15,023 matches
-
este endoteliodependentă. Din 1980 când Furchgott și Zawaski au descoperit EDRF identificat ulterior cu NO (în endoteliul vascular), s-au acumulat numeroase dovezi experimentale în favoarea eliberării acestuia de către receptorii M2 muscarinici din celulele endoteliale, însoțită de relaxarea și scăderea tonusului vascular urmate de vasodilatație. La rândul său, tractusul gastro-intestinal este teritoriul de elecție al acțiunilor muscarinice de tip M3 al acetilcolinei asupra manifestărilor sale motorii și secretorii. Efectele respective sunt potențate de ezerină (inhibitor al colinesterazei) și abolite de atropină (blocant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
directe simpatice. Totodată, componenta circulantă adrenergică prelungește de 5-10 ori efectele reacțiilor simpatice directe, datorită inactivării mai lente a acesteia. La rândul său, intensificarea proceselor metabolice de glicogenoliză hepatică și musculară privește numai adrenalina, în timp ce noradrenalina crește semnificativ doar rezistența vasculară periferică. La nivel cardiac, adrenalina posedă, de asemenea, efecte mai pronunțate decât noradrenalina, datorită stimulării mai puternice a receptorilor beta-adrenergici vasodilatatori. Spre deosebire de noradrenalină, adrenalina influențează puțin tonusul vaselor musculaturii scheletice, permițând creșterea fluxului sanguin muscular din timpul efortului. Importanța descărcărilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o gamă variată de efecte adrenergice și dopaminergice. În doze mici stimulează miocardul prin acțiune beta1-adrenergică determinând creșterea forței contractile și frecvenței bătăilor cardiace. Consumul de oxigen al miocardului este mărit, în timp ce riscul de ischemie este mai mic. În teritoriile vasculare renale, mezenterice, coronariene și cerebrale, dopamina provoacă vasodilatație prin mecanismul stimulării receptorilor dopaminergici. În doze mari, dopamina produce efecte vasoconstrictoare, fiind indicată în tratamentul șocului cardiogen, traumatic sau hipovolemic. Astfel, utilizarea dopaminei s-a extins de la tratamentul tremurului parkinsonian la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele generatoare de IP3 și DAG. Activarea lor determină depolarizare membranară, însoțită de excitarea celulei subsinaptice nervoase sau musculare (vasculare, ileale, uterine etc.). Cortexul cerebral și îndeosebi stratul al III-lea al acestuia, prezintă o mare densitate de receptori 5-HT2. Receptorii 5-HT3 se găsesc atât în structurile nervoase centrale (aria postrema, nucleul solitar), cât și în sistemul nervos periferic. Fiind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
histaminei cerebrale. Histidin-decarboxilaza cerebrală având localizare citoplasmatică neuronală, peste 50% din histamina rezultată este formată la nivelul terminațiilor nervoase histaminergice (Garbarg și colab., 1976). O mică fracție a histaminei cerebrale este sintetizată în arteriolele de calibru mic de către histidin-decarboxilaza peretelui vascular. Reglarea biosintezei de histamină este dependentă de aportul de histidină și disponibilitatea în cofactorul vitaminic B6 (piridoxal-fosfat). Auto-receptorii histaminici de tip H3 intervin, de asemenea, în controlul biosintezei de histamină. Aceasta este mai rapidă în neuroni decât în mastocite. Concentrația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
central, cât și în cazul tractului gastro-intestinal, neurotensina exercită efecte modulatoare asupra neuronilor colinergici și adrenergici. Injectată intraventricular provoacă analgezie, hipotermie și eliberare de hormoni hipofizari. Extranevraxial, neurotensina produce, ca și substanța P, vasodilatație locală, hipotensiune și creștere a permeabilității vasculare. Peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Format din 28 de aminoacizi are distribuție centrală și periferică difuză. La nivel cerebro-spinal se găsește în hipotalamus, hipocamp, amigdală și neocortex. Atât la nivel central, cât și în întreg tubul digestiv, plămâni, aparatul genital și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimic sau