2,848 matches
-
la o prăbușire catastrofală a imaginii sale, e posibil ca Radu Filipescu să aibă dreptate și ca Mona Muscă să mai aibă totuși un viitor politic. Problema este în interiorul cărui partid, că liberalii au exclus-o fără a mai aștepta verdictul. Spuneam însă că ea este și victima politizării activității CNSAS. Nu e oare foarte curios că, dintr-o duzină de politruci asupra cărora s-a votat azi, doar Mona Muscă, practic singura "fără de partid" cum se spunea pe vremuri în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Cristian Rădulescu (PD), Gyorgy Frunda (UDMR), Sogor Csaba (UDMR) și Ion Mocioacă (PSD) au confirmat că au primit certificate de bună purtare. Iar Cazimir Ionescu a declarat doar că membrii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au dat un singur verdict de colaborare cu Securitatea, iar în cazul altor șase politicieni au stabilit că aceștia nu au făcut poliție politică. Acest Ionescu se bate cu Dinescu, din câte văd, pentru rolul de purtător de cuvânt al CNSAS. Deocamdată, câștigă amândoi. Însă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
deși chiar CNSAS-ul a trebuit să recunoască faptul că i s-a distrus un dosar de colaborator cu Direcția Militară a Securității! Păi, când am confirmată informația asta, care circula din primăvara lui 2004 de altfel, mă mai interesează verdictul?! Pentru mine, e foarte clar, iar această informație îmi confirmă bănuielile. Pe de altă parte, e clar că există o rezistență înverșunată la deconspirare. Tot zilele trecute, Comisia de specialitate a Parlamentului a respins ideea publicării pe Internet, pe site
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Roata s-a întors, și Kuroda, în mica lui parcelă de prezent real a romanului, se uită în jur nedumerit, nelalocul lui, aparent un bătrânel inofensiv. Dar lectorul știe el ce știe. Naratorul face suma tuturor timpurilor și pronunță un verdict moral. Ishiguro e chiar foarte intransigent când vine vorba de acest verdict: oricât de liberi credem noi că-și lasă el lectorii, în final autorul nu admite altă judecată decât a lui. Lectura nu e creatoare, ci doar foarte atentă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
real a romanului, se uită în jur nedumerit, nelalocul lui, aparent un bătrânel inofensiv. Dar lectorul știe el ce știe. Naratorul face suma tuturor timpurilor și pronunță un verdict moral. Ishiguro e chiar foarte intransigent când vine vorba de acest verdict: oricât de liberi credem noi că-și lasă el lectorii, în final autorul nu admite altă judecată decât a lui. Lectura nu e creatoare, ci doar foarte atentă, solicitată să cerceteze fiecare cuvânt. Detaliul trecut își face loc în discursul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost mult mai mic. A ales să șocheze, să ne facă pe noi să acuzăm în locul lui, bazându-se pe morala noastră. În final, cei care judecă sunt lectorii, nicidecum autorul însuși (nu în mod direct). Întregul roman devine un verdict interior al lecturii. Descoperim că am interiorizat istoria și sentimentul moralității. Pe parcursul primelor o sută de pagini ne întrebăm ce s-a întâmplat cu plăcerea lecturii. Suntem nedumeriți de propozițiile fără mare legătură între ele și sensul lor extrem de fragil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înspre terorism. Așa cred eu, deși teza pare extrem de simplistă. Ceea ce destestă Doris Lessing, în fond, e tocmai această simplificare. Pasiunea ei de o viață e complexitatea înnebunitoare a realului, a interpretărilor lui, prin urmare a narațiunii. Ea nu dă verdicte, nu pune etichete, nu impune legi. "Gândește cât vrei de eronat, dar ține-o pentru tine", cere ea. "E de neiertat să distrugi imaginea cuiva despre sine de dragul adevărului ori al unei alte abstracțiuni." Realul izvorul literaturii e un ocean
