4,648 matches
-
călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică de preoți, care erau robi pântecelui, desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...<footnote Introducere, în P.S.B..., vol. 21, p. 13. footnote> Nectarie, patriarhul anterior, fusese un mare senior, și fastul clerului înalt ajunsese la concurență cu cel al aristocrației civile. Ei au
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
de decopertare parțială, cu flash de minijupe) ceea ce presupunea expunerea la riscuri medicale de la banala răceală la pneumonie și altele, în funcție de zona expusă dacă vremea era rece.v. Un sacrificiu comparabil cu cel al cuplului Manole, unde bărbatul și-a zidit soția legitimă pentru ca murii bisericii să nu se prăbușească. Alături de el, această nouă Ana, punându-și nurii la temelia moralei comuniste prin demascarea îngrozitorului vampir de inocențe romano-daciene, având în suflet dramele corneliene și aspirația de a sluji învățământul din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sale cu ceilalți, având comportament de automat, robot, sfinx (cum îi plăcea să creadă că arată un gardian ideal). Jonathan ține să ducă o viață care să nu trezească interesul, reacția, imixtiunea sau suspiciunea celorlalți, astfel încât anonimitatea în care se zidise să nu-i fie lezată. Cel ce-și reprimase orice veleitate, lăsându-se trăit de viață, metabolizând conflictul între intenții și exprimarea lor nicicând pusă-n act, are aceleași pretenții de la ceilalți. Punând mare preț pe comportamentul simbolic, sfinxul intră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o navă de piatră pe umeri..."/ zice și-și face loc în mine, undeva sub stern,/ între plămâni, între sâni.../ "poți tu să-mi faci/ fața reală? zi!" îl somez, dar el nu răspunde/ și își urcă schelele și mă zidește/ în mine. pe lumină și vânt". În confruntarea cu seducătorul demon al poeziei, Mariana Codruț își certifică în definitiv forța, ca și identitatea lirică, una deloc precară, în ciuda unei temeri altfel naturale... Referințe critice (selectiv): Valeriu Cristea, A scrie, a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
epiderma ta am încercat să-mi fac ascunzătoare// să-ți intru pe sub piele/ mi-am dat noaptea peste cap/ transformând-o într-o serioasă zi de lucru/ într-o nebunească poveste de dragoste// pe spatele tău am început să-mi zidesc poemele/ în formă de templu" etc. (cu spatele la mine coborai în oglindă, selectat din Despărțirea de silabe). Pierderea potențială a femeii devine pentru poet o spaimă la fel de puternică precum neputința de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
făcut spre veșnicie/ Și pentru ea tu ai adus prinos/ În câte-un sat biserică în veacuri să ne ție" Atlet întru Hristos), natura și figurile ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară, Țăranca nebună de dragoste, bunicii și părinții ce "beau lumină din cântecele-ncinse"), de a căror fascinație poetul nu încetează să se lase ispitit. Satul său nu devine însă un locus amœnus decât atunci când este trecut prin filtrul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat cum crește,/ Zidit de ochiul lunii, cu iarba pe obraz./ Din umeri mușcă grâul, în pleoape-i viscolește./ De frica-nsingurării el stă și-n moarte treaz" Țăranul zidit). O altă serie de cărți Neliniștea singurătății (Editura Junimea, Iași, 1982), Sigiliul toamnei (Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
miez, până la scânteie// și iar sunt bogată/ și mereu risipitoare". Ultimul volum semnat de Maria Mănucă, intitulat Clinica de metafore, conservă mare parte din imaginarul poetic mai vechi al autoarei. Ultima fiică din neamul Manole este, ca întotdeauna, preocupată a zidi cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
arătare. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist,[...]. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare (s.n.), pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. [...] Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă (s.n.), în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic o carte care nu lasă nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană (Eminescu: 2011, II, 41). În secvența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu litere latine și gotice. Acum Dionis descâlcește caractere slave, în căutarea sensurilor unei astrologii mai curând de origine bizantină. Termenul "sistemă" anticipează ușor disimulat propunerea unei alte "ordini a realității"; interesant ne pare modul în care este folosit cuvântul "zidit" casele Bucureștilor de atunci sunt rău zidite, murii se năruie, în schimb, cugetările zidesc sisteme. Lumina nu este niciodată clară și puternică, dimpotrivă; de ce căpițel de lumânare sau căpețel de lumină? Consumarea lumânării a însoțit pătrunderea sensurilor ascunse din manuscript
