3,478 matches
-
privirile cu arborii ornamentali și cu florile multicolore, să inspire în voie aerul proaspăt și parfumat, întâlnea la tot pasul foști colegi, cunoscuți, foști elevi, avea cu cine schimba o vorbă, privea cu îngăduință și simpatie jocurile gălăgioase ale copiilor veniți aici cu părinții sau bunicii, încercând astfel să-și stingă dorul de proprii nepoți, aflați la mii de kilometri distanță de țară. De câțiva ani, de când suferințele și neputințele s-au înmulțit este nevoit să stea mai mult în casă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
grădină, în casa plină de mistere și de fantome; aveam ocaziunea să trec dincolo de prezent și de actual pentru a pătrunde în tăcutele ținuturi ale trecutului. Lucrul acesta s-a întâmplat în timpul războiului. Persoana pe care trebuia s-o văd, venită și așezată aici "în refugiu" după invazia germană și ocupația Capitalei, ocupa, în casa de care vorbesc, o încăpere sau două. Era pe la începutul lui Martie. Iarna grozavă prin care trecuserăm părea că nu se hotărăște încă să ne lase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cei mai mulți din socialiști țineau încă prea mult de burghezia națională din care evadaseră, pentru a fi putut rezista forțelor care i-au făcut să se întoarcă în mediul burghez în care s-au recontopit. Întâmplarea aceasta a fost și bine venită, pentru că din moment ce socializmul nu putea trăi ca un organizm politic de sine stătător, el a reușit, prin asocierea forțelor sale proprii cu acele ale unui vechi partid istoric să lucreze direct la îndreptarea numeroaselor rele de care sufeream. Nu spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
închis al molidului la strălucirea orbitoare în razele de soare, de o blândețe câteodată neobișnuită a brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară, în anul 1773. Acești primi coloniști au fost aduși aici ca tăietori de lemne. Ei au pus bazele actualei așezări denumită pentru prima oară Steier-Dorf, în amintirea ținutului natal Stiria. Au venit să defrișeze pădurea seculară
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pe jos pentru că sediul clădirii de cultură a orașului era în apropiere. După vizita în biroul d-lui Olimpiu Vladimirov, șef Secție Conservare și Valorificare a Tradițiilor Populare din cadrul Centrului Cultural Județean „Ludovic Paceag”, ce mi-a urat un bun venit înmânându-mi catalogul în care era tipărit și programul, împreună cu ecusonul Festivalului, ce eram obligat să-l port permanent asupra mea atârnându-l de gât, îmi pusese la dispoziție mașina instituției ce avea sarcina de a mă caza la Hotel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la etajul unu cu vedere spre faleza Dunării. După ce m-am instalat în cameră am și coborât să fac o plimbare pe faleza orașului, afară era prea frumos pentru a pierde timpul în cameră odihnindu-mă. Plimbarea a fost bine venită, soarele strălucea cu putere, iar traversând Dunărea cu o șalupă ce asigura trecerea de pe un mal pe celălalt, am avut ocazia să realizez niște fotografii inedite ale portului, imagini ce puteau fi admirate numai de pe celălalt mal. Foamea își spunea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de câte un pahar de vin, țuică, bere sau palincă. Camera de hotel cu doar două paturi, o măsuța mică de fantezie și una pentru televizor plus două scaune, foarte frumos amenajată și spațioasă, devenise imediat aglomerată și neîncăpătoare. Participanții veniți la marea petrecere s-au așezat pe unde au putut și unde mai găsiseră loc, formând astfel o imensă grămadă de rugbi naivă. O parte din cei care cunoșteau foarte bine obiceiul casei aduseseră cu ei diferite bunătăți de-ale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Fiecare formă nouă a sa se sustrage unei Întrebări, e o fugă din fața sfinxului. Abia trăiește un timp liniștit și simte din nou răsuflarea sfinxului pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea să-i vorbească astfel... (...PÎnă și marea are o limită, un loc unde goana valurilor Încetează, unde poate crește o floare și poți săpa un mormînt: țărmul. Dar tu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de vameșii lacomi de la cele două frontiere prin care trecuse. Îndesă mai bine lucrurile in bagaj ca să nu-i cadă și se îndreptă cu pași siguri spre o stație de autobuz. Aștepta un moment prielnic pentru a recunoaște vreo persoană venită ca și ea. Spera să-i cunoască după bagajele pe care le aveau, după port sau chiar după fizionomie și exprimare. La un moment dat, în stația de autobuz apăruseră două persoane de sex diferit, trecuți de vârsta a doua