cotransmițător asupra receptorilor de tip P2 în sens stimulator, determinând potențarea fenomenelor electrochimice generatoare de potențiale de acțiune și de răspuns celular postsinaptic. Eliberarea de NO se soldează cu efecte atât excitante la nivel cerebro-spinal și cu acțiuni vasculare periferice relaxante de tip endotelio-dependente. Spre deosebire de ATP, adenozina face oficiul de modulator inhibitor al activității neuronale centrale și periferice prin intermediul atât al receptorilor P1, cât și al inhibării canalelor voltaj-dependente de Ca2+. Efectele hiperpolarizante simple, hipnosedative și antinociceptive ale adenozinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în ser, cât și în diferite țesuturi și organe (tub digestiv, ficat, creier, cord, vase, rinichi, fibroblaste, leucocite etc.) la mamifere și om (Meyer și colab., 2001). În creier se produc concentrații de 2-3 ori mai mari decât în teritoriile vasculare periferice, prevăzute cu proprietăți neuromodulatoare centrale reglatoare a circulației cerebro-vasculare. Pe plan funcțional s-a precizat că H2S crește reactivitatea receptorilor membranari glutamatergici de tip NMDAr facilitând procesele de memorare hipocampică (Kimura și colab., 2000). Efectul vasorelaxant al H2S, deși
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. În contrast cu sistemul nervos simpatic care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Ca exemplu poate fi dat parasimpaticul sacrat, care inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de terminații parasimpatice, se sustrag influențelor vagale. În schimb, vagul, distribuindu-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau de relaxare și repaus parasimpatic de tip trofotrop ce predispun la „rest and digest”. În cazul reacțiilor de predominență simpatică se produc modificări funcționale organice și tisulare la nivelul întregului corp uman. Ritmul și contractilitatea miocardică cresc, musculatura netedă vasculară se contractă mai ales la nivel gastrointestinal și renal, contribuind la redistribuirea și dirijarea sângelui spre musculatura scheletică, bronșiile se dilată favorizând preluarea O2 atmosferic și eliminarea CO2 din organism. Concomitent, are loc intensificarea glicogenolizei hepatice și creșterea glucozei sanguine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
abdominale și tegumentare sub influența predominenței simpatice. Stimularea parasimpatică nu are efect direct asupra vaselor, cu excepția acțiunii dilatatoare din anumite arii restrânse, cum sunt cele din regiunea feței. Asupra presiunii arteriale determinată de funcția de pompă a inimii și rezistența vasculară periferică la fluxul sanguin, stimularea simpatică determină atât creșterea ambelor componente presionale, ceea ce conduce la hipertensiune arterială. În mod contrar, stimularea parasimpatică reduce funcția inotropă de motopompă a inimii, fără a influența rezistența vasculară periferică. Stimularea puternică a vagului poate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de pompă a inimii și rezistența vasculară periferică la fluxul sanguin, stimularea simpatică determină atât creșterea ambelor componente presionale, ceea ce conduce la hipertensiune arterială. În mod contrar, stimularea parasimpatică reduce funcția inotropă de motopompă a inimii, fără a influența rezistența vasculară periferică. Stimularea puternică a vagului poate opri complet activitatea contractilă a inimii, timp în care presiunea arterială poate atinge valoarea 0. La rândul lor, descărcările simpatico-adrenergice determină vasoconstricția coronarelor, arterelor viscerale și venelor. II.1.5. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin angorjarea corpilor cavernoși și clitorisului întregită de realizarea actului sexual. În afara nervilor simpatici și parasimpatici propriu-ziși, un rol important revine plexurilor prevertebrale și periviscerale. Acestea sunt entități vegetative cu conținut mixt, atât simpatico-parasimpatic, cât și senzitiv, dispuse în jurul pediculului vascular al diverselor organe sub forma unor conglomerate de ganglioni și fibre nervoase cu rol de conducere sau de centri reflecși. Din prima categorie fac parte plexurile periarteriale, ce poartă numele vaselor pe care le însoțesc (plexurile: carotidian, tiroidian, esofagian etc.