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a venit cu contraargumente, dar nu au fost luate în seamă. Versiunea ei a fost că a lucrat pentru Franța, fiind solicitată de Georges Ladoux care și-a negat categoric implicarea în racolare. Nu a denunțat pe nimeni. De fapt, verdictul era dat înainte de a se judeca procesul iar cele câteva mărturisiri au fost suficiente să se decidă condamnarea la moarte. Curtea marțială a găsit-o vinovată pentru spionaj în favoarea Germaniei, în defavoarea Franței. I s-au pus în seamă eșecurile militare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ea este imediat urmată de Discurs asupra poeziei reprezentative (Discours de la poésie représentative) care este o poetică a genului dramatic. Richelieu, în 1638, îi cere, în numele Academiei franceze, pe care a creat-o cu trei ani mai înainte, să dea verdictul în disputa asupra Cidului, piesă care tocmai a obținut un succes răsunător și pe care docții o taxează ca fiind lipsită de regularitate. El dă atunci Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidului (Sentiments de l'Académie française sur la tragi-comédie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trăiesc." 6.1. Refuzul neverosimilului Condamnarea pe care Zola o face să apese asupra dramei romantice este fără drept de apel. "Cele mai frumoase modele ale genului nu sunt, cum s-a spus, decât opere de mare spectacol." Acesta este verdictul său. Recunoaște totuși, cu bună credință, geniul creator al lui Hugo, frumusețea fulgerătoare a lirismului său, forța teatrului său. "În acest secol, numai Victor Hugo a creat în domeniul teatrului. Nu-i iubesc formula; o găsesc falsă. Dar ea există
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Paul-Henri Spaak (ministru de Externe al Belgiei) Răzbunarea n-are nici un rost, dar unii oameni nu-și aveau locul În lumea pe care visam s-o construim. Simone de Beauvoir Pentru cel mai mare dintre trădători, onoarea națiunii cere un verdict aspru și drept. Rezoluția organizațiilor rezistenței cehoslovace, cerând o pedeapsă severă pentru părintele Jozef Tiso (noiembrie 1946) Pentru ca guvernele Europei eliberate să fie legitime, să poată invoca autoritatea unor state adecvat constituite, trebuiau mai Întâi să se confrunte cu moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nu provocau proteste: războiul devalorizase viața În asemenea măsură, Încât ele păreau mai puțin șocante - și mai justificate - decât În condiții obișnuite. Lucrul mai supărător - și care În unele locuri a discreditat complet demersul punitiv - era inconsecvența vădită a verdictelor, pe lângă faptul că multe erau pronunțate de curți și jurați cu un trecut cel puțin dubios. Cei mai afectați au fost scriitorii și jurnaliștii, fiindcă lăsaseră În urmă dovezi scrise ale simpatiilor din timpul războiului. Procesele intens mediatizate ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezvălui colaborarea sa cu naziștii maghiari În timpul războiului „dacă nu le Îndeplinește toate dorințele”. Radio Budapesta a transmis În direct procedurile tribunalului care Îi judeca pe Rajk și pe tovarășii săi pentru conspirație, inclusiv confesiunea acuzatului din 16 septembrie 1949. Verdictul prestabilit a fost anunțat la 24 septembrie; Rajk și alți doi au fost condamnați la moarte. Execuțiile, prin spânzurare, au avut loc la 15 octombrie. Procesele publice ale lui Rajk și Kostov erau doar vârful unui aisberg de procese și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sioniști” acuzați de asasinarea lui Andrei Jdanov, de conspirație cu „burghezia anglo-americană” și de susținerea „naționalismului evreu” alături de Comitetul Mixt de Distribuție Americano-Evreiesc (precum și cu răposatul „naționalist burghez evreu” Solomon Mihoels) - urmau să fie judecați la trei luni după pronunțarea verdictelor În procesul Slánský. În ochii Kremlinului, se pare că acest proces era, la rândul său, un preambul și o scuză pentru arestarea În masă a evreilor sovietici și exilarea lor ulterioară la Birobidjan („patria” destinată evreilor În est) și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Times Literary Supplement sau, până În urmă cu câțiva ani, când s-a produs o regretabilă ruptură cu Leon Wieseltier, din The New Republic sunt deja familiarizați cu scrisul autorului: un discurs ofensiv, perfect informat, ce nu se sfiește să dea verdicte (unele poate nedrepte, dar asprimea judecății, refuzul jumătăților de măsură, neîncurajarea discursului dubitativ sunt caracteristici ale analizelor sale) și să ofere soluții. Scrisul lui Tony Judt Îl plasează În categoria „intelectualului critic”, a „spectatorului angajat” (ca să folosesc o formulă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
