3,594 matches
-
un dormitor luxos, scăldat în lumină. Pe cuvertura patului dublu se mișca un ghem de picioare și mîini din care se ițeau capetele lui Frankie, Toal și Sludden. Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin maldărul de pe masă, cînd o voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
După cinci minute, observă că adormise. PROLOG De la o vîrstă fragedă, am dorit să mă ocup doar de lucrurile de care eram sigur, și aidoma tututor gînditorilor, am ajus să-mi pierd încrederea în cele ce puteau fi atinse sau văzute. Majoritatea oamenilor cred că podeaua, tavanul, trupul celuilalt, soarele etc. sînt cele mai sigure lucruri din lume, dar curînd după ce m-am dus la școală, mi-am dat seama că nu te poți baza pe nimic în afară de numere. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curentul științei moderne. De când au ieșit de pe băncile școalei n-au mai pus mâna pe carte. Erori demult invalidate prin esperiență și argumente foiesc până astăzi atât în prelecțiuni cât și în cărțile lor didactice. Mulți dintre cei mai bine văzuți chiar nu au sentimentul onestității literare; o sumă de cărți puse în mâna elevilor sunt plagiate nerușinate de pe cărți străine, cu atât mai scandaloase cu cât plagiatorii s-au dispensat până și de cunoștința elementară a limbei române, dând textele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
când o străfulgerare oribilă: lumea ar putea exista chiar dacă n-ar vedea-o nimeni. Dar atunci cum ar fi ea? N-ar avea nici culoare, nici gust, nici tărie, nici miros... Și totuși ar fi, la fel de mult ca și cea văzută și simțită de noi. Mă uitam în jur, în cameră, și-ncercam să-mi închipui că ghergheful, scaunul, patul, zidurile, până și mama, cu părul ei căzîndu-i creț între omoplați, cu sânii moi atîrnîndu-i pe piept, se golesc de culoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ciment în care-abia se disting scaunul de ciment, ghergheful de ciment cu covorul de ciment pe jumătate țesut, și mama de ciment împietrită pe marginea patului. Știam însă că până și această viziune e o imagine, că și ea era "văzută" cu mintea pe jumătate închisă, cum ai miji ochii ca să vezi doar esențialul dintr-un peisaj. Dar dacă mintea se-nchidea cu totul, dacă, mai mult, n-ar fi existat niciodată nici ochi și nici minte? Cum arătau locurile necălcate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu mulți, mai ales cei cu copii, urcară treptele pe estradă și-ncepură să cumpere bilete. O mulțime de lucrușoare se volatilizară de pe taraba improvizată a ofițerului Stănilă, căruia îi era cu neputință să-și mai ia ochii de pe ființa văzută odată într-o inexplicabilă transă și care, iată, invadase deodată realitatea ca o duhoare de canal adusă brusc de o pală de vânt. Era acolo, concretă și stropită de noroaiele Oborului, amestecată cu gloata țărănească și mahalagie, în care până
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asudată, cu părul subțire zburlit, într-un fum albastru prin care abia dacă ne mai zăream. Mama era marea mea poartă de trecere. Realitatea mi-era pe atunci impenetrabilă ca un perete multicolor: obiectele, oamenii, casele, curțile, salcâmii, străzile cunoscute, văzute aievea sau în vis erau desenate, în două dimensiuni, pe zidul care mă-ncon-jura, sferic, de peste tot. Singură mama, încastrată și ea-n zid, în altorelief, cu zâmbetul ei chinuit și ochii căprui de țărancă, era moale, era penetrabilă, de parcă zidul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și pe care eu nu le mai puteam privi, ci doar auzi. Urechea era ochiul meu pentru timp, din ochii părinților, ca niște pui zbârciți ieșind din ouă, se iveau urechile copiilor. Dar ce fel de lucruri erau cele nici văzute, nici auzite, nici măcar de ei, și care totuși trăiau în corpul nostru și le trimiteam fiecare, scrâșnind din măsele și zvâcnind din șale, în alte corpuri, din care ieșeau alte corpuri? Nervii le adunau din mușchi și tendoane, din carnea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
