceea ce face invizibil nevăzutul care trebuie văzut - forma însăși. Mai mult: odată eliberată statuia, vizibilitatea brută a materiei rămâne invizibilă, ba chiar, ca să zicem așa, trebuie să devină invizibilă, pentru ca în ea să apară chipul formei" (op. cit., p. 213). 85 "În icoană, esteticul încetează de a fi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
23 "Semn și nu natură a invizibilului - figură la distanță a invizibilului, tocmai pentru că invizibilul o marchează cu întipărirea lui dintr-o parte într-alta". "Ca orice semn, această marcă / întipărire nu pretinde să facă să vadă (să se facă văzută), ci înțelege să facă recunoscut (să se facă recunoscută ca) prototipul care o marchează / întipărește" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 122, 132). 24 Rostul poeziei, în IP I, p. 62. 25 Spre poezia bizantină, în IP I, p. 194. 26 Delfi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ale traiului nomad. Cine n-are nomazi să și-i importe! − Bineînțeles că asta-i tendința, întări Rudi! N-ați văzut că bună parte din construcțiile pentru Olimpiada de la Londra au și fost deja dezasamblate, întocmai ca iurtele mongole? Venit, văzut, campat, lăsat locul curat. − Ave Caesar imperator nomadibus! fu salutat dictonul apocrif. Dar nu prea văd de ce-am trece la corturi și nu la hoteluri demontabile, care țin totuși de nobilul nostru meșteșug. Dacă stau să mă gândesc, nomazii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
obiectiv. Cât despre țâncii ajunși de oboseală și lăsați unul câte unul pe vine în jurul scenei pe patru picioare, descoperiră că nici sub masă lucrurile nu stagnau; dar nu atinseseră încă vârsta la care să înțeleagă că nevăzutul duce greul văzutului. După ce chelnerul debarasă masa pentru aducerea desertului, locul gol creat îi inspiră lui Rică un nou număr. Își scoase de la mână brățara lui de cupru și o învârti cu un singur deget într-un cerc aproape la fel de larg ca pătratul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
5) masă de material în stomatologie" (DM, 2007: 254)]. Modelul "trunchi de copac" este actualizat într-un proces de abstractizare din momentul în care permite gândirii să proiecteze prima schiță analogică a conceptului specializat. Este o schiță intuită ab initio, "văzută", într-o etapă ulterioară și care oferă un suport imaginativ suficient de argumentat pentru a-i permite specialistului să acceadă la etapele următoare de construcție mentală, grație analogiilor, substituției, interacțiunii pe care traseul de abstractizare le presupune. Descoperirea/ invenția la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
că presta, de regulă, 11-13 ore de muncă pe zi, În total 218 zile de muncă, realizând un procent de 112% din norma coloniei. La ieșire dă o declarație prin care se angajează să nu discute cu nimeni despre cele văzute și auzite În legătură cu locurile de detenție sau despre procesul de Încarcerare. Din 1957 s-a izolat complet În casă, nu se mai ducea la nici unul dintre prieteni, nici nu-i venea În vizită aproape nimeni, decât intimii de altă dată
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de a topi mânia și ura În atitudini binevoitoare și cuviință. Dinicu Golescu, după călătoria sa din perioada 1824-1826, descrie Apusul cel dezvoltat și luminat cu un program de schimbare a contextului propriu, de „Îndreptare” și „deșteptare” către civilizație. Cele văzute devin pretexte pentru a sublinia starea de „ticăloșie” În care au ajuns locuitorii țării noastre. Venit dintr-o lume degradată, aberantă, anormală, el descoperă firescul, normalitatea, nevoia transformării prin carte și cultură. El distribuie „Învățături”, justificându-se: „neînvățătura și Înjugarea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]