3,798 matches
-
să opunem stării naturale o singurătate "modernă". Îmi amintesc un tablou al lui Jordaens unde Diogene cu felinarul aprins e în mijlocul unui grup care se amuză, îi dă cu tifla, mănâncă, bea, se uită și râde batjocoritor. Înconjurat de această veselie trivială, Diogene e mai singur decât în deșert sau într-o pădure. El va trebui să devină cinic și indiferent, asemenea celorlalți, azvârlind felinarul, sau râsetele îl vor face din ce în ce mai singur. Ținta noastră este azi un oraș cu nume complicat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Probabil, vaca lăudăroasă. După câteva secunde de tăcere, curiozitatea a devenit prea apăsătoare: —Pe tine te-a sunat? Spre surprinderea ei, Lisa dădu din cap în semn că nu. —Idiot! spuse Ashling energic, mai liniștită. —Idiot! aprobă Lisa cu o veselie neașteptată. Dintr-odată, părea foarte amuzant că nu sunase pe nici una dintre ele. —Bărbații! Anticiparea împovărătoare pe care Ashling o simțise începând cu seara de sâmbătă se dizolvase într-un râs nervos. —Bărbații, aprobă Lisa, ușor amuzată. Pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nevoia să se uite la Kelvin, care stătea în mijlocul camerei, scărpinându-se încontinuu între picioare și zgâindu-se în gol. Părea atât de masculin, încât, atunci când s-au uitat una la cealaltă, au pufnit într-un râs convulsiv. Spasme de veselie au umplut sufletul Lisei. Ceea ce a binedispus-o în asemenea hal, încât și-a dat seama că trecuse foarte multă vreme de când nu mai râsese cu adevărat. Un râs sincer, din stomac, când nu mai conta nimic altceva. —Ce? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
masă nu mai erau respectate. A fost fericită că nu se urlă la ea când și-a pătat bluza de iarbă. Dar, odată cu trecerea timpului, chiar și ea putea vedea că hainele pe care trebuia să le îmbrace erau murdare. Veselia a făcut loc nesiguranței. Ceva nu este în regulă. —Să port asta azi? Se prezentase mamei ei într-o rochiță de vară murdară. Observă-mă, observă-mă. Ochii morți ai mamei sale se ridicară dintr-o figură de om chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aștepta să fie batjocorită de majoritatea celorlalți, dar nu și de Ashling. Ashling clătină din cap. Nu mai simțea nici un miros acum, fuseseră toate acoperite de șocul puternic. Trebuia să își ceară scuze. — Biroul ăsta este execrabil, spuse Lisa, distrugătoarea veseliei, începând să își impună ordinele. Kelvin, poți să aduni tu sticlele goale? Și Ashling, poți să speli cănile? — De ce să o fac? Eu le spăl mereu, spuse Ashling distrată, prea prinsă în teroarea celor spuse lui Jack Devi... Iisuse Hristoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răzgândi când vei rămâne însărcinată. Instantaneu, teroarea a făcut-o să transpire. Nu va rămâne însărcinată. Trebuia să îi spună. Dar, dacă încerca, el o va pune la zid. — Hai să plecăm undeva weekendul asta, iubita, sugerase Oliver cu o veselie pe care nu o simțea. Doar noi doi, stăm degeaba, cum făceam înainte. —Trebuie să trec pe la birou sâmbătă pentru vreo două ore. Trebuie să verific grafica, înainte să plece ediția la tipografie... Ar putea Ally să facă asta. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iau Prozac. 61tc "61" Într-o seară de sâmbătă, cam la o lună după ce totul o luase razna, Ted a făcut un număr de comedie. Marcus era și el pe afiș. Sper că nu te superi, spuse Ashling cu o veselie amară, dar nu voi veni să te susțin. Nici o problemă, nici un deranj, nu face nimic, cine s-ar aștepta să vii? — Dar va trebui să începi să ieși din nou în lume la un moment dat, se rugă Joy de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii nu ține cont de vârstă. Dincolo de veselia pe care o arătăm, toți avem fluturi în stomac. An școlar nou, provocări, teme, examene, conflicte, prietenii. Îmi amintesc prima zi de școală în clasa I: ascultam cu toții, mirați, glasul doamnei învățătoare, chemările ei și sfaturile bune pe care ni
