4,110 matches
-
arde duminica și în sărbători până când "se liturghisește" 307. Picioarele mortului se leagă cu o basma sau cu ață roșie, numită "piedică", iar la înmormântare este păzită foarte bine și se așează în sicriu, pentru a nu fi folosită la vrăji 308. Pânza de pe trupul mortului (giulgiu, sovon sau respeti) este pusă pentru ca răposatul să aibă cu ce se apăra împotriva "focului" pe care trebuie să-l străbată până la rai 309. Lumina din ceară, având aceeași lungime cu cel decedat, numită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dar și în apă.364 Potrivit unei alte credințe din Bucovina, fetele, îmbrăcate în alb, își caută ursita la o fântână sau la o apă curgătoare, ținând în mână niște lumânări aprinse care au ars la Înviere și rostind următoarea vrajă: "Eu scutur lacu, / Lacu scutură dracu. / Ieși drace, de unde ești, / Și iute să mi te pornești / După ursitorul meu / Ce mi-i dat de Dumnezeu.../ De nu l-ai găsi în sat / Du-te-n al doilea sat; / De nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
degrabă, / Fără zăbavă, / Cu gura căscată, / Cu limba înfocată, / Și până cu mine nu s-a logodi / Să se bată de-a plesni, / Și până cu mine nu s-a cununa / Să se bată de-a crăpa." După ce au rostit vraja, fetele iau apă în gură, merg acasă, iar din făină și din apa adusă fac o turtiță pe care o coc în "gura cuptorului; după ce s-a copt, o iau cu lopata și o pun în mijlocul casei sau pe prag
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
diferite Luna Nouă, Primul Pătrar, Luna Plină, Al doilea Pătrar. Luna Nouă, denumită și Luna Tânără, Lună în două coarne sau Crai Nou, este benefică pentru semănatul plantelor care cresc și rodesc "în sus" (secara, grâul, porumbul), dar și pentru vrăji și descântece. Luna Plină sau Luna Veche reprezintă timpul favorabil pentru semănatul plantelor care rodesc în pământ (ceapa, usturoiul, ridichea), dar și pentru in, cânepă, grâul de toamnă; la Lună Veche se vopsește lâna și este bine de tăiat lemnul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
veche", când luna luminează în întregime. În funcție de fazele lunii, în viața satului tradițional aveau loc diferite acțiuni magice: rituri de fecunditate și fertilitate, rituri de ascensiune a morților la cer (pe Calea laptelui), credința în vârcolacii care mănâncă trupul lunii, vrăji, selenomancie, rituri de trecere.182 Calendarul popular se întemeia la trecerea dintre ani: în seara spre Sf. Vasile, se iau 12 felii de ceapă, se pune sare în fiecare felie, se "botează" fiecare felie, după numele lunilor, iar a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este supusă unui ritual al reîntoarcerii în matricea apelor, tocmai pentru a se împlini descântecele și farmecele. Moartea ritualică a lunii, care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
li mâți la Paști; / S-li bazî tu tăpsie, / S-le-ai (sau s-li) mâți tră Stămărie."202 "Luna Nouă" este invocată, în mentalitatea tradițională universală, prin diferite formule recitative, pentru sănătate, pâine, dragoste,fiind momentul prielnic descântecelor și vrăjilor de dragoste: "Lună, lună nouă, / eu ca tine, tu ca mine; / părul tău, până la piept; / cosița mea până la pământ; / Lună, lună nouă, / dă-mi pâine și ouă, / să mi-o bag în mânnecă, / să mi-o mănânc duminică" (la aromâni
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ouălor", din ziua de Paști, cojile ouălor se aruncau pe pământ, pentru rodul semănăturilor, în vii și în livezi, sau în apele curgătoare pentru a vesti Blajinilor sosirea Paștelui; se puneau în hrana animalelor și păsărilor sau se păstrau pentru vrăji și descântece.251 Alături de motivele cosmice soarele, luna, stelele pe ouăle încondeiate apar și motive avimorfe cocoșul, creasta cocoșului, coada rândunicii, laba gâștei. După Paști, de Sfinții Constantin și Elena (21 mai) se oficia sărbătoarea păsărilor de pădure, denumită popular
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
meditații asupra unor evenimente esențiale nunta, nașterea, moartea 6. Blestemul, ca cele două astre al zilei și al nopții să nu se mai întâlnească, este preluat din folclor de Mihai Beniuc în poemul "Dropia roșie"; aici răsăritul soarelui va destrăma vraja. Grigore Hagiu, Gheorghe Pituț, Cezar Baltag invocă soarele ca simbol al fertilității, el este sămânța zilei, esența primară a arderii 7. Motivul comorii și al lunii, cu sublinierea culorii albastre a flăcării malefice, este invocat de Nicolae Tăutu și de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ideea de continuitate se raportează la un orizont spiritual tradițional: roata, focurile, vetrele, inimile: Aici, pe aceste coline unde eu voi fi mai departe,/ roată,/ deal,/ inimă/." Legătura cu strămoșii, cu neamul, cu pământul, cu drumurile este străbătută de fiorul vrăjii: "Ialomița-ncet/ mi-a trecut prin piept/ Lungi drumuri de seară/ În mine au țesut/ Roțile de cară/ Ce m-au străbătut." ("Răsfrângere de câmpie") Ideea de sacrificiu în poezie, ca și în iubire, e condiția autodepășirii, în numele Astarteei, al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa mării lustruiește podelele scoicilor,/ cheile eroziunii sunt la paznicul de cretă/ vine viața și își lungește scheletul sub rază în fata morții fulgerătoare/ țeasta noastră e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va dura. Tudor George este stenic, generos, puternic, înglodat în scris cum spune el, creează paradisuri artificiale grădini efemere. Se remarcă și ca un veritabil pictor, indiferent dacă realizează o natură moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu atelierul lui Brâncuși cel Mare". Toamne colorate și lungi, un paradis cu flori grele de miresme