10,890 matches
-
scump la vorbă, poate, chiar, cam timid, asta nu înseamnă că, toată ziua-bună ziua, se poate da în el. De fapt cu ce s-a făcut vinovat? Cuuum?, a tunat vocea de tentor a tovarășei Apostol, tot nu e clară vinovăția lui Paul Alexandrescu? Nu! nu e clară deloc, a replicat, calmă și cu stăpânire în glas, tovarășa Gorjanu. Atuuuunci de ce mă mai căznesc eu de o oră să vă explic? E treaba dumneavoastră. Cert este, însă, că vă cam căzniți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care să-l propulseze. S-a întors cu fața la nisip și a făcut sex exact ca un animal, fără nicio rușine, ca o mașinărie. Apoi, când s-a ridicat, s-a aruncat în mare, cu un oarecum sentiment de vinovăție. A mers apoi din nou la vila aceea pătrată, cu acoperiș drept și cu colonade de bolți înalte. Ușile camerelor de pe terasă erau deschise. În spatele casei multicolore, erau plantate despărțite prin flori alei multe frumos pietruite, apoi terenul se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
trecut. Dar nu se putea abține. Avea să se întâmple ceva, ceva bun, care nu era opera ei, ci cumva rezultatul catastrofei lui Mark. Ea și Daniel se îndreptau spre un nou teritoriu liniștit, trainic și poate chiar lipsit de vinovăție, un loc pe care niciodată nu-l crezuse posibil. Un loc care nu putea decât să-l ajute pe Mark. Merseră până la jumătatea podului. Pilonii de susținere se legănau sub picioarele lor. Brațul de nord al râului Platte luneca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fulgera împotriva ei și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în nord-vest, printre dune, în nord-est, printre rocile loess, în est sau în vest de-a lungul panglicilor șerpuitoare ale râului. Oscila între exaltare și vinovăția că-și abandonase fratele, fie și numai pentru o după-amiază. Se simțea la fel cum se simțise la zece ani, când se întorsese acasă după o seară de vară de jucat de-a v-ați ascunselea și își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anii lor de schimbări climatice - beneficiarul nemerituos al înțelegerii ei de asistentă socială. — Deci unde-i criza? Nu e ca și cum cineva te-ar obliga să-ți respecți niște promisiuni publice. Dacă asta e o chestie care te interesează, unde e vinovăția? Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se uită în ochii ei când vorbește cu ea? întrebă Sylvie. — Chiar n-am remarcat. —Hm. Ăsta-i primul lucru care ne interesează pe noi, alea de pe Venus. Trecură la subiecte de actualitate: incendiile de pădure din vest, verdictul de vinovăție împotriva unei uriașe firme de contabilitate oneroase și, în sfârșit, presura indigo care ieșise după hrană, pe care o văzuse de dimineață. — Nu uita să-ți schimbi pașaportul, spuse el. Azi-mâine se face septembrie. —Viva Italia. La dolce vita! Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înmuie, într-un mod cu totul necunoscut lui Weber. — Da. Aveți dreptate. Și o iubește pe Blackie mai mult decât iubește orice ființă vie. Când ajunseră la colț, Weber o convinse să-i dea mâna. Cu un puseu întârziat de vinovăție, ea îl îmbrățișă. El rămase nemișcat și o toleră. —Să mă anunți dacă apare vreo schimbare, spuse el. —Și chiar dacă nu apare, promise ea și îi întoarse spatele. Iar se trezi devreme, cu o nouă senzație de panică. Tavanul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui activ-condiționată opusese rezistență, insistând că tot nu am aflat întreaga poveste. În calitate de clinician fusese nevoit să îmbrățișeze atacul farmacologiei. Și totuși simțea o tristețe reală - tristețea sfârșitului - când asculta un subiect care se luptase ani de zile cu anxietatea, vinovăția suicidară și mania religioasă spunându-i, după administrarea cu succes a unor doze de doxepină, „Domnule doctor, nu prea mai știu de ce am fost atât de trist toți anii ăștia“. Cunoștea uzanțele: de-a lungul istoriei, creierul fusese comparat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bucure de păsări? Ultimul argument fu primit aprobator în toată sala. Consiliul elevilor, iarăși. Karshii din lumea asta îi zdrobesc întotdeauna pe Riegeli, la orice dezbatere deschisă. Karshii au umor, stil, bugete nelimitate, sofisticare, seducție subliminală, neuromarketing... Riegelii aveau doar vinovăție și informație. Robert se așeză la loc pe scaunul lui. Îi aruncă o privire lui Karin, o privire care întârzie, ca de urmăritor. Cum ți s-a părut? Timp de o clipă ciudată, de desprindere trecătoare, avu senzația că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trebuit să observ că în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și ruminarea aceasta s-a însoțit cu vinovăție, rușine, scuze, explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
