46,761 matches
-
de vedere nu se putea spune că ar fi un adept al proletariatului. De aceea l-a și contrazis atunci pe Leonard Bîlbîie, făcîndu-l să rămînă cu gura căscată la propriu, ținea minte că s-a și înecat apoi cu vinul pe care el îl "confiscase" de la Hariton. E drept, i s-a părut întîi că vinul acela, zghihara, e mai mult un nume decît o băutură. Dar, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie, care era un cunoscător, doar își făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a și contrazis atunci pe Leonard Bîlbîie, făcîndu-l să rămînă cu gura căscată la propriu, ținea minte că s-a și înecat apoi cu vinul pe care el îl "confiscase" de la Hariton. E drept, i s-a părut întîi că vinul acela, zghihara, e mai mult un nume decît o băutură. Dar, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie, care era un cunoscător, doar își făcuse o meserie din asta, nu putea fi agent comisionar al firmei Mott un ageamiu oarecare, sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
firmă asemănătoare. Era ceva despre care nu se putea spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atît de repede, încît să-i spună un secret atît de serios. Dacă într-adevăr era vorba de Serviciul lui Mihail în care urma să ajungă. L-a privit cu severitate, cît putea să mai fie de sever după atîta vin, și-a trecut palma peste obraz, era cald și țepos: "Nu te bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și într-un fel ținea la caraghiosul de Bîlbîie. A luat cana pe jumătate plină și cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-au dat lacrimile, ochii i s-au înroșit, nu mai putea spune nimic, poate se înecase și nici de tușit nu putea, palma grea, degetele noduroase ale adjutantului îl țineau bine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase, a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se înverzesc îndeajuns. Culoarea către care năzuiesc este vînătul, iar unii ajung să fie chiar albaștri. Acolo, sus, în salon, domnișoara K. F. l-a servit cu ceai și fursecuri, i-ar fi căzut mai bine un pahar de vin ori măcar unul de tescovină, toată ziua se abținea cît putea de mult să nu bea nimic, dar după ora șase seara își îngăduia. În salon nu fusese niciodată. De cîte ori îl invitase Șerban Pangratty nu trecuse dincolo de sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că toate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia fusese atunci cînd o adusese pe răposata domnișoară Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia să fie prevăzător. De aceea îl rugase, nu numai cu vorba, dar și cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
necăjit, și-au zis unul altuia că "păi, după ce am îngropa t-o doi ani la rînd fără să fie nevoie, de unde era să știm noi că o să vină gerul peste ea?" Sigur că n-aveau de unde să știe! Așa că vinul s-a făcut tot mai puțin și Crama lui Hariton în al patrulea an de la plecarea prințului nici măcar n-a mai fost întrebată de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să știe! Așa că vinul s-a făcut tot mai puțin și Crama lui Hariton în al patrulea an de la plecarea prințului nici măcar n-a mai fost întrebată de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să doarmă în butoaiele uriașe, într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a mai fost întrebată de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să doarmă în butoaiele uriașe, într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la rînd putea să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că n-avea cine să-l cerceteze, să-l asculte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
butoaiele uriașe, într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la rînd putea să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că n-avea cine să-l cerceteze, să-l asculte, să-l pritocească și aproape fără voia lui uita de la un an la altul unde îl pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici nu se omora după coniac, era băutor de vinuri, șampanii, nu se despărțea cu una cu două de trecut, avea convingerea că vinul conservă organismul, "e chiar atît de nemaipomenit italianul?!" Pangratty a sorbit încetișor, căutînd cu privirea grupul de tineri ofițeri care roiau în jurul lui Balbo. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici nu se omora după coniac, era băutor de vinuri, șampanii, nu se despărțea cu una cu două de trecut, avea convingerea că vinul conservă organismul, "e chiar atît de nemaipomenit italianul?!" Pangratty a sorbit încetișor, căutînd cu privirea grupul de tineri ofițeri care roiau în jurul lui Balbo. Era foarte greu să răspundă la o întrebare care avea în ea de la început sîmburele îndoielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin. Iar pe deasupra era și țăran, adică ai lui fuseseră oricum, țăranii n-au cum să aibă sînge albastru, ca să sufere. Prințul i-a dat drumul și i-a luat-o înainte, printre invitați drept către grupul ofițerilor în mijlocul căruia vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi zice, conservatorism, Nici nu-ți dai seama, dar ai început. Ți-ar place s-o duci bine, să prosperi, nu? Cu ce te ocupi?" Pentru asta era întotdeauna pregătit. Răspunsese cu dezinvoltură "comis-voiajor, reprezentant al firmei de șampanie și vinuri Mott". A fost singura clipă cînd ochii bovini ai lui Basarab Cantacuzino luciră cu o scăpărare de interes. De asta era și el mulțumit. Un comis-voiajor este o persoană foarte utilă, vede multe, aude multe, intră peste tot și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în plus era ocolit numai pentru că i-ar fi ocupat viața, iar viața lui era făcută pentru Serviciu și nimic altceva. Un element esențial, îl urmărise de multă vreme, fusese un timp comis-voiajor, reprezentant apoi al firmei de șampanie și vinuri Mott și se descurcase admirabil. Nimeni nu putea spune că Bîlbîie ăsta era ceva mai mult decît un om de comerț la locul său. Fusese cel mai potrivit să stea agățat de jacheta zănatecului ăla de Pangratty, nederanjîndu-l și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă atunci nu știuse, în acea fracțiune de secundă și-a dat seama. Îi venea să răsufle ușurat, oricum e altceva cînd știi! Simți cum i se înroșesc urechile, n-avea ce să le facă, totdeauna pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am dat eu seama!" Mihai Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ba una, ba alta, trebuie să schimbăm localul, să schimbăm totul, munca, mentalitatea, totul..." S-a ridicat greoi, înțepenise, crezuse că îl va ajuta cafeaua, sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]