3,591 matches
-
amestecam până la indiscernabil, ca plastilina policoloră când o clifești în palmă, când o strângi până îți iese printre degete. Plezneam în patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe alipite și străvezii, până când 73 embrionul începea să vibreze de bătaia inimii, până când prin venele încă fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vale gândirea trecea în eros și erosul în gândire... Către prânz ne ridicam, umezi de seva ierburilor strivite sub noi, scuturam de pe haine furnicile și buburuzele și ne tăiam drum prin corolele multicolore. Ne așezam pe dâmb, care părea să vibreze și să zvîc-nească de câte ori pe șoseaua îndepărtată trecea vreun camion TIR sau vreun tractor, de parcă sub stratul de pământ acoperit de ierburi ar fi fost o carne vie și senzuală. Aseară m-am întors de la sala de mese cu ea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iar pendulele stricate, câinii mumificați, cărucioarele cu zornăitoare pleznite prinse pretutindeni în plasa deasă. Un caiet de elev, cu cerneala rândurilor pătată de apă, un mulaj de ghips al unei danturi cu un canin de metal, un biscuit muced... Tunelul vibra tot mai mult, ca de un tors de pisică. Acum știam ce se află în centru. înaintam prudent, pas cu pas, iar când drumul a luat-o în sus m-am cățărat încet până la marginea cuibului, de unde doar ghearele din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dinafară, chiar dacă, întinde mâna spre locul unde presupune că se află tabloul, Autoportretul unui, eu i-am întins pânza pe ramă, după sfaturile lui, cât am putut eu de bine, O pânză trebuie să se întindă ca și coarda, să vibreze la atingerea pensulei, ca o vioară, el o spune, ca o femeie care așteaptă să fie iubită, Autoportret cu găuri negre, neterminat încă, astăzi n-a pictat nimic, îndreptat cu trupul înspre pânză, nu pot spune că o privește, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pieptul ei, fără să-l susțină decât poate dragostea de mamă preacurată, friză de episcopi, sfinți filosofi pe fațada de est, abia îți pot urmări cuvintele, le aud cu claritate, dar întocmai ca și palma ta azi-noapte, a cărei mângâiere vibra în tot trupul făcând cercuri tot mai largi de tulburătoare dorinți, tot astfel și cuvintele tale ca ploaia vin din toate părțile și cu întreg efortul depus nu le pot îndruma în siguranță spre acel loc destinat anume să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prima dată pragul ei, am simțit că o primă etapă a copilăriei mele a pierit. Eram o școlărită timidă, cu părul castaniu, strâns intr-o codiță lungă pe spate. Ochii mei căprui reflectau bucuria noii experiențe, iar toată ființa mea vibra de emoție. Știam că am mai multe responsabilități și eram încă de atunci foarte conștientă de importanța muncii și a perseverenței în împlinirea idealului meu. Știu că trebuie să fiu bună și corectă în fața lui Dumnezeu și a semenilor mei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi) În ochi e toată puterea. Când vrei să cunoști pe cineva, razele privirii, lasere Încrucișate, se luptă Încordat până ce voința unuia dintre adversari e Învinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În gol și mă las stăpânit de o voință/forță mult mai intensă decât acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum altcineva, un alterego al meu, a preluat lupta; aerul vibra turbionar, mișcându-se demonic; am rezistat Îndelung, apoi Duică și-a plecat privirile, Învins: s-a supărat că l-am dovedit, nu se aștepta. Episodul este foarte important pentru adolescentul care eram; de aceea, l-am reținut, l-am conservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu te preocupi de nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești ca o balegă de cal aburind la marginea drumului până vine roata carului și o turtește. Deodată, se schimbă aerul, un curent ciudat vibrează și un sunet șuierat te avertizează; simți că nu mai ești deloc singur, nu mai poți fi o balegă nepăsătoare, starea de primejdie devine unica normă a lui a fi și ești somat prin canale secrete că va surveni ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
braț, ca din Întâmplare, sau dacă ne atingeam corpurile când ne Înghesuiam În laborator, la ora de chimie; avea loc o explozie solară În ființa mea, mă umplea brusc o energie necunoscută ce se conserva Întreaga zi, o muzică lină vibra În oase, nimic nu mi se părea mai frumos decât să merg cu ea alături, să vorbim și mă uitam la aer și nu Înțelegeam de ce este aerul atât de moale la pipăit) și am condamnat-o fără drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a Întunecat complet. Nu ne mai vedem, ne auzim doar vocile care devin materiale, polarizând obiectele din cameră, pe acelea ce le Întâlnesc În calea lor În difuziunea molatecă a cuvintelor ce se consumă lent În moara discuției. Aerul vibrează de energii sonore. „Marin, ia-ți doctoria!“, intervine dictatorial vocea doamnei Preda și rupe dintr-odată magia colocviului nostru. Romancierul Înghite două pastile cu mare greutate, strâmbându-se urât ca un copil răsfățat. „Niște porcării, monșer, ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Petre, oare tu poți Înțelege că eu azi am avut o victorie? Nu, desigur nu. Tu nu vrei să știi nimic, tu te mulțumești cu prezentul, cu soarta care te poartă după voia ei. Oare nu simți cum În jurul tău vibrează viața, oare n-ai curiozitatea să cunoști această lume În care te-ai născut? Omul are o singură viață și există În el o curiozitate firească, ce-l Îndeamnă să privească, să interpreteze lumea și viața. Tu parcă nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alta pe mâna lui, la jumătatea antebrațului. Strângeam În neștire stofa costumului, trăiam clipe de adevărată feerie, clipe dorite În fiecare zi din anul care a trecut sub lumina orbitoare a acestei pasiuni, a acestei iubiri nefericite. Simțeam În mine vibrând fericirea, mă simțeam Înăbușită la pieptul drag, mă simțeam zdrobită de ploaia săruturilor. Am auzit pași. M-a rugat să-l las să mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