fără speranță. De abia reușeam să încheg ceva, că venea duminică seara, Clara se întorcea mai veselă ca niciodată, iar luni dimineață trebuia să fiu la serviciu și o luam de la capăt, în fiecare săptămână la fel. Și, în plus, vinovăția... Vinovăția constantă, ca o durere surdă de măsea cu care te obișnuiești, aproape o ignori în unele momente, dar știi că e mereu acolo. Dacă scriam, vinovăția venea și-mi șoptea că nu stau cu copilul meu ; după un weekend
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
speranță. De abia reușeam să încheg ceva, că venea duminică seara, Clara se întorcea mai veselă ca niciodată, iar luni dimineață trebuia să fiu la serviciu și o luam de la capăt, în fiecare săptămână la fel. Și, în plus, vinovăția... Vinovăția constantă, ca o durere surdă de măsea cu care te obișnuiești, aproape o ignori în unele momente, dar știi că e mereu acolo. Dacă scriam, vinovăția venea și-mi șoptea că nu stau cu copilul meu ; după un weekend fără
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
și o luam de la capăt, în fiecare săptămână la fel. Și, în plus, vinovăția... Vinovăția constantă, ca o durere surdă de măsea cu care te obișnuiești, aproape o ignori în unele momente, dar știi că e mereu acolo. Dacă scriam, vinovăția venea și-mi șoptea că nu stau cu copilul meu ; după un weekend fără pauză petrecut cu Clara, în care alergam de dimineața până seara prin parcuri, în vizite, preparam cine, spuneam povești și făceam teatru cu animalele de pluș
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
vizite, preparam cine, spuneam povești și făceam teatru cu animalele de pluș, mă aruncam golită în pat și mă simțeam vinovată că au trecut zile întregi fără să fi așternut un singur rând ; la serviciu era și mai rău, acolo vinovăția venea, pervers, și ataca pe două fronturi : nu stai nici cu fetița ta, și nici nu lucrezi la cartea ta, ce naiba cauți aici, cine-o să-ți dea înapoi tot timpul ăsta-n care citești comunicate de presă și scrii
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
demisia, am primit trei luni de grație, în care să lucrez mai puțin și de acasă, și, închizând ochii la toate celelalte voci dinăuntrul meu care-mi șopteau ce e bine și ce e rău, ignorând-o complet pe doamna Vinovăție, am hotărât să plec singură, pentru o vreme, la țară și să-mi termin cartea. Atunci când ești singură înseamnă că te trezești de dimineață și nu se-aude nicio voce, nimeni nu te strigă mama și nu trebuie să pregătești
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
prea mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată ființa liniștea asta incredibilă din jurul tău, se insinuează parșiv o vinovăție apăsătoare, oare e posibil ca o mamă să se simtă fericită atunci când e departe de copilul ei, oare e posibil ca o soție să se simtă fericită atunci când e departe de soțul ei, se pare că da, e îngrozitor, dar
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
departe, se făcu simțită. Trebuie să fi fost o constatare simultană pentru că alter-ego-ul său îi adresă un mesaj urgent: "Am vești proaste. În momentul în care ai părăsit restaurantul, cei de-acolo au fost duși la bordul navei Troog." Șocul vinovăției se atenuă repede la Gosseyn. Adevărul era că, chiar dacă ar fi rămas să-i ajute, străinii tot ar fi reușit să-i captureze pe cei mai mulți dintre ei; până acum acționase în ritmul de numai un transport dodecimal de o dată. Ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
