3,155 matches
-
-a și a Prințului Filip. În momentul nașterii, ea era a șasea în linia de succesiune la tron, în prezent se află pe locul 16. Zara are un frate mai mare, Peter Phillips (n. 15 noiembrie 1977) și două surori vitrege, Felicity Tonkin (n. 1985 din aventura scurtă a tatălui ei cu Heather Tonkin) și Stephanie Phillips, născută la 2 octombrie 1997 din a doua căsătorie a tatălui ei cu Sandy Pflueger. Copiii Prințesei Regale nu dețin nici un titlu regal sau
Zara Phillips () [Corola-website/Science/328376_a_329705]
-
El lupta împotriva nobililor nesupuși atunci când tatîl său, Arnulf a murit în 899, iar fiul legitim al acestuia, Ludovic Copilul a devenit rege în Francia răsăriteană la vârsta de 6 ani. Zwentibold a căutat să profite de pe urma minoratului fratelui său vitreg pentru a institui independența completă a regatului de Lotharingia. Cu toate acestea, după ce pierduse suportul din umbră al tatălui său, întreaga nobilime l-a susținut pe Ludovic și i-a solicitat acestuia intervenția. În 900, contele Reginar I de Hainaut
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
intervenția. În 900, contele Reginar I de Hainaut s-a răsculat împotriva lui Zwentibold, asasinându-l în apropiere de actuala localitate Susteren, în provincia Limburg. Resturile sale au fost înmormântate în abația din Susteren. După moartea lui Zwentibold, fratele său vitreg, regele Ludovic Copilul din Francia răsăriteană a condus și asupra Lotharingiei. Cu toate acestea, sub domnia acestuia, regatul Franciei răsăritene s-a dezintegrat, iar din 903 regatul lui Zwentibold a fost administrat de către contele din Lahngau, Gebhard, un urmaș al
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
centrală. Cândva în 943-944, Theobald s-a căsătorit cu Luitgarda de Vermandois, văduva ducelui Guillaume I de Normandia. Aceasta era fiica contelui Herbert al II-lea de Vermandois cu Hildebranda de Franța, fiică a regelui Robert I al Franței. Fratele vitreg al Luitgardei era Hugo "cel Mare", ducele de Franța. Împreună cu Luitgarda, Theobald a avut patru copii:
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
din sec. XVII, cu adăugiri din sec. XIX - și Zidul de incintă - datând din anul 1676. Cu sute de ani în urmă, credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și Schitul Hangu. Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-a-B-10608 și fiind alcătuită din următoarele 3 obiective: Cu sute de ani în urmă, credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și . Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
a fost regină consort a Angliei ca a doua soție a regelui Eduard I. Tatăl ei a murit când ea avea numai trei ani și a crescut sub supravegherea mamei ei și a Ioanei I de Navara, soția fratelui ei vitreg, regele Filip al IV-lea al Franței. Moartea iubitei soții a lui Eduard, Eleonora a Castiliei, la vârsta de 49 de ani în 1290, l-a lăsat pe acesta sfâșiat de durere. Totuși, era în beneficiul lui Eduard să facă
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
an, Margareta a născut un fiu, Thomas de Brotherton, care a fost numit după Thomas Becket deoarece regina s-a rugat lui în timpul sarcinii. Anul următor ea a născut un alt fiu, Edmund. Margareta s-a împrietenit cu fiica ei vitregă, Mary de Woodstock, o călugăriță care era cu doi ani mai mare decât tânăra regină. Ea și fiul ei vitreg, Eduard, Prinț de Wales, viitorul rege Eduard al II-lea (care era cu doi ani mai mic decât regina) au
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
rugat lui în timpul sarcinii. Anul următor ea a născut un alt fiu, Edmund. Margareta s-a împrietenit cu fiica ei vitregă, Mary de Woodstock, o călugăriță care era cu doi ani mai mare decât tânăra regină. Ea și fiul ei vitreg, Eduard, Prinț de Wales, viitorul rege Eduard al II-lea (care era cu doi ani mai mic decât regina) au devenit, de asemenea, foarte apropiați. Cuplul nepotrivit a fost foarte fericit. Atunci când Blanche a murit în 1305 (soțul ei nu
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