activism în unghiul ierarhizării faptelor artistice. Volumul Citind sau trăind literatura (1976) vine după cinci ani de la marea cotitură din viața autorului: intrarea în redacția revistei „Vatra”. Ceea ce contează acum nu mai e (cel puțin vizibil) persoana autorului, ci forța verdictului său, laolaltă cu anvergura socială a demersului: „Actualizarea criticii înseamnă impunerea unui program, a unei acțiuni de dirijare a conștiinței publicului, de conștientizare a zonelor de urgență, nu tematică, ci ontică. Critica literară trebuie să militeze și pentru realism, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
chiar de mâna a doua din timpul nostru merită și el să fie studiat. 74 De obicei lipsa de receptivitate sau timiditatea este cea care îi face pe profesorii de literatură să ezite a judeca singuri. Ei proclamă că așteaptă "verdictul vremii" fără să-și dea seama că acesta nu e decât verdictul altor critici sau cititori, inclusiv al altor profesori. Ideea, potrivit căreia istoricul literar se poate dispensa de critica și de teoria literară, este cât se poate de falsă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fie studiat. 74 De obicei lipsa de receptivitate sau timiditatea este cea care îi face pe profesorii de literatură să ezite a judeca singuri. Ei proclamă că așteaptă "verdictul vremii" fără să-și dea seama că acesta nu e decât verdictul altor critici sau cititori, inclusiv al altor profesori. Ideea, potrivit căreia istoricul literar se poate dispensa de critica și de teoria literară, este cât se poate de falsă, și asta pentru un motiv simplu : fiecare operă literară există în. prezent
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
până în 1947. Critica constantă pe care i-o face Tudor Arghezi constituie turnesolul cel mai bun al operei sale, atât timp cât nu acordăm articolelor poetului, care avea la rândul său un debut simbolist în cercul afin al lui Alexandru Bogdan-Pitești, beneficiul verdictului final. Dacă pentru Arghezi există un model negativ în pictură, acesta este Kimon Loghi; și nu pentru că Arghezi nu ar găsi suficiente resurse sarcastice pentru o pleiadă de pictori (printre care Emilian Lăzărescu, Mișu Teișanu, Artur Verona, Ștefan Popescu, primii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nomenklaturiștilor, întocmind un gen de index infamis nominum al protagoniștilor umani găsiți responsabili de crimele regimului comunist. Concluzia sentențioasă a Raportului, trasă încă dinainte de demararea analizei 30, este că regimul comunist a fost "ilegitim și criminal" (Raport, 2006, p. 638). Verdictul ilegitimității și criminalității regimului comunist este ideea vector care străbate expunerea istorică pe toată lungimea ei, întreaga analiză fiind înfășurată în jurul acestei teme axiale. Meta-narativa istorică produsă de "comisia adevărului" este structurată pe următoarele traverse: începutul celui de-al Doilea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din P. Câmpeanu (1993, p. 186). Nu știu: 19 la sută; Nu au răspuns: 4 la sută. 33 Datele din 2014 provin din sondajul "Revoluția" realizat în cadrul studiilor "Adevărul despre România". Întrebarea suna în felul următor: "Ce părere aveți despre verdictul dat în urma procesului soților Ceaușescu executați pe data de 25 decembrie 1989?" Variantele de răspuns au fost: "A fost un verdict incorect", pe care l-am echivalat cu "Nu trebuiau executați", " A fost un verdict corect", echivalat cu "Și-au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
provin din sondajul "Revoluția" realizat în cadrul studiilor "Adevărul despre România". Întrebarea suna în felul următor: "Ce părere aveți despre verdictul dat în urma procesului soților Ceaușescu executați pe data de 25 decembrie 1989?" Variantele de răspuns au fost: "A fost un verdict incorect", pe care l-am echivalat cu "Nu trebuiau executați", " A fost un verdict corect", echivalat cu "Și-au meritat soarta" din studiul BCS, respectiv " Nu știu" și "Nu răspund". 34 Întrebarea suna în felul următor: Obțineți suficienți bani din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
următor: "Ce părere aveți despre verdictul dat în urma procesului soților Ceaușescu executați pe data de 25 decembrie 1989?" Variantele de răspuns au fost: "A fost un verdict incorect", pe care l-am echivalat cu "Nu trebuiau executați", " A fost un verdict corect", echivalat cu "Și-au meritat soarta" din studiul BCS, respectiv " Nu știu" și "Nu răspund". 34 Întrebarea suna în felul următor: Obțineți suficienți bani din sursa dumneavoastră principală de venit pentru a putea cumpăra ceea ce aveți nevoie cu adevărat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]