8,047 matches
-
Idele, București, 1869; Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români, București, 1869; Poezii din tinerețe nepublicate încă, București, 1869; Traianida, București, 1870; Viața și faptele lui Ștefan Vodă cel Mare, București, 1870; Viața și faptele lui Mihai Viteazul, București, 1870; Cleopatra, regina Egiptului, București, 1870; Cuza Vodă și oamenii săi, București, 1870; Menadele, București, 1870; Plângerile României, București, 1870; Poezii, I-II, pref. G. Sion, București, 1870; ed. București, 1877; Poezii, Vălenii de Munte, 1908; Proză, îngr. și
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Licențiat, în 1921, în limba și literatura franceză, începe un lung șir de peregrinări ca profesor - Pitești, Mizil (aici obține definitivatul), Piatra Neamț, Buzău, Oltenița, Suceava. La București, predă franceza la un pension de fete, la Școala Normală, la Liceul „Mihai Viteazul”. Câtva timp, a fost „gardian mâzgălitor de catastife” la închisoarea Văcărești. Nădufurile și ricanările lui de „belfer” mai aparte răbufnesc într-o seamă de foiletoane din „Curentul”, o parte dintre ele fiind absorbite în cartea, în două volume, Însemnările unui
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
sau reluând în prelucrări prolixe pățaniile lui Păcală și Tândală, diferite povești și basme, ale căror surse sunt străvezii (Charles Perrault, Frații Grimm, Petre Ispirescu ș.a.). Și mai puțin inspirate se dovedesc cele 7 000 de versuri din Gruia cel viteaz și tatăl său Novac. Cu posibilități literare modeste, B.-R. a realizat foarte multe traduceri - tipărite în tiraje enorme și frecvent reeditate - din majoritatea literaturilor de circulație. S-a folosit cel mai adesea de un text francez intermediar, dar cunoștea
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
1919; Călina, fiica codrilor, căpitan de haiduci, București, 1924; Gruie haiducul, București, 1924; Popa Marosin, căpitan de voinici, București, 1924; Frați de cruce, București, 1930; Inelul fermecat, București, f.a.; Fata din dafin, București, f.a.; Ștefan Bujor, București, f.a.; Gruia cel viteaz și tatăl său Novac, București, f.a.; Viața, năzdrăvăniile și pățaniile lui Păcală, București, 1930; Haiducul Miereanu, București, 1934; Bujor haiducul, București, 1934. Traduceri: André Theuriet, Frida, București, 1910; A. S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1912; ed. cu ilustrații de I. Anestin
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
moldovenești; bunicul, Gheorghe Boureanul, erou al războiului din 1916-1918, era autor de tratate de tactică și pedagogie, poet amator eminescizant, tatăl - Eugen Boureanul, avocat și scriitor, mama - Jeanne Boureanul (n. Michel, de origine franceză), profesoară. Face liceul în București („Mihai Viteazul” și „Matei Basarab”) și Bazargic, apoi urmează cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică, la clasa Luciei Sturdza Bulandra, absolvite în 1931. Între 1929 și 1947 este, cu întreruperi, actor la Teatrul Național din București, apoi se dedică scrisului. A
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
Desenul alfabetului viu, București, 1961; Tonitza, București, 1967; Opera lui Constantin Brâncuși în România, București, 1974; Jaf în dragoste, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1993; Brâncuși în România, București, 1998; Desferecare, pref. Lucian Boz, București, 1998. Traduceri: Kalevala. Țară de viteji, introd. I. M. Sadoveanu, București, 1942; ed. pref. Șerban Cioculescu, București, 1974; ed. București, 1999; R. E. Byrd, Singur, București, 1942; Balzac, Opere, IV, București, 1958; Charles Nodier, Trilby, București, 1973 (în colaborare cu Micaela Slăvescu); Ilarie Voronca, Interviul, pref.
