KorAP: Find »[drukola/base=val & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...1084 >

27,085 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

en rose", ci la vie en prose, sans le savoir, încolțiți de mizerie. Dacă-ți faci steag din a fi inoportun, ai parte de eșecuri peste eșecuri. Eternamente. E soarta inoportunilor. Cine nu înoată contra curentului ajunge departe. Îl duce valul, ca pe Antofiță. Răspunde la toate prin anti sau filosemitism. A fost în stare să denunțe pînă și antisemitismul lui taică-su'. Asta a plăcut, dacă i-au încredințat un talk-show. Și Genosse? Genosse s-a rupt de trecutul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac), sugea picioarele unui munte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea limpede a Blandianei. Ondin. Ondina, așa ar fi vrut Liselle, nașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Călin! ****** Mulțumesc, Luca Pițu! †††††† Mulțumesc, Mircea Țuglea! * Mulțumesc, Andrei Oișteanu! ** Mulțumesc, Mircea Ivănescu! ‡‡‡‡‡‡ Mulțumesc lui Ștefan Augustin Doinaș! §§§§§§ Mulțumesc lui Mihai Drăgan! * Mulțumesc, Luca Pițu! ** Idem. ******* Mulțumesc, Nicolae Prelipceanu! * Mulțumesc. D.R.P.! ** Mulțumesc, Adrian Alui Gheorghe! ‡‡‡‡‡‡‡ Mulțumesc lui Nichita Stănescu! §§§§§§§ Mulțumesc, Val Gheorghiu! ******** Mulțumesc lui Nichita Stănescu! * Mulțumesc, Cezar Ivănescu! ** Mulțumesc lui Gellu Naum! †††††††† Mulțumesc, Gabriel Liiceanu! ‡‡‡‡‡‡‡‡ Mulțumesc, Paul Goma! §§§§§§§§ Mulțumesc, Luca Pițu! * Idem. ********* Mulțumesc, Ion Cristoiu! ††††††††† Mulțumesc, Eugenia Vodă! ** Mulțumesc, Luca Pițu! ‡‡‡‡‡‡‡‡‡ Mulțumesc, Luca Pițu! §§§§§§§§§ Mulțumesc, Gabriel Funica! ********** Mulțumesc lui Nichita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