-lea l-a numit pe Piers Gaveston conte de Cornwall deoarece titlul era menit fiului ei. După încoronarea reginei Isabela, Margareta s-a retras la castelul Marlborough însă a rămas în contact cu regina Isabela (care era fiica fratelui ei vitreg) și cu fratele ei vitreg Filip. În noiembrie 1312 a participat la nașterea Prințului Eduard. La 14 februarie 1318, Margareta a murit la castelul ei din Marlborough. Îmbrăcată în haine franciscane, ea a fost înmormântată la Christ Church Greyfriars din
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
Piers Gaveston conte de Cornwall deoarece titlul era menit fiului ei. După încoronarea reginei Isabela, Margareta s-a retras la castelul Marlborough însă a rămas în contact cu regina Isabela (care era fiica fratelui ei vitreg) și cu fratele ei vitreg Filip. În noiembrie 1312 a participat la nașterea Prințului Eduard. La 14 februarie 1318, Margareta a murit la castelul ei din Marlborough. Îmbrăcată în haine franciscane, ea a fost înmormântată la Christ Church Greyfriars din Londra. Mormântul ei, frumos sculptat
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
și Guy de Dampierre. Drepturile de moștenire asupra stăpânirilor Margaretei dintre urmașii seniorilor de Avesnes și de Dampierre constituie cauza conflictelor cunoscute sub numele de "". Primul conflict a început în 1244. Ioan I d'Avesnes și Guillaume de Dampierre, frați vitregi, s-au aflat în dispută până când regele Ludovic al IX-lea al Franței a intervenit în 1246. Monarhul francez a oferit Hainaut (deși acesta nu era vasal al coroanei Franței) lui Ioan d'Avesnes, iar Flandra lui Guillaume de Dampierre
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
rămânând dincolo de mări vreme de șase ani. Înțelegând că mama sa nu intenționează să îi acorde drepturile de stăpânire asupra Hainaut, Ioan I d'Avesnes s-a revoltat împotriva Margaretei a II-a și l-a atacat pe fratele său vitreg Guy de Dampierre, devenit recent conte de Flandra. Războiul a continuat prin atragerea de partea lui Ioan I a regelui german Wilhelm de Olanda. Luptele au continuat până la bătălia de la West-Capelle din 4 iulie 1253, în care Ioan d'Avesnes
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
Boleslau I cel Viteaz, dar tatăl său i-a retras dreptul la succesiune și în jurul anului 1001 l-a trimis în Italia, pentru a se călugări la unul dintre schiturile Sf. Romuald din Ravenna. A fost expulzat de fratele său vitreg Mieszko al II-lea Lambert după moartea tatălui lor. În 1031, a devenit conducătorul unei zone mari din Polonia în urma atacului simultan al forțelor germane și kievene care au dus la fuga regelui Mieszko al II-lea în Boemia. Domnia sa
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
Boleslau s-a recăsătorit cu Emnilda, cu care a avut cinci copii. Fiul cel mare al acetei uniri, viitorul Mieszko al II-lea Lambert, s-a născut în 990. Primii ani ai lui Bezprym sunt aproape necunoscuți, în comparație cu fratele său vitreg, Mieszko al II-lea, a căruit tinerețe a fost descrisă în mai multe surse contemporane. Acest lucru a arătat că tatăl său îl plăcea mai mult pe Mieszko, și îl considera succesorul său. Bezprym a fost destinat pentru o carieră
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
Este posibil ca Bezprym să fi fost prezent la încoronarea tatălui său ca rege al Poloniei, în Catedrala Gniezno, pe 25 aprilie 1025. Probabil după ce Mieszko al II-lea a preluat controlul asupra guvernului Poloniei, atât Bezprym cât și fratele vitreg mai tânăr, Otto, au avut reședința în Polonia pentru o perioadă scurtă de timp. Cu toate acestea, Mieszko al II-lea l-a expulzat pe Bezprym din țară, probabil făcând același lucru și cu Otto în 1030, când a descoperit
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
Mieszko al II-lea apăra granița de vest de expedițiile germane, Bezprym și forțele ruse au intrat în Polonia. Mieszko al II-lea era ocupat să aprere regiunea Lusatia și, prin urmare, nu a reușit să respingă atactul fratelui său vitreg. A fost forțat să fugă în Boemia, unde a fost închis și castrat la ordinele Ducelui Oldrich. Yaroslav I cel Înțelept a anexat Rutenia Roșie la domniile sale și Bezprym s-a urcat pe tronul Poloniei. Trupele lui Yaroslav I
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