concentrării Îmi fac nespus de bine, mă simt la mine acasă Între acești oameni culți. Sunt cea mai mică din cenaclu, dar pot spune că mă simt tot atât de bine ca oricare dintre membrii săi. Fiecare suflet Îl simți parcă cum vibrează, opiniile proprii se ciocnesc, se contrazic, se aprobă. Azi l-am comemorat pe Sadoveanu. A fost, cred, un vis, acea căldură cu care i-au evocat viața, opera marelui maestru și când au povestit scene când s-au Întâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă Împinge stereotip să rup acele subțiri și să le strivesc În pumn cu putere, până când devin o masă umedă, un cocoloș de iarbă rumegată; atunci, Îl duc la nas și aspir nesățios mirosul acesta extraordinar, care face să-mi vibreze nările, mă Înviorează plenar, mă purifică. Am sentimentul acut de ușurare a trupului: reîntineresc brusc. Dacă aș dormi pe un pat presărat cu ace de brad, mi-ar ajunge două-trei ore pe noapte ca să mă refac. (sâmbătă) La Început, A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obsesie dureroasă sunteți! Nu pot uita acele zile de iarnă, când respiram cu lăcomie aerul rece, luptându-mă cu urmele lăsate pe gheață, cu iarna, cu viața. Nu pot uita acele zile de antrenament cu Fredy, când simțeam În mine vibrând tinerețea, dorința de a Învinge, puterea de a Învinge. Iar apoi, spre casă, Încurajările lui Fredy, veselia lui, veselia mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu ești tu așa cum te vreau eu, de ce nu vrei să răzbați prin viață mândru, cu fruntea sus, de ce Îți pleci capul În fața tuturor obstacolelor și Încerci să te strecori neobservat, ascuns și fără grabă? Tu nu simți În tine vibrând tinerețea, viața? Ce dureros e să vorbești hârtiei, când tu nici măcar nu vrei să mă asculți... Mă părăsești? Chipul tău adorat la nebunie chiar Îmi va rămâne veșnic În minte, tu mi-ai fost idealul meu fizic În dragoste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
proprie, bine conturată. Deci diametral opus lui Petre. Ei bine, poate a avut o mare valoare și atingerea fizică, dar cert e că Îmi place foarte mult să fiu alături de el pe gheață. Mi-aduc aminte că azi am simțit vibrând În el vigoarea unei tinereți minunate, a fost cu ocazia unei plăci frumoase la public, când ne-am avântat amândoi ca nebunii, eram Îmbătați, orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și are o perseverență grozavă. Am spus numai calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici ca amintire. Așa joc eu, așa pierd eu... Nu știu dacă am să pot avea vreodată liniște. Ba chiar nu vreau să fiu niciodată mulțumită de mine. Vreau să trăiesc fiecare clipă, să o simt cum mă străpunge, cum vibrează În mine, cum lasă În urmă puternica impresie care produce amorțirea. N-am nici un scop În ceea ce scriu. Vreau numai să urmăresc evoluția mea spirituală, pe baza notării zilnice a impresiilor produse de Întâmplările prevăzute sau neprevăzute ale timpului parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scurtătură numită „printre vii“. Ce Însemna acest lucru? Se mergea efectiv printre vii, era luna august și ne uitam fascinați la vițele Încărcate, ai căror ciorchini se umflau de must, cocându-se sub căldura toropitoare, În timp ce nările ni se Înfoiau vibrând de acel parfum afrodisiac al strugurilor dați În pârg. Ne lăsa gura apă, dar nu Îndrăznea nici unul să treacă gardul de sârmă; nu aveam timp, trebuia să mergem la scăldat, expediția aceasta fiind amânată pentru Întors. Pe căi Întortocheate, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă? Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al persoanei care ai fost, care erai, care ești, a trecut, s-a topit, nu mai este, nu mai poate fi refăcut, reînviat; doar cuvântul material, el este viu, se reîntregește, se umflă de viață, se reanimă brusc În aerul vibrat de coardele vocale ale celui ce-l folosește; dar mai este el al tău, al celui care l-a rostit prima dată, sau e deja al celui ce-l rostește (folosește) acum În lectură? A Întoarce acest cuvânt, a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se umple de viață, vibrează, pulsează, Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
partea cea mai intimă a ființei sale mi s-a transmis: pot s-o ating cu mâna, cu răsuflarea; acea ființă care numai către mine se deschide sinceră, scrisul fiind mult mai mult decât vorbele rostite, care durează numai cât vibrează aerul ce le absoarbe fulgerător; aceasta fiind chiar dovada, rimanența materială a Întâlnirii noastre concrete; el e acel martor fără de care existența nu este posibilă, noi jalonăm acești martori (Îndosariind scrisorile) de-a lungul diverselor etape traversate și, astfel, mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]