3,365 matches
-
pe Juniper, o tipă de la Get Out! de care era interesat, să-l însoțească. Era sigur că Razza Rob nu ar fi amuzat-o. În cele din urmă, Bull trebuise să plece. În barul minuscul domnea o atmosferă de impotență vulgară. Razza Rob nu suporta ca oamenii să plece înainte de finalul numărului său. Și, oricum, probabil că îl recunoscuse pe Bull, ale cărui cronici insensibile și constipate, pline până la refuz de analogii sportive, de altfel inutile, constituiau o sursă permanentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că s-a rupt banda, iar el s-a enervat. - Da, zise el ridicându-se, oricum, am înțeles... Sau credeam c-am înțeles, până la un punct, dup-aia nu știu ce sens aveau chestiile cu gagiul ăla... Prea multă pulă, fără sens... Vulgar... - Bogdane, zic eu, lasă asta, încearcă să vezi mai departe, te rog... Încearcă să iei totul, nu știu, să nu mai gândești în termeni omenești... - Bine, dar de ce mi-ai arătat asta? Ce legătură are cu ce te întrebasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
publice ale acestui geniu! Extraordinar... - Aleși de către cine, domnule Euripide? izbucni Maro, ridicându-se în picioare indignat. Ce tot îi dați înainte cu prostiile astea? Personal îl găsesc pe domnul Giordano ca fiind un biet delincvent, un delincvent excentric și vulgar, nimic mai mult! - Hiii! se auzi din sală, din nenumărate locuri, auzi ce nesimțire... să vorbească așa despre domnul Giordano... incredibil... Un murmur de nemulțumire străbătu întreaga sală. Euripide îl potoli însă rapid, printr-un simplu gest al mânii, înfruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Carburton, Linex & Self. Pentru mine Carburton, Linex & Self a devenit tot un fel de cameră de așteptare. Dar cum arată locul ăsta! Ar trebui să vezi cu cât ne plătim unii pe ceilalți, cât de puțin muncim și cât de vulgari și lipsiți de talent sunt mulți dintre noi. Ar trebui să vedeți ce pretenții avem când e vorba de bani, biletele de avion, aruncate peste tot, și fete. C. L. & S. a fost o soluție fericită atunci când, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a ei. Dar uite-o, acum s-a ghemuit cu câte un sân în fiecare mână. Nu-l poți învăța pe un câine bătrân șmecherii noi. Dar Selina are licență pe bătrânele mele șale. Coruptă în adevăratul sens al cuvântului, vulgară cât cuprinde, creatură aparținând întru totul secolului douăzeci. Selina va fi întotdeauna autoarea din umbră a bietelor mele pornografii - micuța Selina, Selina aia... Acum stătea întinsă cu mâinile pe umerii mei, lăsându-și un sân să-mi alunece în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia impro vizată a artiștilor, unde dădu peste îmblânzitoarea de șerpi des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură îm preună, vorbiră ore-n
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acelorași mângâieri, În același peisaj de primăvară absent. Nu reușise, nu știuse, nu putuse (dar ce anume Îl sugruma?) să Îi spună nimic din ce adunase În inimă cu ingratitudinea neputinciosului, nici un reproș, nici o rugăminte, nici măcar o glumă, una măcar, vulgară, cum Îi plăcea ei... Prea multe gânduri pentru atât de puține cuvinte. Intrase În viața adultă, care, desigur, Începe cu dragostea, pe ușa pe care ești dat afară, de altceva nu era În stare. Iar viața părea că Închide și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mie mi-o mângâia odinioară). Ascultă, Îi zic, peste zece minute te ridici și spui că vrei să faci pipi. Te duci la toaletă și mă aștepți acolo. — Ești nebun? Ochii ei, ca niște oglinzi marine cândva, străluciră acum mai vulgar, s-ar putea spune ca niște faruri, dar străluciră. — Ascultă, faci așa cum ți-am spus, mi-ai lipsit mult, visele mele au dispărut odată cu tine, poveștile mele s-au prăbușit În jalnice bârfe de mahala, nu mă lăsa, uite că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ea să-l fi iertat pentru mârlănia de a o fi lăsat căzută În noroi, ca un mizerabil, ca toți ceilalți. — Mi se pare că băiatul ăsta scrie bine, a spart tăcerea bătrânul Tronaru. Dar nu trebuia, Vasile, să fii vulgar cu biata Violeta și să o urci cu curul pe faianță. Ha! Ha! Ha! Îți reproșez, deci, excesul de real, care Într-o ficțiune e ca un upercut la arbitru. Da, și mie mi se pare că am auzit altceva
