33,912 matches
-
(n. 20 ianuarie 1872, Fințești, județul Buzău - d. 1948, București) a fost un pictor, desenator, gravor, membru de onoare al Academiei Române din anul 1936. A studiat la Academia de Arte din Munchen și Academia de Arte din Paris. Este unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România. În Franța este cunoscut și cu numele de Stefan
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România. În Franța este cunoscut și cu numele de Stefan Popesco din perioada în care a fost student la Academia de Arte din Paris. Între anii 1894-1899 a studiat la Academia din Munchen cu profesorul Nikolaos Gyzis și la Academia de Arte din Paris cu Lucien Simon și Eugene Anatole Carriere. În 1900 a plecat la Paris apoi în Bretania
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România. În Franța este cunoscut și cu numele de Stefan Popesco din perioada în care a fost student la Academia de Arte din Paris. Între anii 1894-1899 a studiat la Academia din Munchen cu profesorul Nikolaos Gyzis și la Academia de Arte din Paris cu Lucien Simon și Eugene Anatole Carriere. În 1900 a plecat la Paris apoi în Bretania împreună cu Gheorghe Petrașcu. Studiază anatomia la București. În anul 1901 are
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
din România. În Franța este cunoscut și cu numele de Stefan Popesco din perioada în care a fost student la Academia de Arte din Paris. Între anii 1894-1899 a studiat la Academia din Munchen cu profesorul Nikolaos Gyzis și la Academia de Arte din Paris cu Lucien Simon și Eugene Anatole Carriere. În 1900 a plecat la Paris apoi în Bretania împreună cu Gheorghe Petrașcu. Studiază anatomia la București. În anul 1901 are prima expoziție de grup la Ateneul Român din București
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
în 1936 la Expoziția Internațională de la Bruxelles. A obținut Legiunea de Onoare în grad de cavaler în 1925, distincție acordată de Statul francez și Premiul Național pentru pictură în 1928. Din 1922 a fost pentru o perioada scurta profesor la Academia din București. Formația sa academizantă, este adesea corectată de sugestiile pe care i le aduc călatoriile, contactul, fie cu creații antinaturaliste, fie cu natura însăși, al cărei farmec se realizează în momentul când depășește ambiția descrierii servile. Amestecul de tonuri
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
cu caracter istoric, arheologic ori beletristic. s-a născut la Craiova, într-o familie de intelectuali, tatăl său, Gheorghe Botzan fiind inginer mecanic. După școala primară, urmeaza cursurile prestigiosului colegiu Carol I din Craiova. În 1931, își îndreaptă pașii către Academia de Înalte Studii Agronomice din București și urmează Secția de Geniu Rural pe care o absolvă în anul 1936. Tot atunci a inceput sa lucreze ca asistent diurnist la Institutul de Cercetari Agronomice. Pentru lărgirea profilului pregatirii profesionale, in scopul
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
de Îmbunătățiri Funciare" și dezvoltă o întreagă școală românească de cercetare șțiințifică de largă concepție în domeniu. În anul 1968, cercetătorul Marcu Botzan își susține teza de doctorat, intitulată "Bilanțul apei în solurile irigate". Această lucrare, ulterior publicata de către Editura Academiei, a fost rodul unor îndelungate și minuțioase studii și experimente științifice, aplicate într-o largă diversitate de condiții pedoclimatice ale României. Încă de la formarea, în anul 1970, a Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), M. Botzan este ales Membru
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
Bilanțul apei în solurile irigate". Această lucrare, ulterior publicata de către Editura Academiei, a fost rodul unor îndelungate și minuțioase studii și experimente științifice, aplicate într-o largă diversitate de condiții pedoclimatice ale României. Încă de la formarea, în anul 1970, a Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), M. Botzan este ales Membru Titular al acestui înalt forum de cercetare în agricultura românească. Ca recunoaștere a înaltei sale autorități științifice, i se acordă dreptul de a conduce doctorate în specialitatea îmbunătățiri funciare
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
Hidrologie a Academiei Române, Asociația Culturală "Getica", Societatea de Istorie Agrară "Terra Nostra", ș.a. A dus o intensă activitate ca membru în diferite comisii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Ministerului Apelor, Pădurilor și Mediului, Consiliului Național pentru Știința și Tehnologie și Academiei de Științe Agricole și Silvice. Pentru bogata sa contribuție științifică, Marcu Botzan a fost ales, în anul 1993, Membru Titular al Academiei Române. Discursul de recepție rostit cu acel prilej s-a intitulat "Repere ale unei științe a corectării mediului". Ca