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
astrologii mai curând de origine bizantină. Termenul "sistemă" anticipează ușor disimulat propunerea unei alte "ordini a realității"; interesant ne pare modul în care este folosit cuvântul "zidit" casele Bucureștilor de atunci sunt rău zidite, murii se năruie, în schimb, cugetările zidesc sisteme. Lumina nu este niciodată clară și puternică, dimpotrivă; de ce căpițel de lumânare sau căpețel de lumină? Consumarea lumânării a însoțit pătrunderea sensurilor ascunse din manuscript, ceea ce presupune că deja protagonistul aventurii dintre lumi se apropie de înțelegerea cărții vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu vom subscrie interpretării călinesciene ca "aiurarea înainte de a muri". Preferând pentru deznodământ moartea, atunci autorul ar fi negat tot ceea ce reprezintă o insulă paradisiacă 23. Moartea este substituită de iubire (Răchișan-Denciuț: 2010, 20). (h2b) Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta pân-în ceriuri și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
două secvențe rezultă rolul ciucălăilor cu stuf: să facă zid securizant în jurul centrului. (h2e) Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Și l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit (Eminescu : 2011, I, 318). Privind ostrovul, acest paradis terestru, din perspectivă aeriană, avem imaginea unei structuri în formă de mandala remarcă Ioan Petru Culianu (2012, 108), care face și desenul (fig
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
zise el încet netezindu-i părul ei de aur iubito! Vino cu mine în lume! Unde? Unde? Oriunde. Vom trăi așa de fericiți acolo unde vom fi, neturburați de niminea, tu pentru mine, eu pentru tine. Din visurile noastre vom zidi castele, din cugetările noastre vom adânci mări cu mii de undoiete oglinzi, din zilele noastre veacuri de fericire și de amor. Aide! (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). (h4b) Onde! zisei eu încet, netezindu-i părul ei de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai poate fi semnalat un punct de diferențiere hipotext filosofic/hipertext epic. Naratorul lansează premisa în virtutea căreia locuitorii pământului devenit de dimensiunea unui glonte ar manifesta aceeași capacitate de înțelegere pe care o au oamenii marelui Pământ. Dacă ei sunt zidiți după chipul și asemănarea celor din urmă. În hipotext, Kant tradus de Eminescu este mai reținut à propos de această posibilitate, "căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sunt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ar găsi mult-căutatul recipient bahic. Fortu-nado introduce, lacom, mîna în nișa indicată, iar Montresor îl "prinde" de cealaltă cu un lanț (ce iese din zid) dinainte pregătit. Bufonul beat este, finalmente, captiv și pare crucificat pe perete. Liniștit, Montresor îl zidește de viu, utilizîndu-și destoinic mistria. Scena execuției rămîne enigmatică. Victima e tăcută, nu pare să protesteze ori să se agite în vreun fel. Ebrietatea își spune cuvîntul sau, poate, degustătorul de vin a înțeles că a fost dus de nas
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
paradisului și devine dig, în calea "negrului ocean". Totodată, noul univers reconstruit în interior poate fi oul primordial din poezia barbiană, simbol al armoniei și al unității: "Ți-aduci aminte cât de bine/ Era în oul de pe ape unde eram zidiți de-a pururi/ Făptură singură, deplină/ În care universu-ncape/ Și-și ești suficientă sieși,/ plutind lumină în lumină?//...// Cine-a greșit și până când? Oul perfect tăiat în două,/ s-a rupt în cer și în pământ/ Însingurând deodată-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi sufletul, adică intimitatea ființială a poetei, restul reprezentând o iluzie: " Dacă aș fi fost făcută/ Să mă plimb printre frunze de mentă/ Pe margini subțiri de pâraie/ Curgând peste ierburi/ Cu mirosuri străvechi;// Dacă nu mi-ar fi fost/ Zidit între tâmple/ Clopotul a cărui bătaie/ Sparge pereții de os și inventă/ Spaime legate-ntre ele prin rime perechi;// Dacă nu mi s-ar da mereu/ Și mereu aceeași dovadă dementă/ Că stelele curg și munții se-nmoaie/ Sub marea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