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Nimeni nu are dreptul să deschidă gura când vorbesc proștii, pentru că proștii sunt universali, sunt magazinul univer sal al timpului, al lumii. Ce naiba caut eu aici, În uni versul ăsta? A remarcat Însă un cuplu tânăr, ea cu șolduri mari, vulgare, de reproducătoare, el Înalt, cu mustață, râzând, Îmbrăcat În blugi, adică „emancipat“, cum era la modă să te crezi. — Violeta și Matei. Păi, da, uitasem că și dragostea e universală, cea mai universală, că de-aia te Îndrăgostești, să devii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe moldovan în albanez, pe ardelean în dalmatin, pe frate în frate. ["ALBANEZII ȘI ROMÎNII"] 2263 Cumcă albanezii și românii sunt unul și acelaș popor, însă unii au pastrat limba tracă, iar cei din urmă și-au apropriat dialectul latin vulgar, nu mai e azi nici o îndoială. 90 {EminescuOpXV 91} ["ROMÎNII AU RĂSĂRIT... "] 2307 Românii au răsărit dintre slavi ca insula... din mare. Stratul primar fonologic " secundar bisericesc - o limbă mai nouă " terțiar malorosian-polon " cuaternar rusesc administrativ-juridic Pe covățelele acestei insule
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
legală. 271 {EminescuOpXV 272} {EminescuOpXV 273} {EminescuOpXV 274} Ce este acest x? Muncă? Nu cunoaștem munca și puterea * *** Invenție? Nici chibriturile nu le-a inventat. Moștenire? Moștenirea lui unchiul Coate-goale de la regimentul de mușchetari. De unde e dar milionul? În limba vulgară * x e furt. ["SOFISMA E ASCUNDEREA UNUI TERMEN... "] 2275B Sofisma e ascunderea unui termen al ecuațiunii. Gluma asemenea. Orice glumă e o sofismă. ["MACCHIAVELLI RECOMANDĂ... "] 2275B Macchiavelli recomandă să-ți ascunzi planurile adevărate și ceea ce arăți lumii să fi[e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe scara care cobora de la etajele superioare se ivi puternicul praefectus al cohortelor pretoriene, Sertorius Macro, omul care în jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară, soția prefectului Macro - care nu simțea nici un fel de respect pentru operele astrologice -, era nepoata atotputernicului astrolog Thrasyllus. Neîncrederea sceptică în calitățile lui Sertorius Macro se prefăcu în admirație. Tiberius părea că nu-și dă seama de nimic, nici măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmi făgăduiești că atunci când vei ajunge acolo... — Îți făgăduiesc, spuse Gajus Caesar susținându-i privirea. Nimic nu-i trădă gândul: imperium-ul era al lui, de drept și prin sânge, al lui și nu al altcuiva, nu i-l dăruia nimeni. Vulgarul, vicleanul, violentul Macro credea că a inventat intriga, își închipuia că va pune mâna - pe la spatele lui - pe puterea reală, credea că aveau să-l domine, el cu pretorienii, iar soția lui cu hârjonelile acelea de bordel. În schimb, încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în dispreț. — Așa că au căzut de acord toți trei, Augustus, Livia și senatorul Claudius, care a fost invitat și la noua căsătorie... Cineva slobozi un hohot de râs, ușurat sau din stupiditate. Imediat însă, numele acelea, pomenite într-un discurs vulgar, sporiră neliniștea generală: nu vinul îl făcea pe Callistus să vorbească. În fundul sălii, timidul Helikon se sufoca de spaimă. Între timp, Împăratul, în mijlocul