inversă transmisă de retină era reconstruită, interpretată și prelucrată de șase straturi de neuroni grupați în mii de columne. Aici pâsloasele imagini primeau strălucire și margini clare, volum și saturație a culorilor. Macheta fără viață și fără psihologie a celor văzute, totuși, de doi ochi din țesut organic ai unei ființe cu idei și cu frustrări era trimisă-n cele din urmă în ochiul minții, în aria optică secundară, unde nenumărate mecanisme de control o conectau cu memoria, o recunoșteau și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îmi arată că istoria se schimbă, că se apropie momentul în care scopul ultim al Abației va fi atins. ― Și care este acest scop? ― Nimeni nu-ți poate spune asta, Aloim. Trebuie să înțelegi singur. Altfel, se poate ca imaginea văzută să nu fie cea adevărată. ― Vorbești în dodii... ― Se prea poate. Sunt obosit. Veștile zilei de azi nu au fost tocmai fericite. Aloim privi prin fereastra îngustă și zăbrelită care dădea dincolo de zidurile Abației. Se înnoptase și cerul era senin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum ai putea scăpa de apărările orbitale. Faceți însă ce vreți. Aruncând o privire cruntă spre cei trei, Bella le întoarse spatele și plecă. - Ceea ce ai făcut e de neimaginat, rosti aspru N'Gai Loon spre Tars. Lama nu trebuie văzută niciodată. De nimeni! - Iartă-mă, Maestre. Așa am crezut în momentul acela. - Ai procedat nesăbuit. - Mai nesăbuit ca tine? întrebă aparent pe un ton neutru Allin Perse. Dementul ăla are dreptate. Cum vei străpunge apărarea Kyrallului? - Asta e problema mea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Oksana se ridică constatând cu uimire că nu simțea nici o durere sau vreo altă senzație care să-i amintească de viziunea grotescă pe care Alaana i-o impusese cu atâta forță. - Du-te! Acum e și mai periculos să fim văzute împreună. Dumnezeule, cine și-ar fi imaginat că Oksana Bint Laesia e în fapt quint imperial?! Du-te, hai du-te! - O să iei legătura cu ei? O să-i întrebi ce trebuie să fac? Alaana oftă din rărunchi. - Întreabă-te cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sufletească, aceste bucurii vin din trecut și-mi alină sufletul, îmi îndulcesc singurătatea și izolarea în care trebuie să trăiesc. La altele adăugându-se și acestea, zilele trec mai ușor. Că nu trăiește omul numai cu pâine. Încărcat cu cele văzute, plin fagure, plec spre Moldova, de la Paris din nou la Huși. Aveam 30 de ani și duceam cu mine o comoară ce a crescut an de an, luând din ea ce am putut lua și încălzindu-mi deseori restriștile. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cu Ucraina, este făcută în întregime din lemn și are o înălțime de 78 de metri. Este cea mai înaltă mănăstire din lemn din lume. Drumul de întoarcere a fost lung și plin de veselie. Toți eram entuziasmați de cele văzute. Fredonam cântece de drumeție și admiram pe fereastra autocarului peisajele pe care le lăsam în urmă cu dorința de a le revedea încă o dată. Așa s-a încheiat cea mai frumoasă excursie la care am participat împreună cu colegii mei și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu Ucraina, este făcută în întregime din lemn și are o înălțime de 78 de metri. Este cea mai înaltă mănăstire din lemn din lume. Drumul de întoarcere a fost lung și plin de veselie. Toți eram entuziasmați de cele văzute. Fredonam cântece de drumeție și admiram pe fereastra autocarului peisajele pe care le lăsam în urmă cu dorința de a le revedea încă o dată. Așa s-a încheiat cea mai frumoasă excursie la care am participat împreună cu colegii mei și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sunt membri ai tratatului și susțin respectarea și implementarea acestuia, precum și ale celorlalte instrumente internaționale relevante în domeniu. Politica specifică a Alianței în domeniul nuclear este determinată, totodată, de postura sa nucleară și de locul capacităților nucleare în strategia NATO, văzute ca un element essențial în politica de descurajare a unei eventuale agresiuni împotriva Aliaților. Armele nucleare, considerate garanția supremă a securității Aliaților 204, au constituit o parte a politicii de apărare colectivă a NATO încă de la începuturile sale, în doctrina
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