își fac loc în poeme: În toamna asta nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de aspect particular prin "descărcarea afectivă", cum ar spune Domaso Alonso: "va trebui să dorm tu citește-mi/ dintr-o carte sfântă/ în acest amurg eu trebuie să dorm/ un ochi se deschide în haos" (" Amurg"). Un univers neptunic, al vrăjii somnului, al revelațiilor nocturne desface peisaje învăluite în tăcere, în lumini de aur, lumină a morții și a somniei. Poezia este dominată de două prezențe care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deșertul/ și ca arabescul/ suflet de cămilă/ Ion Nicolescu". În ciuda încercării de a-și reprezenta mental lumea sub forma unui artificiu scenic, poetul parcă nu ar vorbi despre el, ci despre un dublu al său în raport cu ea, rupând în permanență vraja sau starea elegiacă pe care-o tot invocă, ea intrând în ordinea naturală a lumii. Un oficiu al retoricii cuprinde și lumea dinăuntru: "Mai mori și tu dacă eu mor/ mai strânge marmoră sub tine/ nu fierbe sânge de arțar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în extaz. În realitatea materială, condiția ei este singurătatea și singularitatea: Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat,/ această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un fel nevrozate. Așa se explică faptul că Muma-Zeiță se mișcă într-un ritual de descântec; toate poemele sunt, de fapt, niște descântece: "Descântece de reumă", "Descântec de casă nouă", "Descântec de plantare a viei", "Descântec de boală necunoscută". "Vraja descrisă" se vrea, într-un fel, o poezie artă-poetică. Maica Mumă este aceea care dă har poetului, Maica Mumă "piatră de făcut farmece/ vrajă descrisă" maica este aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Descântece de reumă", "Descântec de casă nouă", "Descântec de plantare a viei", "Descântec de boală necunoscută". "Vraja descrisă" se vrea, într-un fel, o poezie artă-poetică. Maica Mumă este aceea care dă har poetului, Maica Mumă "piatră de făcut farmece/ vrajă descrisă" maica este aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca broasca țestoasă,/ pietroiul părinte cu grumaz cu umeri,/ pe care s-a scris miraculoasă împreunarea fetelor litere și a băieților numeri." Arta scrisului este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întotdeauna, un obstacol?). O personală definiție dă Alexa Visarion și-n cazul regizorului: este egal cu valoarea interogațiilor adresate prezentului. El trebuie să dinamizeze structura textului dramatic, sub raportul reflecției. Astfel, spectacolul devine eliberator de conștiință. Sau despre teatru: e vrajă. E tăcerea ascunsă în noi: Teatrul e mai adevărat decît viața, viața e mai puternică decît teatrul iată reciprocitatea creativă a acestei manifestări plenare umane". Iar spectacolul pe care îl vedem ascunde un alt spectacol. Acest alt spectacol trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
facă. Pe dânșii așa îi și învață la școală, să aibă caiet de regie. După atâția ani, nu sunt foarte sigur că mai lucrează cineva așa. Spectacolul avea o tensiune maximă, în care fiecare gest sau ton nepotrivit putea rupe vraja. Iar personajul meu cu două-trei replici mărunte era tot timpul pe scenă, lucru mult mai greu decât atunci când ai multe lucruri de făcut, pentru că trebuie să trăiești acolo, să exiști, real, fără să atragi atenția, fără să deranjezi povestea. În
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
culisele sufletului fabricanților de iluzii, ale meșterilor jongleuri cu visul și cu realitatea, aplaudați, apreciați, huliți sau ignorați, pe scenă, în fiecare seară. Eugenio Barba spune în cartea sa, Casa în flăcări că "A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice, tragice sau grotești, oglinzi ale lumii, așa cum o cunoaștem, sau ale unor lumi diferite de real, ca un delir fantastic." Teatrul îl cucerește pe acela pe care și-l face rob. Robia e cerută
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
luxul de a eluda aspectele abia vizibile ale realității scenice. Și asta în măsura în care, ne dă de înțeles autorul, formele, evidențele sunt la îndemâna tuturor, în timp ce acel "ceva" care unește așteptările spectatorului și jocul actorului, opera și execuția ei într-un cuvânt "vraja" spectacolului se cere căutat, pândit în cele mai ascunse locuri ale reprezentației. Probând această rară calitate de a vedea dincolo de lucruri, Alexa Visarion folosește adeseori mijloacele metaforei sau cele ale metonimiei, însă nu pentru a oculta realul creației, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea... Cred că spectatorii talentați se vor întâlni într-o ceremonie, orchestrată de pasiune și talent cu o lume seducătoare care susține universul existențial. Mă bucur că am lucrat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vorbeam, probleme de folclor. Așa că, pe lângă cele ce va fi fost aflat de la primar, omul sa încredințat că suntem niște târgoveți de treabă. Sa minunat numai că în loc să învârtim alt negoț, umblăm după cântece și ne ținem de basme și vrăji. — Dealde astea sunt berechet la noi în sat, pe la muieri și babe. Merinde nu se prea găsesc. Streinii urcă rar săși caute între fetele noastre soții, că sunt tare mândre. Și zâmbi din ochi către noi. Nu cumva vă este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
secvențe, imaginarul poetic este structurat pe opoziția cunoaștere rațională - cunoaștere poetică, evidențiată prin conjuncția adversativă „dar“. Metafora simbol a luminii este valorizată dublu, negativ și pozitiv, prin antiteza lumina mea/lumina altora și prin opoziția semantică a verbelor: alții sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]