iubire de felul celei exprimate în actele matrimoniale descoperite de ea la păsări și țestoase. Deosebit de revelator e paragraful privind nunta și căsnicia albatroșilor dansatori. Aceștia sunt astfel numiți fiindcă orice mișcare a lor e un dans: albatroșii dansează pe valuri, în înaltul cerului, dar mai mult decât oriunde, pe aeroportul insulei Espagnola din Galapagos, unde își desăvârșesc estrul. În zborul erotic al perechilor, Ciocurile se prind într-un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete, ritmat, ce dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mare neliniște, încât a doua zi l-a povestit pe rând tuturor celor pe care i-a întâlnit. Visul Iormorogului. Și al lui Platon, în bună măsură. De la Jumătate la Dublu. Nostalgia Jumătății Înotam nestingherit prin apele tumultoase ale Potopului. Valurile erau înalte ca munții, dar eu eram pe vremea aceea atât de mare încât erau o joacă de copil pentru mine. Sute de viețuitoare încercau să-și găsească salvarea cățărându-se și atârnându-se de capul și umerii mei, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ca munții, dar eu eram pe vremea aceea atât de mare încât erau o joacă de copil pentru mine. Sute de viețuitoare încercau să-și găsească salvarea cățărându-se și atârnându-se de capul și umerii mei, ce între două valuri se ridicau la suprafața apei. Către ultimele zile ale Potopului, apele crescuseră atât de mult, încât cu mare greutate mă țineam deasupra lor; eram aproape să mă înec sub greutatea viețuitoarelor ce-și făcuseră cuib în părul meu. Atunci, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
acesta, nu mai puteam continua. Nu-mi amintesc nimic legat de acele întâlniri, nici măcar trupul ei gol nu mi-l pot reprezenta. Singura imagine ce-mi vine în minte, când mă gândesc la acele clipe, este un cearșaf uriaș cu valuri, sub care abia se putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
când mă gândesc la acele clipe, este un cearșaf uriaș cu valuri, sub care abia se putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din prelungirea lor, mi-era complet străină. Umblam ca siamezii pe aleile rezervației, fără să ne mai atingem, doar privirile noastre se întâlneau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din ochii mei s-a stins, ca și cum s-ar fi lăsat o perdea compactă și grea. Doar cuvântul "dor" continua să nu-mi dea pace, îmi penetra urechile ca un ecou din toate direcțiile și-mi umplea, în convulsii, în valuri zdrobitoare și năvalnice, întreaga mea ființă. Mărturiile tribului Makonde În pădurile Tanzaniei nu mai sălășuiește de mult maimuța vorbitoare. Ea a fost alungată de oamenii cu un singur zeu războinic și gelos și acum s-a întors în ceruri de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în camera mea și a mamei și mă întorc pe terasă, unde cele trei grații se răsfață cu pepene roșu și creme de castraveți pe care și le întind peste tot, să-și mai hrănească puțin pielea obosită de-atâtea valuri de mare și de sare câte au trecut peste ele. Sunt vesele și surâzătoare și le iubesc, pentru că o dezîntristează pe mama în fiecare vacanță. Colțurile gurii mamei se ridică pe zi ce trece și până la sfârșitul vacanței devin aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
scurți. E deja ascuțit la ambele capete. Îl înfig la loc, în colțul gol al careului. Floarea-soarelui, ce stă acum dreaptă și strălucitoare, face o reverență abia perceptibilă. Țestoasa își umflă pieptul și-și ridică gâtul cu fiecare trecere de val. Se restabilesc ritmurile. Careul crește și se micșorează în consens cu mareele, dar nimeni nu pare să bage de seamă. Doar acel cuplu de îndrăgostiți și-ar fi putut da seama. Licornul și-a înfipt cornul în nisip și, rotindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când în când pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei, apoi le-a arătat în chipul cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în chipul cel mai firesc delfinii ce săreau afară din apă, excitați de torsul liniștit și silențios al bărcii. Santiago, cel care nu vorbea cu nimeni, li s-a adresat tocmai lor, doar ca să le arate delfinii ce dansau pe valuri. Apoi s-a retras imediat, ușor jenat de intervenție și și-a văzut mai departe de ajustarea pânzelor. Atunci s-a ridicat și ea și a pornit-o spre cabină pentru a se schimba pentru masă. Știa că avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un marinar mai în vârstă depăna întâmplări mai mult sau mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi, Santiago strecura câte un bilețel în pumnul ei deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească, pe puntea înțesată de oameni, într-un moment în care ea era singură, neînsoțită. Mototolea biletul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste păsări măiestre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
prin sticlă, căci ele nu văd decât cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei, nu sesizează decât poziția soarelui pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat de vânt, de valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din ochiurile de apă construite cu migală de vânturi, timp și lavă. Santiago Santiago era mereu absent, cufundat în gândurile lui. Și ea ar fi dorit să poată intra în gândurile lui, să fie mai aproape de delfinii ce dansau pe valuri sau de leii de mare ce se răsfățau la soare, să fie acolo de unde se puteau vedea pelicanii cum penetrau apa ca săgeata și peștele se mișca vizibil în gușa lor încăpătoare. Ea nici măcar nu putea înțelege când anume o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
avut timp să crească. Mă dezbrac, sting lumina și mă bag în pat. Îmi potrivesc burta într-o poziție confortabilă; îmi aleargă mâna pe suprafața ei în căutarea punctului ei soporific. Mă opresc acolo unde probabil se odihnește copilul meu, valuri de căldură și unde magnetice se degajă din acel punct. Adorm instantaneu... Simt o durere nevralgică în zona abdomenului. Mă trezesc brusc, semn că trebuie să-mi schimb poziția. Am încă pe retină amintirea visului pe care tocmai l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor superioare, pe baza cărora se construise Universul, vuiau precum cascadele, precum valurile enorme stârnite de taifun în Arhipelagul Filipinelor și pe coastele zdrumicate ale Africii, un zumzet înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
singur, Autorule! Ne aflam în câmpia care parcă era câmpia Bărăganului. E așa cum vreau eu! îmi răspunse Mioara. Ceea ce vedeam se scria deja, pentru că fiecare carte e precum Scriptura. Toate sunt dinainte scrise așteptând Autorul: câmpia devenise ca marea, avea valuri dulci, ne clătina ușor și nu știam de unde vin, unde se pierd și nici cauza. Așteptam un fenomen cosmic. Lumea era atât de mare încât vedeam toate acțiunile care vor fi la final, răspunsuri. Nu era momentul să o las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
încât vedeam toate acțiunile care vor fi la final, răspunsuri. Nu era momentul să o las pe Mioara pentru a fi în mijlocul copilăriei acum când se oferea un material mai interesant decât însăși existența mea. Pământul se opri din mișcare. Val după val, împietri. Dâmb lângă dâmb, câmpia devenise o mare cu valuri de pământ, cu crestele inegale pe sub care se zbătea dedesubtul. Probabil că va mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
toate acțiunile care vor fi la final, răspunsuri. Nu era momentul să o las pe Mioara pentru a fi în mijlocul copilăriei acum când se oferea un material mai interesant decât însăși existența mea. Pământul se opri din mișcare. Val după val, împietri. Dâmb lângă dâmb, câmpia devenise o mare cu valuri de pământ, cu crestele inegale pe sub care se zbătea dedesubtul. Probabil că va mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare. Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
momentul să o las pe Mioara pentru a fi în mijlocul copilăriei acum când se oferea un material mai interesant decât însăși existența mea. Pământul se opri din mișcare. Val după val, împietri. Dâmb lângă dâmb, câmpia devenise o mare cu valuri de pământ, cu crestele inegale pe sub care se zbătea dedesubtul. Probabil că va mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]