lume cu bine le încheie... [SAS] Un pas... un pas e încă... coroana, tronul am. (ia pana-n mînă) [DRAGUL] Citeț și bine scrisă... (o rupe) [SAS] Ei vere! ești infam. (i-o aruncă la picioare. Iese. ) [SAS] Ce? Ce? Văzut-am bine? Visez? A rupt-o-n față-mi! O, suflete, te-nalță, o inimă, îngheață-mi. Ce-ți folosește ție să îmbli căi întoarse, Ce-ți folosește pânza de intrigi bine toarse?... Ce nu mergi cale dreaptă?... Nu rumpi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe dumbrăvile sub dânsa, În râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi; Apoi, când răsăritul cu ochiul îl cuprinz Uimit priveam la ploaie de pietre scumpe eu, Spre răsărit văzut-am deodată curcubeu: Juca în șapte fețe și-n acelaș răstîmp De [la] un colț la altul prindea acelaș câmp; Deodată văd un altul mai mare, mai frumos: Pe cel întîi se-nalță cu fală, luminos, Numai părea că este
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
își pune costumul ei cel scurt și iese la primblare... poate pentru ultima oară... Eu i-am // dat [voie] pentru că nu mai am ce opri... Pare atât de fericită... Las-o fericită, amicul meu... Te rog eu... Da?... Apoi de văzut poți s-o vezi.... Ascunde-te-n tufișele grădinei când s-o primbla ea și vezi-o... Numai nu te apropia... n-o în-trista... nu-i amărî ultimele momente. Îmi promiți?. [ALECU] (se uită fix și atent * la ușă) Îți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care erau ei obișnuiți. Și, după ce s-au odihnit ei la prânz organizat, fiecare în camera lui, la un moment dat se întâlnesc românii noștri undeva la un bistro sau la vreo cârciumă și încep să depene impresii despre cele văzute, bă, ce gagici nasoale au ăștia p-aici, ce prețuri, da’ ăștia au bani de-i enervează, nu ca pârliții de noi. Ș.a.m.d. În general, discuția era destul de convențională sau, pentru că n-am asistat nici, io nici dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întâlnise cu noi, spectatorii săi, și poate din această cauză nu am mai simțit nevoia să intru în cabină, să cer un autograf, să smulg o vorbă de duh. Mă întâlnisem cu Barrault, acel Barrault din cartea citită, din filmele văzute, acel Barrault care însemna teatru, dragoste, zâmbet, liniște, bucuria de a arde și de a fi un om obișnuit. Îmi place să cred că în acea seară, într-o cafenea pariziană din Cartierul Latin, un imens actor găsea că vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a răspuns Costăchel și pentru Petrache. Rar vă mai vede omul. Ia veniți încoace, să vă pup - i-a primit învățătoarea. Ei, ce veste poveste? a întrebat învățătorul. Am venit să vă vedem și... Tare mă tem că treaba cu văzutul îi așa, de ochii lumii, iar în căpușorul vostru bâzâie altceva. Să auzim! Cum văd eu, nașule, față de matale nu pot avea nici o taină, că mă ghicești numaidecât. Iaca și secretul. Noi i-am trimis o scrisorică agronomului și l-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
agronomul, ridicând paharul. Au băut în tăcere... După o liniște care se prelungea, Petrache a intervenit: Să continuăm povestea. Cine îi de rând în seara asta? - a întrebat agronomul. Acest om din dreapta mea, care poartă în priviri toate furtunile văzduhului, văzute și nevăzute - a precizat Petrache, privind spre Costăchel. Apoi, de unde s-o încep? Eu am lăsat-o după revista de front - a precizat Petrache. Uite-te și dumneata la acest mehenghi. El o povestit ce era mai ușor. Eu însă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a existenței umane nu era Musil interesat, chiar dacă realitatea cotidiană furnizează adesea prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil vine, Însă, din scrupulul lucid cu care radiografiază invizibilul și imperceptibilul, finețea introspecției În profunzime a individualității, văzută ca o discontinuă interrelaționare complice dintre multiplele euri care compun și recompun identitatea umană. Însuși numele „Claudine”, susține În introducerea la edița americană Joel Agee, pare a sugera mai curând un câmp de energie psihică migratoare, fluidități Încărcate și divergente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită. Mai târziu, mâncă ceva cald și lipicios de la bufetul spitalului. La un moment dat stătu pe una dintre scările alea pe jumătate terminate, care ar trebui văzute doar în caz de incendiu și sună la Sioux City, uriașa companie de computere și produse electronice, unde ea lucra la relațiile cu clienții. Stătea acolo, netezindu-și fusta bouclé șifonată, de parcă șeful ei ar fi putut s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]