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
diverse locuri, ca niște dinți cariați și nespălați, iar hainele de pe ei miroseau ca un pește alterat, întins pe un grătar. În apropiere se afla un hotel în care erau cazați cei patru prieteni care traversaseră râul Oder. Majoritatea celor veniți ca și ei după „afaceri” erau cazați acolo. La parterul hotelului exista o unitate comercială, un bar și o sală de casino. Mai existau tinere fete cu haine extravagante, cu părul aranjat, iar sânii mari le atârnau exact ca ugerul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt în stare să comande și o armată. Nu poți să îți imaginezi prin câte trec cei veniți aici după iluzia unui vis! - Te-ai întrebat vreodată cât îmi este de greu aici, cum câștig un ban și câte laturi primejdioase are străinătatea? Sunt tot felul de șmecheri, de adunături. Unii au sufletele meschine și cu fețe luminoase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Sergiu Nicolaescu, e un film cu Mihaela Rădulescu într-un Trabant. Sigur, există și alte lucruri în primul rând patrupede (probabil o ofertă de la Vier Pfoten), un marinar pe nume Marinică, o naștere în Catedrala din Timișoara, o jurnalistă franceză venită să facă poze din elicopter și să-i întrebe pe copiii străzii cum stau cu Credința în Dumnezeu , dar lucrul cu care rămâi, pe bune, este diva care vaya con Trabant. Scenariștii Sergiu Nicolaescu și D.R. Popescu au vrut să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de zece lei. Carmol nu avem, îmi răspunde femeia, scoțînd din sertar o bandă cu zece aspirinie. Nu doriți altceva, domule Vlădeanu? Poate o sticluță cu oțet aromat. Nu, mulțumesc! De unde-mi știți numele? Orașul e destul de mic, și-apoi, veniți cam des prin farmacie... Voiam să vă întreb un lucru: ați lucrat vreodată pe litoral? Da. La udat florile, la construcții și... ...ca bucătar, surîde farmacista. Nu mă cunoașteți? Nu... Eram ospătară. Dormeam în aceeași cameră cu profesoara de Istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
BĂLĂCIOIU neagă că ar fi avut cunoști[n]ță. Atât prin poștă cât și prin persoanele care beneficiau de imunitate diplomatică ca membri ai C[orpului] D[iplomatic] francez la noi în țară, cât și prin persoane de naționalitate franceză veniți (sic!) cu ocazia unor schimburi culturale, MONIQUE LOVI NESCU și mama sa au purtat o amplă corespondență. De men ționat în special pianista MONIQUE de la Bruchallerie [Bruchollerie - nota editorilor], venită în repetate rânduri la București cu ocazia unor con certe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care și scrisorile de față, a început și s-a conturat prin sprijinul literar al doamnei Ioana Pârvulescu. Doamnei Gabriela Creția - pentru gradul de implicare personală, pentru generozitatea și eleganța cu care a servit interesele autoarei, pentru sugestiile generale bine venite și pentru contribuția la aparatul de note. Lui Adrian Cambose, Dumitrianei Condurache și prietenilor de la Paris - George și Cristina Pisică - pentru ajutorul lor esențial. A.C. Tabel cronologic (1944-1951) 19 august 1944 - Trupele rusești încep ofensiva pe teritoriul Basarabiei; trupele germane
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dea lui Cosmescu, luni, la minister. - Cu acest „intermezzo“ reviu la jurnalul de... bord. Deci: plaje bună, cu tot vântul; absolut singură de la 9½ la 1. La 1½ masa la Del[ureanu], unde au venit Lisette, Piticu și Mița R. (venită azi); la altă masă et pour cause, au luat loc Bob N[egulescu] și familia. Extrem de amabilă Mița R. - m’a tratat cu nuga, la care am răspuns cu o cafea americană, descoperirea zilei de azi. Eram la masa mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