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Îngerașii își aveau cuibul undeva dincolo de munți înzăpeziți, unde nu ajungea picior de om sau priviri indiscrete care să le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet și atent, să nu-i sperii. La poartă, o ființă transparentă, blândă și strălucitoare, a venit spre mine plutind agale
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
retrase brusc și se acoperi; îl privea cu ochii senini. El se îndepărtă tulburat de barăci și, când ajunse de-acum departe, întrebă de unde erau fetele acelea. — Ăsta-i cel mai bun motiv ca să pornești un război, răspunse cu o veselie brutală un subofițer. Erau din Gallia Belgica, din Germania Inferior, din Rhetia - ținuturi cucerite. Unele erau sclave, altele ieșeau din satele lor și se învârteau în jurul soldaților care tăiau lemne. — Iepe sălbatice care trebuie îmblânzite, îi explică subofițerul. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un văl și memoria Împăratului. Erau zile de sărbătoare: în palatele imperiale se celebrau ludi Palatini, iar în sala pe care o numim isiacă, în fața curtenilor și a prietenilor Împăratului, aveau loc spectacole cu dansuri și mimi. În palatia domneau veselia și confuzia. Conjurații se adunară din nou - un grup mic, nelinișit. — Palatele sunt pline de lume, vom putea să ne mișcăm în voie, zise Saturninus. Cu toții căzură de acord că trebuiau să acționeze acolo, înăuntru. — În oraș, nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mi-ai spus că e un șir de distracții, că n-are rost să te obosești. Eu gândesc altfel, și poate din cauza asta nu voi mai fi. Dar ție, Petre, Îți doresc o viață așa cum Îți place - făcută numai din veselie, plină de soarele pe care eu l-am pierdut... Peste două zile Îmi voi hotărî soarta. Dacă am să fiu În stare să parcurg traseul de 5B, fără șovăire, fără teamă, arătată, cel puțin, viața mea va deveni mai plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă cu urmele lăsate pe gheață, cu iarna, cu viața. Nu pot uita acele zile de antrenament cu Fredy, când simțeam În mine vibrând tinerețea, dorința de a Învinge, puterea de a Învinge. Iar apoi, spre casă, Încurajările lui Fredy, veselia lui, veselia mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât de repede! Concurentele aveau o frică de moarte când trebuiau să mă Înfrunte, publicul era cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmele lăsate pe gheață, cu iarna, cu viața. Nu pot uita acele zile de antrenament cu Fredy, când simțeam În mine vibrând tinerețea, dorința de a Învinge, puterea de a Învinge. Iar apoi, spre casă, Încurajările lui Fredy, veselia lui, veselia mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât de repede! Concurentele aveau o frică de moarte când trebuiau să mă Înfrunte, publicul era cu mine, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ne despărțim. O strângere rece de mână, un zâmbet convențional și... adio... Prietenii mei mă Întâmpină veseli, surâzători. Ei nu văd că În ochii mei s-a adâncit o nouă tristețe, pe care am s-o port cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul drumului meu ce este oare? Vezi, Încep să mă depărtez de locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plăcut dintotdeauna să fie invers, așa că, atunci când noi suntem binedispuși, ea ajunge în mod normal în direcția opusă, așa că existența unui cvartet mulțumit depinde de ea, ca să zic așa. Iar ea trebuie să fie într-o dispoziție bună pe care veselia din jur să o exagereze, nu să o irite. Ceea ce nu se întâmplă prea des, mai ales că Ben a cam avut și el toane-n ultima vreme - n-a mai fost băiatul vorbăreț de altădată. Mai e seara vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îi pusese microfoane secrete în birou. Inspiră încă o dată să se calmeze și se uită la ceas. Avea programarea peste un sfert de oră, iar salonul era la zece minute de mers pe jos. — Vin imediat, spuse ea cu o veselie cât să doboare un sequoia. Străbătu în grabă birourile și holurile întortochiate care separau biroul ei de cel al lui Henry. Era clar că voia să-i prezinte vreun potențial autor sau pe cineva cu