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
BALȘ, Teodor (pseudonim al lui Emil Bălășescu; 9.II.1924, București - 27. VII. 1983, București), poet și traducător. Este fiul Mariei și al lui Dumitru Bălășescu, funcționar. Urmează, la București, Liceul „Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Litere și Filosofie. A fost șef al secției de poezie a Casei Centrale a Creației Populare (1954-1956), redactor la „Luceafărul” (1958-1962, 1972-1982), secretar de redacție la „Gazeta literară” și „România literară” (1962-1972). A mai colaborat la „Târgoviștea
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
secției de poezie a Casei Centrale a Creației Populare (1954-1956), redactor la „Luceafărul” (1958-1962, 1972-1982), secretar de redacție la „Gazeta literară” și „România literară” (1962-1972). A mai colaborat la „Târgoviștea”, „Ancheta” și „Fapta”. Debutează în „Mugurul”, revistă a Liceului „Mihai Viteazul”. Primele volume, 1907 (1957), Poarta soarelui (1964), Poeme (1965), stau sub semnul convențiilor tematice și stilistice ale epocii, evocând epic răscoalele țărănești - figura lui Ștefan Furtună -, luptele greviste de la Grivița (1933), războiul civil din Spania sau exaltând fapte în realitate
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
B. trece temporar la Școala Normală de Fete din aceeași localitate. Din 1931 până în 1932 funcționează ca revizor școlar pentru județele Brăila, Covurlui, Tecuci și Bacău, pentru ca în 1932 și 1933 să obțină o catedră la București, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde ține orele de filosofie la clasa regelui Mihai I. Profesează apoi în orașul natal, până la al doilea război, este mobilizat abuziv în 1942, la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenției, se vede îndepărtat de la catedră de autoritățile
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
a Universității din București. Funcționează ca profesor la Colegiul Național „Frații Buzești” (1964-1999) din Craiova, iar între 1965 și 1971 activează ca ziarist la cotidianul „Înainte”. După 1990, este și redactor-șef al revistei „Meridian” (1990-1992), profesor la Universitatea „Mihai Viteazul” din Craiova. Colaborează la revistele „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Ramuri”, „Analele Universității din Craiova”, „Literatorul”, „Caiete critice” etc. Debutează cu versuri în revista „Argeș” (1968), la recomandarea lui Ion Caraion, și tot cu un ciclu de versuri intră în
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
BĂRBULESCU, Paul (12.XII.1909, București - 29.IV.1987, București), poet și publicist. Este fiul Eugeniei și al lui Teodor Bărbulescu, funcționar. B. învață la liceele bucureștene „Titu Maiorescu” și „Mihai Viteazul”, urmând apoi Facultatea de Litere și Filosofie (1929-1933). A fost toată viața funcționar în Ministerul de Finanțe (1933-1969). A debutat cu versuri, în 1930, în revista studențească „Licăriri”. A colaborat cu poezii și publicistică literară la „Litere”, „Timpul nostru”, „Cruciada
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
întreținută și de prelegerile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz, care au avut o înrâurire însemnată și asupra lui B. În bibliotecile pariziene, cum va face și în orașele Italiei, el adună documente privitoare la epoca lui Mihai Viteazul. După șapte luni de la sosirea în Franța, apar primele semne ale bolii de plămâni care îl va doborî peste câțiva ani. Pleacă în Italia, unde se întâlnește cu V. Alecsandri. În vara anului 1847, e din nou la Paris, unde
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
publică Question économique des Principautés Danubiennes (1850). În noiembrie 1850, B. scoate revista „România viitoare” (număr unic). Mâhnit de conflictele dintre exilații români, bolnav, renunță în mare măsură la activitatea politică și se consacră redactării monografiei istorice Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. În primăvara anului 1851, slăbit de boală, se stabilește lângă Paris, la Ville d’Avray. Spre sfârșitul anului, în căutarea unei clime mai favorabile, se mută la Hyères, însoțit de Sevastița, sora lui, și de Maria Cantacuzino. La sfârșitul lunii
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Într-o perioadă când scrierea istorică nu se desprinsese cu totul de literatură, B., istoric romantic, este mereu preocupat de expresia stilistică și de arhitectura operelor lui. Datorită talentului său, aproape tot ce a scris, nu numai cartea despre Mihai Viteazul, poate intra în aria literaturii. Și-a început activitatea pe acest tărâm cu două studii asupra organizării armatei la români, în Muntenia și Moldova, deoarece considera vechile oștiri autohtone modele de instituții sociale bine organizate și socotea că procesul de
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
în trecut devine o scurtă istorie a poporului român, scrisă cu patetism romantic (cu figuri stilistice convenționale, uneori, de poem în proză), dar și cu luciditatea și profunzimea omului politic. Tot aici, ca și în Introducere la Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, este expusă, cu solemnitate sacerdotală, concepția determinist-providențială despre istoria omenirii. B. crede într-o lege a progresului universal, în „triumful binelui asupra răului, al spiritului asupra materiei, al dreptului asupra silei”. Odată cu apariția creștinismului, omenirea a intrat într-o fază
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
pedepsită, dar omul nu este instrumentul orb al fatalității, el poate alege, prin voința sa, calea pentru împlinirea destinului. Pe plan literar, viziunea lui B. asupra istoriei generează o perspectivă grandioasă asupra faptelor și personalităților din trecut. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, opera care îl așază pe B. printre cei mai de seamă scriitori ai perioadei pașoptiste, a fost elaborată în exil, între 1849 și 1852. Rămasă în manuscris, neterminată, lucrarea a fost publicată postum de A. I. Odobescu, mai întâi parțial, în