porte-țigaret și s’a așezat sus pe masă: „Doamnă Lovinescu, mă doare să vă văd mereu singură, nimeni și nimic nu merită să vă închideți în această izolare. Veniți la masa tinerilor, o să râdem, o să ne veselim toți; vă rog veniți! Vă roagă Mania asta, bețivanca asta parșivă, care vă iubește mult, de când vă vede așa singură mereu și tristă.“ M’a luat de mână: „Aveți cea mai frumoasă mână din lume; și e lucru rar să o constate și să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unde te scoteam în diminețile când nu vream să te obosesc, și pe Ave nue de l’Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri cu destinul peste 16 ani? Am întrerupt scrisoarea; cea dintâi venită: d-na Vanghele, apoi Petrașincu cu fata lui M. Zamfirescu (D-ra Nastasia) și sora Ralucăi Zamfirescu. Drăgălașe. Lucrează la teatru[l] Național, cu Cornescu, la decoruri; apoi Bonciu cu D-na Rosenthal! D-na Ulmu, D-l Gelhert, George Tudor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
surplusul de grâne mult mai profitabil, pe moșiile lor, În velnițele administrate de evrei sau de alți străini. Din acest motiv, În seco lele XVIII-XIX, boierii și mănăstirile cu moșii au avut interesul să colonizeze satele și târgurile cu „izraeliți, veniți mai ales din Galiția, calici lipiți pământului” (cum Îi descria Mihai Eminescu În 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 29"/>), pentru a le arenda acestora velnițele (povernele) și cârciumile care funcționau pe moșiile lor. Rachiul era, chipurile, făcut din „bucate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu văd” <endnote id="(96, p. 76)"/>. Un astfel de episod nu există În evanghelii, În schimb există altul cu o Încărcătură simbolică asemănătoare. Tot În scena arestării din grădina Ghetsimani, apostolul Simon-Petru taie cu sabia urechea unuia dintre iudeii veniți să-l prindă pe Isus. Nu este vorba, cum afirmă unii comentatori, de un soldat roman, ci de „servitorul arhiereului” (Ioan 18, 10 ; Marcu 14, 47), deci de un iudeu cu nume latinizat, Malhus. Fiind singurul gest violent pe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
batjocoresc pe Isus : „Iar căpeteniile poporului Își făceau râs de Isus. Râdeau de el și ostașii” (Luca 23, 35-36). „Jidovul” care păzește corpul neînsuflețit al Sfântului Ioan cel Nou și care Înțepenește când vrea să tragă cu arcul În Îngerii veniți să-l Înalțe pe sfânt la cer Își are echivalentul În legendele populare românești referitoare la Învierea lui Isus : „jidovii” care păzesc corpul Mântuitorului Împietresc atunci când vor să arunce cu pietre În „Îngerul Domnului”, venit să-l Învie pe Isus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este de a nu face caz niciodată de puținele noastre calități precum fac alții de acelea pe care nu le au (ieri am avut o discuție de o oră și ceva cu cei trei șefi de la hebdomadarul local...) . Scrisoarea ta, venită foarte tîrziu, m-a bucurat foarte mult. Prilejul de-a comunica vreau să fie nu mai des, ci des, des. Mai întîi, sînt măgulit de aprecierile despre anchetă pe care am și citit-o tipărită, mai puțin vreo trei fraze
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
notat este faptul că, pentru prima dată În istoria principatelor române, rușii au avut nevoie de dezlegare oficială pentru a traversa țara iar dezbaterea din Parlament pe această temă a dus la discursuri furtunoase și vehemente Împotriva aprobării acestei cereri venite din partea unor deputați și senatori care nu uitaseră de gravele pierderi ce le pricinuiseră trupele imperiale de-a lungul a peste 100 de ani de așa-zis „protectorat” asupra Moldovei și Valahiei, dar nici despre raptul teritorial din mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
alte anomalii precum cea pe care o vom prezenta În continuare și care viza „...Încadrarea În Partid a unor legionari notorii (Tulvan și Ionescu) cari În timpul legionarilor au terorizat pe comercianții evrei”. Tot cu minus fusese notată și o inițiativă venită chiar din sânul organizației CDE, scriind că „Deși unele elemente au fost epurate datorită purtării lor anterioare sau chiar prezente, prin intervențiile făcute de oamenii noștri (subl.ns.), parte din aceștia au fost Încadrați din nou (În muncă, n.n.), deși
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
formarea poporului și a limbii române, arată următoarele: <<După cucerirea Daciei de către romani În timpul lui Traian și Decebal (101-105), are loc romanizarea limbii și a poporului român. Limba dacilor se pierde fiind Înlocuită cu cea latină vorbită de romanii veniți aici care se căsătoreau cu femeile și fetele dace. Noul popor format este poporul român>>”. Varianta propusă și impusă de cerber a fost următoarea: „După cucerirea Daciei de către romani În timpul lui Traian și Decebal (101-105), are loc romanizarea limbii și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]