peste tot ceasul din minte și din chitiială să nu-ți iasă, adecă: "Născutu-m-am, muri-voiu, muri-voiu și iarăși înviia-voiu, înviia-voiu și la ștrașnica și driapta dumnădzăiască giudecată a ieși îmi iaste"". Cu coada ochiului trag la fetișcanele de la Bingote și vinovăția mă încearcă, mai ales că din Isaiia îmi șușotește Cantemir-vodă: "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori, și nu vii fi viu". "Asta cam așa-i", zic, și dau nătâng din cap cum că sunt încredințat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce vrei, de ce te duci", zice companionul meu în vremea în care adăstăm la vodcă, la un bar boem. Eu motivez, explic, justific și-mi îndulcesc vinovăția. "Așa, din plăcere", zic, "e ca și cum ai merge la pescuit or la vânătoare de porci mistreți sau de fazani la vreme de iarnă: admiri peisajul, savurezi suspensul, te lași prins de plăcerea rară a naturii patriei în anonimatul toamnei târzii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acest lucru reții și nu altele, mai ales că ai, har Domnului, destule. Prietenul meu adaugă la asta și faptul că, într-un fel sau altul, Eliade a plătit toată viața acest lucru, că a trăit într-un fel de vinovăție duplicitară, și el, și Cioran și Dinu Noica. Fosta lor activitate legionară i-a pus, într-un fel, la mâna securității care adesea răspândea în Occident documente despre vremea când au îmbrăcat ei cămașa cea verde. Vrei și tu să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
într-un fel psihanalizabilă reacția lor, aceștia și-au dosit în subconștient lupta de ieri sub gudureala de azi. Iată un alt argument al lustrației: Românica, vorba forumiștilor, are nevoie de politicieni care să nu poarte cu ei povara unor vinovății complicate în numele cărora să ne abandoneze slugarnic, să vândă averea publică sau să încheie acorduri economice dezavantajoase pentru a cumpăra bunăvoințe europene. Avem nevoie de politicieni care să aibe conștiința parteneriatului demn, or aceasta este o problemă de integrare mentală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
poate vorbi limpede și pe înțelesul tuturor, accept că are o bărbăție politică prin care umilește alți bărbați ai nației care își simt puținătatea virilității atitudinale și retorice. Dar nu despre asta fu vorba în compunerea mea, ci despre posibilele vinovății morale ale politicienilor administrate de către SRI și nu de CNSAS. Nimeni nu mă poate convinge că politica țării nu ar fi în puterea lui Radu Timofte, atâta vreme cât secretizarea trecutului nostru este la mâna domniei sale. Poate că puțini pricepem gravitatea legăturilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de mai multe ori de ce nu dă curs dosarului și ne-a spus că ar avea nevoie de o formală expertiză psihiatrică, întrucât acuzația este de omor. Generalul Paul Vasile are atâta onoare militară și este așa de convins în vinovăția sa încât refuză să meargă la consult ca să nu ajungă în instanță. De cîțiva ani, procurorul Dan Voinea ne spune că urmăritul domniei sale este vinovat sigur, "avem probe", zice domnul general manipulator, "dar dacă nu vrea să meargă la consult
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
imprudent nesupraveghindu-l pe Yanar. Astfel, mesajul pornise, răul era făcut, Gosseyn nu se îndoia deloc, prezicătorul avusese niște reacții prea violente și prea realiste. Nefiind niciodată obligat să-și controleze emoțiile, Yanar se dovedea incapabil de a o face. Vinovăția lui sărea în ochi. Gosseyn înghețase. Dar făcuse tot ca să se protejeze, așa că nu-i rămânea decât să se străduie să obțină toate amănuntele. Spuse tăios: - Ai face bine să răspunzi cât mai iute și sincer. Dumneata l-ai contactat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gard de fier înalt despărțea cărarea de parcul Alexandra. Respirînd adînc, se repezi, se agăță de două țepușe, se trase în sus și sări pe terenul de golf. Alergă de-a lungul șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă pagoda unei fîntîni ornamentale. Pajiștile cenușii, cu galaxiile lor întunecate de margarete, siluetele copacilor și fîntîna erau neverosimil de diferite de cele pe care le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]