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
pașoptiste, a fost elaborată în exil, între 1849 și 1852. Rămasă în manuscris, neterminată, lucrarea a fost publicată postum de A. I. Odobescu, mai întâi parțial, în „Revista română” (1861-1863), apoi în volum în 1878 (cu titlul Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul), ediție supravegheată de I. Slavici, care a făcut unele modificări de ordin gramatical și lexical. Monografie a unei epoci din istoria românilor și a unui domnitor, scrierea este alcătuită, în proiectul inițial, din șase „cărți” (ultima a rămas nescrisă), urmărind
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
autohtone și străine, istorii, acte, mărturii, legende se adună într-o operă unitară ca perspectivă și ca expresie literară. Izvoarele sunt uneori prelucrate, alteori compilate, totdeauna selectate și decupate conform opticii și exigenței scriitorului. În mare măsură, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul reprezintă o sinteză a gândirii politice, sociale și istorice, aplicată la o perioadă de răscruce din istoria luptei pentru unitatea națională. Anii domniei lui Mihai dobândesc semnificații pentru contemporanii scriitorului, obiectivele naționale, politice și sociale rămânând, în viziunea sa, aceleași
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
rămânând, în viziunea sa, aceleași: unirea, independența, soarta țăranilor. De aici, tonul pasionat, numeroasele referiri directe și analogiile cu soarta românilor din veacul al XIX-lea. Participarea afectivă e a unui rapsod, dar și a luptătorului pentru aceeași cauză. Mihai Viteazul este pentru B., înainte de orice, simbolul luptei pentru unitatea națională. Treptat, însă, se încheagă un portret mult mai complex al eroului: domnitor, diplomat și om politic, strateg, ostaș, părinte și soț, cu calități și defecte pe măsura unei mari personalități
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
SCRIERI: Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum, Iași, 1844; Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, București, 1845; Drepturile românilor către Înalta Poartă, București, [1848]; Question économique des Principautés Danubiennes, Paris, 1850; Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, îngr. și pref. A. I. Odobescu, București, 1878; ed. îngr. Alex. Lepădatu (Românii sub Mihai-Vodă Viteazul), București, 1908; ed. (Românii supt Mihai-Voievod Viteazul), I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Paul Cornea, București, 1967; ed. îngr. Andrei Rusu, pref. G. C. Nicolescu
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, București, 1845; Drepturile românilor către Înalta Poartă, București, [1848]; Question économique des Principautés Danubiennes, Paris, 1850; Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, îngr. și pref. A. I. Odobescu, București, 1878; ed. îngr. Alex. Lepădatu (Românii sub Mihai-Vodă Viteazul), București, 1908; ed. (Românii supt Mihai-Voievod Viteazul), I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Paul Cornea, București, 1967; ed. îngr. Andrei Rusu, pref. G. C. Nicolescu, București, 1970; ed. îngr. Maria Platon, Iași, 1988; ed. îngr. Andrei Rusu, București, 1997; Biografii
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Drepturile românilor către Înalta Poartă, București, [1848]; Question économique des Principautés Danubiennes, Paris, 1850; Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, îngr. și pref. A. I. Odobescu, București, 1878; ed. îngr. Alex. Lepădatu (Românii sub Mihai-Vodă Viteazul), București, 1908; ed. (Românii supt Mihai-Voievod Viteazul), I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Paul Cornea, București, 1967; ed. îngr. Andrei Rusu, pref. G. C. Nicolescu, București, 1970; ed. îngr. Maria Platon, Iași, 1988; ed. îngr. Andrei Rusu, București, 1997; Biografii istorice, București, [1901]; Din ineditele lui Nicolae
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
t. I: Scrieri istorice, politice și economice, partea I-II, îngr. și introd. G. Zane, București, 1940, t. II: Scrisori și scrieri inedite, îngr. și introd. G. Zane și Elena Zane, București, 1948; Opere complete, vol. I: Românii sub Mihai-Voievod Viteazul, îngr. și pref. Stelian Semedrescu, București, [1940], vol. II: Studii și biografii istorice, îngr. Lucian Predescu, București, [1944]; Scrieri sociale, îngr. P. P. Panaitescu, București, 1947; Opere, București, 1952; Opere, vol. I: Studii și articole, vol. II: Istoria românilor sub
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
și pref. Stelian Semedrescu, București, [1940], vol. II: Studii și biografii istorice, îngr. Lucian Predescu, București, [1944]; Scrieri sociale, îngr. P. P. Panaitescu, București, 1947; Opere, București, 1952; Opere, vol. I: Studii și articole, vol. II: Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, București, 1953, vol. IV: Corespondență, îngr. G. Zane, București, 1964; Opere alese, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. Gh. Georgescu-Buzău, București, 1960; Privire asupra stării de față, asupra trecutului și viitorului patriei noastre, îngr. și pref. Cornelia Bodea, Bălcești pe
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
din armată, reținând din cariera armelor doar „suflul comportamental al militarului activ” și respectul pentru valorile fundamentale ale profesiei, între care, nu în ultimul rând, „dimensiunea riscului”. Debutează în 1948 cu versuri publicate în revista școlară „Falanga” a Liceului „Mihai Viteazul”. Tot atunci, un Imn sportiv, scris la cerere și în a cărui substanță lexicală „mocnește seismica protestatară” a poemelor de mai târziu, îl consacră ca „poet preferat al cartierului”, după propria expresie. Adevăratul debut îl constituie piesa Vin soldații, pusă
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]