care semnaseră deja, deoarece ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să fie fascinat de aceste relatări despre high life-ul din Shanghai. — Povestește-mi despre petrecerile la piscină, Îi ceru Basie În timp ce așteptau ca Frank să pornească motorul Înaintea ultimei lor vizite la piața din Hongkew. Îmi Închipui că era mare veselie. — Basie, bineînțeles că era mare veselie. Jim Își aminti orele pe care le petrecuse singur Încercînd să scoată de pe fundul piscinei moneda strălucitoare care semăna cu unul din dinții lui Basie. MÎncau bomboane de ciocolată cu lichior, era un pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
despre high life-ul din Shanghai. — Povestește-mi despre petrecerile la piscină, Îi ceru Basie În timp ce așteptau ca Frank să pornească motorul Înaintea ultimei lor vizite la piața din Hongkew. Îmi Închipui că era mare veselie. — Basie, bineînțeles că era mare veselie. Jim Își aminti orele pe care le petrecuse singur Încercînd să scoată de pe fundul piscinei moneda strălucitoare care semăna cu unul din dinții lui Basie. MÎncau bomboane de ciocolată cu lichior, era un pian alb, whiskey cu sifon. Și vrăjitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nevoie, pentru că... — Jim! Domnul Maxted Îl Înghionti pe Jim, apoi apăsă capul băiatului la pieptul lui costeliv. — Amintește-ți că ești englez. Circumspect, Jim Încetă să mai zîmbească. Se calmă, apoi Își trase umerii din strînsoarea domnului Maxted. Momentul de veselie trecuse, dar Înțelegerea adevăratei lor situații și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră. Îngrijorat pentru domnul Maxted, care lăsa să picure o flegmă uleioasă pe pămînt În fața picioarelor sale goale, Jim puse un braț În jurul șoldurilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe strada Amzei 15 bis, Între orele 16-20, profesor doctor Gheorghe Dinulescu tocmai scrie un articol intitulat: „Constituția văzută de medicii veterinari”, biletele de cinci milioane circulă de mult pe piață, iar tărâța se vinde la depozitul Federalei din strada Veseliei nr. 5. Un continuum care te absoarbe În nesătul. Momente de relaxare când te simți ca și cum ai cuprinde În tine greutatea Întreagă a acestei lumi. Poți să-ți pierzi timpul aiurea... Căscând gura prin oraș... Sau abuzând de somn... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
local de lemn și cărămidă roșie, să mâncăm pește și cartofi, în fața unei halbe de bere. Ea întindea mâna, o așeza pe a mea și îmi dăruia unul din zâmbetele sale, debordând de grație și căldură. Mă lăsam prins de veselia ei. O îmbrățișam în fața oamenilor acelora necunoscuți, în localul plin de fum și de muzică. Iar când am pus din nou mâinile pe trupul ei, am făcut-o cu un devotament absolut. Am fost neașteptat de generos în dragoste, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gât și mă întrebai din ochi: de ce? Chiar, de ce? Suntem în timp de pace, de ce războiul acela inutil? Să te fortifici, să înveți disciplina. Nu te-am fortificat, ți-am făcut rău, ți-am luat din forță. Ți-am zidit veselia. Iartă-mă. Apoi, într-o zi, te-ai lăsat de judo, ne-am întors în septembrie, după mare, erai centura verde-portocalie. Nu mai vreau să merg. Punct. N-am insistat, te-am lăsat în pace, obosisem și eu. Începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Te-ai logodit? A răspuns, fără să schimbe tonul. Mergem să bem ceva. Mergem? Tu cu cine? O, târfulița mea, te și consolezi! Acum nu râd deloc, am o voce care zgârie, paralizată, dar o forțez cu cu o falsă veselie condescendentă. — Atunci, petrecere plăcută... — Mulțumesc. Acum exista, și încă cum, tristețea aceea pe care speram s-o aud, acea mănușă de nostalgie, de oboseală. — Italia? — Da? Da-ul era acum diferit, Angela. Vroiam să-i spun că de când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alte cuvinte pe singurul, eu sunt capabil de o hotărâre eroică, de ceva neapărat uluitor prin mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete și ele-i apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]