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în plină stimulare vagală. Natura sa pare a fi adrenergică, deoarece nu mai apare la animalul cu cordul spoliat de catecolamine, prin rezerpină. În timp ce vagul influențează indirect circulația, prin acțiunea sa cardioinhibitoare, simpaticul joacă un rol hotărâtor în menținerea tonusului vascular general. Prezența fibrelor simpatice vasoconstrictoare atât la nivelul arterelor mici și mijlocii, cât și în sectorul venos al arborelui vascular asigură adaptarea circulației la nevoile locale și generale ale organismului, în funcție de tonusul centrilor vasomotori și de conținutul în cataboliți acizi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
catecolamine, prin rezerpină. În timp ce vagul influențează indirect circulația, prin acțiunea sa cardioinhibitoare, simpaticul joacă un rol hotărâtor în menținerea tonusului vascular general. Prezența fibrelor simpatice vasoconstrictoare atât la nivelul arterelor mici și mijlocii, cât și în sectorul venos al arborelui vascular asigură adaptarea circulației la nevoile locale și generale ale organismului, în funcție de tonusul centrilor vasomotori și de conținutul în cataboliți acizi ai sângelui. Ori de câte ori presiunea sistemică are tendință la scădere, se produc reacții neuro-reflexe compensatoare, cu participarea predominantă a nervilor simpatico-adrenergici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sângelui fac oficiul de traductor al semnalelor preso- și chemoreceptoare în influx nervos. În condiții normale, atât hipo-, cât și hipertensiunea de la nivelul zonelor reflexogene provoacă reacții reflexe de sens invers, în vederea restabilirii echilibrului tensionat. Modificând frecvența cardiacă și tonusul vascular, aceste reacții afectează ambii factori implicați în menținerea și adaptarea presiunii sanguine la necesități. Ori de câte ori presiunea cu care sângele circulă prin vasele mari are tendință la scădere, se produc fenomene de predominanță simpatică, reprezentate de tahicardie și vasoconstricție care, crescând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
întreține un oarecare grad de constricție bazală a arteriolelor prin care acestea au aproximativ jumătate din diametrul lor maxim. În cazul tonusului bazal parasimpatic de la nivelul tractusului gastrointestinal, îndepărtarea chirurgicală a acestuia determină atonie și constipație severă. Consecințele abolirii tonusului vascular simpatic produse prin denervare sunt sensibile ca urmare a modificării tonusului intrinsec muscular. Tonusul vasoconstrictor simpatic are la bază descărcări continue cu frecvență redusă (2 impulsuri/sec) de la nivelul centrului vasomotor bulbar la fibrele nervoase simpatice din întregul organism. Blocarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și simpaticotonia pure sunt rare, cele două sisteme antagoniste fiind complex intricate. Aceasta a făcut pe Danielopolu să introducă termenul de amfotonie cu variantele sale, hipo- și hiperamfotonie. La mamifere și om predomină ca factor activ tonusul simpatico-adrenergic cardiac și vascular, dublat de tonusul cardiac vagal. Referitor la factorii de întreținere a tonusului vegetativ, se știu puține lucruri. Cauzele tonusului cardiomoderator bulbar și cardioaccelerator medular, ca și ale tonusului gastrointestino-motor bulbar și inhibitor medular nu sunt încă bine cunoscute. În cazul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
micii circulații și presiunii sanguine în particular, este reprezentat de nivelul însuși al tensiunii arteriale pe de o parte și de constituenții plasmei pe de altă parte. Eficacitatea reglării depinde de masa sanguină, de integritatea pompei cardiace și musculaturii netede vasculare, precum si de gradul de participare a sistemului nervos vegetativ (fig. 65). Deși Morat semnalase încă din 1898 că: „Presiunea reglează presiunea”, mecanismul prin care se realizează autoreglarea circulației a fost precizat de abia după descoperirea zonelor reflexogene sinocarotidiană și endocardoaortică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