discurs care poate atinge un paroxism al trăirii, o vitalitate exacerbată. Generația lui Nichita Stănescu nu face, în adevăratul sens al cuvântului, o nouă poezie. După cum spune Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, scriitorii șaizeciști, mari, înfocați iubitori de cuvinte zidite-n sentiment, de simboluri dominante, de metafore tutelare, nu vor egala forța creatoare a poeților dintre cele două războaie mondiale, dar vor recupera și vor duce mai departe un spațiu al literarului care a stat vreme îndelungată strivit sub talpa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să-i ferească de peripeții, de pericolele vieții. Îi iubea prea mult și a mers pînă la capătul imposibilului. Era imposibil de trăit cu toate posibilele amenințătoare pentru copii posibile pe care și le-a imaginat, între care s-a zidit. Vedem tot timpul, în jurul nostru, mame angoasate, posesive care suferă, imaginînd întruna tot felul de evenimente periculoase pentru sănătatea și viața copilului lor (accident cu autobuzul școlii, încăierare, droguri...). Decizia d-nei B.L. e o manifestare paroxistică, terifiantă a unui fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
eveniment imposibil nu este un eveniment improbabil. Un eveniment improbabil este un eveniment posibil. Filmul povestește demersul unui jurat care se străduiește să-i facă pe ceilalți să perceapă non-imposibilul pe care și l-au creat, în care s-au zidit, fără să-și dea seama. Încetul cu încetul se produce o răsturnare de situație: "Este imposibil ca acuzatul să nu fie asasinul" devine "e posibil ca acuzatul să nu fie criminalul". Realitatea este învinsă de un posibil, un băiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
folos, ceva este acolo în mine, despre ce e vorba atunci? Și oamenii sunt adesea în imposibilitatea de mai face ceva, prizonieri în nu știu ce cușcă oribilă, oribilă, prea oribilă (...). N-o să știm niciodată să spunem ce anume ne închide, ne zidește, ce anume pare să ne îngroape, dar simțim niște zăbrele, niște grilaje, niște ziduri (...). Știi ce face ca închisoarea să dispară? Orice sentiment profund, serios. Să fii prieten, să fii frate, să iubești desființează închisoarea printr-o putere suverană, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mașină) spune ofițerului de serviciu, ceea ce acesta îi spune căpitanului, ceea ce ultimul comunică celorlalți polițiști, ceea ce spun ei presei, soției și fratelui, este ceva ce ei nu văd: este non-imposibilul pe care și l-au creat, în interiorul căruia s-au zidit, (nu se poate să nu fie vorba despre o sinucidere). A comunica înseamnă a transmite de la unul la altul posibile și imposibile. A HOTĂRÎ CĂ NENUMITUL E ORICÎND POSIBIL Luat prizonier de miliția fascistă pe 13 decembrie 1943, ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cine să se mai răscoale... și plugul de demagogie s-a pus să are peste Țară. de-atunci ne plouă doar blesteme, de-atunci e viața mult amară. pământul doare precum dorul. în doină s-au corcit cantate. golanii se zidesc în bronzuri. destinul nostru ne tot bate. rupem răstimpi din calendare iar casele ni-s pușcărie. visăm Hristoși căzuți din ceruri să vină să ne reînvie. ca vulpile ce-mpușcă vulturi prin iernile de vis meschine, se urcă rugile la
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
ei Pănă în visul surpat, Până când îmi va vorbi Cu coaja sfâșiată, Iar ceea ce îmi va spune Va fi tăcerea întâiului har, înflorirea ce din sfâșiere zămislește. Lumină din lumină, vindecare din vindecare, Inima bate dincolo de ea în ceea ce se zidește abia: Mână cu mișcări visate de degete, Ochi gata să se rostogolească din privire, Unghii moarte înfipte în soare Pentru a reînvăța fierbintele inimii. Un laur înlănțuie fruntea despicată. Vezi, din orice văzduh Ești cel chemat. Să ne închinăm prieteni
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]