curtenilor care, slugarnici, se prefăceau că nu observă, se lansase într-o discuție licențioasă cu femeia, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit, singur, pe o stâncă... Subtila artă a dezinformării „Ce greșeală am făcut în acea zi de martie“, se gândea senatorul Valerius Asiaticus privindu-și prietenii care discutau agitați. „Am ascultat de vorbele unui bețiv vulgar ca Sertorius Macro și am crezut că va fi o joacă să-l manevrăm pe «băiat». Din cauza calculelor greșite, Macro și-a pierdut viața și, dacă lucrurile merg tot așa, ne-o vom pierde și noi.“ Ședea deoparte și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D. Cocea). Însă tabletele grupate sub titlul ireverențios „Flocăieli“ îl au ca victimă, între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de mult. Mai pe urmă, Mihalache Dragomirescu, înțelegînd că tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor sale a transportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o uriașe potriveală, cuvinte potrivite, culori potrivite, sunete potrivite. De aci pînă la escrocheria de pseudo-avangardă - un pas”. Aluzia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele de extremă-stînga folosesc un lexic de o violență și o cruditate cumplită”), chiar dacă recunoaște că „totul depinde de utilizarea cuvîntului vulgar în context, de unitatea pe care o face cu alte cuvinte și de faptul dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele de extremă-stînga folosesc un lexic de o violență și o cruditate cumplită”), chiar dacă recunoaște că „totul depinde de utilizarea cuvîntului vulgar în context, de unitatea pe care o face cu alte cuvinte și de faptul dacă el corespunde unui fond sufletesc sau nu”. Pe de altă parte, consideră (la Arghezi, de pildă) „purecii și păduchii” ca fiind „cuvinte inestetice prin ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pe una din lalele, au rămas două picături de rouă. ”Oare lalelele plâng?” mă întrebam în sinea mea. Sala de clasă era întunecoasă, mohorâtă, ca un nucleu ce aduna toată melancolia generațiilor, tablourile de pe pereți își pierdeau farmecul, deveneau deja vulgare iar lalelele, erau singurul punct briant din tot peisajul obscur. Clanța s-a mișcat, ceilalți s-au așezat la loc iute, iute. Suspansul împânzea privirile ațintite spre ușă. Brusc, profesorul a intrat, iar surprinderea mea a fost și mai mare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe nepotul ei, ciufulit și cu cămașa Încheiată strîmb. Schiță un zîmbet. Jeanne avea dreptate, genul ei de activitate i se urcase la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă meseriei vor fi desigur o paranteză salutară. Marie se Întoarse În cameră, ferm decisă să uite că același coșmar Îi mai bîntuise deja nopțile cînd era foarte mică. Trei ceasuri mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o Întoarse cu fața spre el, cu ochii ațintiți În ochii ei, argumentînd cu blîndețe. - Știu cît de mult vrei să afli adevărul despre moartea lui Gildas, dar la ce te va ajuta să descoperi că era amestecat Într-o vulgară uneltire financiară la primărie? - Nu e numai asta! - Marie, poate că e mai bine să nu știi. Eu unul refuz să văd că imaginea lui Gildas e terfelită. Iar viitorul nostru e mai important, nu e așa? El se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați În grotă. Stéphane, Încă năuc, cu ochii holbați, dădea din cap precum cățelușii aceia de jucărie care se bîțÎie sub geamul din spate al mașinii unui tip cu gusturi vulgare. Așezat În fața lui Lucas și a Mariei, care puneau Întrebările metodic, Ryan era concentrat, vocea lui devenise mai gravă. Nu Încercase să-și ascundă cazierul, dar nici nu se lăuda cu el, povestea lui era tragic de stupidă. - În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]