presiunea”, mecanismul prin care se realizează autoreglarea circulației a fost precizat de abia după descoperirea zonelor reflexogene sinocarotidiană și endocardoaortică (Heymans, 1933). Ulterior s-a stabilit că, în afara bifurcației carotidelor și crosei aortice, există un număr suficient de alte teritorii vasculare sensibile la variațiile de presiune și compoziție chimică a sângelui. Astfel de zone preso- sau chemosensibile se găsesc la nivelul atriilor, ventriculului stâng, arterei mezenterice superioare, globului ocular, aparatului vestibular, arterelor vertebrale etc. Ele intervin ori de câte ori irigarea adecvată a organelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precum se știe, un organ musculo-cavitar globulos, care îndeplinește atât un rol de rezervor sanguin, cât și, mai ales, de pompă aspiro-respingătoare, cu activitate ritmică sistolo-diastolică. Ea are importanță esențială în asigurarea diferențelor de presiune necesare circulației sângelui în arborele vascular al marii și micii circulații. Macroscopic, inima este alcătuită din trei structuri distincte, ce se suprapun de la exterior spre cavitatea centrală: pericardul, miocardul și endocardul. Pericardul este un sac dublu, format dintr-o foiță fibroasă în care se află câțiva
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ramuri terminale pătrund în miocard. Endocardul tapetează cavitățile atriale și ventriculare, asigurând netezimea suprafețelor ce vin în contact cu sângele circulant. El este alcătuit din trei straturi: primul strat, intern, este format din celule endoteliale care se continuă cu endoteliul vascular; stratul mijlociu, reprezentat de fibre colagene, elastice și musculare, adăpostește țesutul nodal cardiac; stratul extern, format din țesut conjunctiv lax, este adiacent miocardului și se continuă cu endomisiul fibrelor musculare cardiace. Sistemul valvular cardiac este format dintr-un schelet fibro-conjunctiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zonelor reflexogene, căilor aferente și eferente și a centrilor vasomotori bulbari modulați de anumite zone nervoase centrale supraiacente. Aparatul cardiovascular acționând ca un tot unitar, reglarea nervoasă a activității contractile cardiace se realizează sinergic și simultan cu cea a reactivității vasculare. Starea de echilibru și stabilitatea autoîntreținută a circulației are la bază procese neuroreflexe complexe a funcțiilor cardiovasculare pe cale dublă simpatică și parasimpatică. Excitantul fiziologic al autoreglării neuroumorale a circulației este reprezentat de nivelul presiunii sanguine pe de o parte și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Excitantul fiziologic al autoreglării neuroumorale a circulației este reprezentat de nivelul presiunii sanguine pe de o parte și de constituenții plasmei sanguine pe de altă parte. Eficacitatea reglării depinde de masa sanguină, de integritatea pompei cardiace și a musculaturii netede vasculare însoțite de gradul de participare a sistemului nervos vegetativ. Deși este prevăzută cu automatism propriu, inima se găsește sub controlul permanent al centrilor vegetativi din creier și măduvă, prin intermediul căilor simpatico-parasimpatice extranevraxiale. Controlul nervos al activității inimii este asigurat de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mușchii scheletici, fie indirect prin releul hipotalamic sau bulbar. De menționat că majoritatea influențelor nervoase centrale se exercită prin intermediul centrilor vasomotori subordonați din măduvă. Șocul spinal, produs de secțiunea măduvei la nivelul cervicalei VII, demonstrează participarea acestora la menținerea tonusului vascular și producerea reacțiilor vasomotorii segmentare. Excesul de CO2 și deficitul de oxigen activează centrii vasomotori, favorizând apariția undelor Traube-Hering pe curba presională sanguină și, în final, creșterea presiunii arteriale. Scăderea CO2 din sânge, creșterea presiunii sanguine și temperaturii corporale, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]