jefuiască ținuturile occidentale. Guvernarea lui Bezprym nu a durat mult. Motivul căderii lui a fost cruzimea extremă. Potrivit Cornicilor din Hildesheim, acesta a fost ucis de oamenii lui în primăvara anului 1032. Probabil că instigatorii au fost chiar frații săi vitregi, iar conspiratorul principal a fost Otto, care a rămas liber în Germania. Locul de înmormântare este necunoscut. Statul polonez, ca rezultat al guvernării lui Bezprym, fusese slăbit substanțial. După moartea sa, țara a fost împărțită în trei: între Mieszko al
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
nume, Lambert, considerat uneori în mod eronat ca fiind o poreclă, i-a fost dat ca o trimitere la cultul sfântului Lambert. De asemenea, este posibil ca numele de Lambert să fi fost ales după numele lui Lambert Mieszkowic, fratele vitreg al regelui Bolesław I. Se crede că alegerea acestui nume pentru fiul său a fost o expresie a relațiilor calde dintre Boleslaw I și mama sa vitregă Oda. El a organizat două invazii devastatoare în Saxonia în 1028 și 1030
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
numele de Lambert să fi fost ales după numele lui Lambert Mieszkowic, fratele vitreg al regelui Bolesław I. Se crede că alegerea acestui nume pentru fiul său a fost o expresie a relațiilor calde dintre Boleslaw I și mama sa vitregă Oda. El a organizat două invazii devastatoare în Saxonia în 1028 și 1030. Apoi, Mieszko al II-lea a dus un război de apărare împotriva Germaniei, a Boemiei și a principilor kieveni. Mieszko al II-lea a fost nevoit să
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
Germaniei, a Boemiei și a principilor kieveni. Mieszko al II-lea a fost nevoit să fugă din țara în 1031, după ce un atac al lui Iaroslav I cel Înțelept l-a pus rege pe tronul polonez pe Bezprym, fratele său vitreg mai în vârstă. Mieszko s-a refugiat în Boemia, unde a fost închis de către Ducele Oldrich. În 1032 el a revenit la putere în trei regiuni și a unit apoi țara. În acest moment, mai multe achiziții teritoriale poloneze ale
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
era încă sub conducerea sa sau era deja pierdută. După ce domnia sa a început ca un important conducător în Europa Centrală, el era acum foarte important pentru Sfântul Imperiu Roman. Domnia sa a fost marcată de probleme dinastice și familiare. Fratele său vitreg mai în vârstă, Bezprym, era fiul prințesei maghiare Judith, a doua soție a tatălui său Bolesław I. Mieszko a avut, de asemenea, un frate mai mic, Otto. Potrivit obiceiurilor slavone, era de așteptat ca un tată să-și împartă moștenirea
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
iar Polonia a fost împărțită între cei trei. După moartea tatălui lor, Polonia a fost împărțită între cei doi frați. După o luptă pentru putere, Boleslav al III-lea "Gură Strâmbă" a devenit Duce de Polonia, prin înfrângerea fratelui său vitreg, în 1106-1107. Zbigniew a fost nevoit să plece din țară, însă a primit sprijin de la Împăratul Henric al V-lea, care a atacat Polonia în 1109. Boleslav a fost capabil să-și apere țara, datorită abilităților armatei sale și datorită
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
naziști ce fusese ascunsă în casa unei boieroaice văduve. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fosta artistă Zaza (Gina Patrichi) trăiește într-un conac mare din Bărăgan moștenit de la defunctul ei soț, boierul Alexandru Bengescu, alături de fiica ei vitregă, Leonora (Dana Felicia Simion), care o urăște, de majordomul Matei (Gheorghe Dinică), obraznic și cu tendințe protectoare, și de alți câțiva servitori. Ea rămăsese de timpuriu văduvă și era încă tânără, dar este copleșită de plictiseală în acel loc izolat
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
se bucură că s-a terminat cu burghezia. Filmul se termină cu imaginea fetiței care merge noaptea pe câmp târând cu ea portretul mamei sale. Unul dintre personajele cele mai analizate de criticii de film este fetița Leonora Bengescu, fiica vitregă a Zazei, interpretată de eleva Dana Felicia Simion. Ea este un copil provenit dintr-o familie de condiție socială înaltă și cu o maturitate cu mult peste cea a vârstei sale. În finalul filmului, ea rupe legătura cu lumea ticăloasă
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]