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
materiale, a vrut să părăsească școala. Oscar Han l-a ajutat să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile. S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului. În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație
Boris Caragea () [Corola-website/Science/307145_a_308474]
-
relatează că, după ce Boris Caragea, care fusese și artistul Casei Regale, a ajuns în postul de președinte al UAP, și-ar fi distrus toate operele concepute înainte de 1944, lepădându-se astfel de trecutul său. A fost ales membru corespondent al "Academiei Republicii Populare Române", a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și, ceva mai târziu, pe cel de "Artist al poporului". I s-a acordat de câteva ori "Premiul de stat". A primit numeroase comenzi oficiale, realizând importante lucrări plastice
Boris Caragea () [Corola-website/Science/307145_a_308474]
-
(n. 26 iunie 1903, Pârgărești, Bacău - d. 8 martie 1982, Cluj-Napoca) a fost un zoolog român, specializat în zoologia nevertebratelor. Membru corespondent al Academiei Române din 1 noiembrie 1948. Membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. A învățat la liceului "George Bacovia" din Bacău, apoi a fost o perioadă de timp învățător suplinitor în satul natal. În 1922 a fost admis la Facultatea de Științe, Secția Științele
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
mari etc. În perioada 1 decembrie 1946 - 6 aprilie 1951, prof. Nicolae Profiri a îndeplinit funcția de ministru al comunicațiilor în guvernele conduse de către dr. Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej. În anul 1948 a fost ales ca membru titular al Academiei Republicii Populare Române, devenind în 1957 vicepreședinte al Academiei RPR. Profesorul Nicolae Profiri a decedat la data de 22 septembrie 1967 în orașul București.
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]
-
1951, prof. Nicolae Profiri a îndeplinit funcția de ministru al comunicațiilor în guvernele conduse de către dr. Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej. În anul 1948 a fost ales ca membru titular al Academiei Republicii Populare Române, devenind în 1957 vicepreședinte al Academiei RPR. Profesorul Nicolae Profiri a decedat la data de 22 septembrie 1967 în orașul București.
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]
-
n. 25 iulie 1947, București) este un inginer român, membru titular (membru corespondent din 1991, titular din 1999) și vicepreședinte timp de 10 ani (din 2000, reales în 2002 și 2006) al Academiei Române. De asemenea, este membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din România și membru de onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. Este absolvent al Facultății de Automatica la Universitatea Politehnica din București (1965-1970) și doctor în Automatica (Automatizări procese electrice, 1982). Din 1990 a fost cercetător
Florin Gheorghe Filip () [Corola-website/Science/307142_a_308471]
-
membru corespondent din 1991, titular din 1999) și vicepreședinte timp de 10 ani (din 2000, reales în 2002 și 2006) al Academiei Române. De asemenea, este membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din România și membru de onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. Este absolvent al Facultății de Automatica la Universitatea Politehnica din București (1965-1970) și doctor în Automatica (Automatizări procese electrice, 1982). Din 1990 a fost cercetător principal gr. I la Institutul de Cercetări în Informatică, iar din
Florin Gheorghe Filip () [Corola-website/Science/307142_a_308471]
-
principal I, din 1990. A fost director - prin concurs - între anii 1991-1997, director științific, responsabil cu cooperarea internațională (1997-2001) și președintele al Consiliului Științific (1995-2003). A publicat 6 monografii (autor/coautor), 9 volume de contribuții (Editor/coordonator) la editurile TEHNICĂ, Academiei, Expert și Elsevier, cât și circa 200 de articole în diferite reviste științifice (Computers în Industry, IFAC J. Automatica, IFAC J Control Engineering Practice, Large Scale Systems, J. of Human Systems Management, Systems Analysis, Modeling and Simulation, SIC etc). A
Florin Gheorghe Filip () [Corola-website/Science/307142_a_308471]
-
Control Engineering Practice, Large Scale Systems, J. of Human Systems Management, Systems Analysis, Modeling and Simulation, SIC etc). A publicat și articole în volume de contribuții, la editurile Pergamon Press, North Holland, Chapmann and Hall, Springer, Kluwer, Ed. TEHNICĂ, Ed. Academiei. Un numar de 50 de lucrări ale lui sunt înregistrate în baza de date ÎȘI Web of Knowledge (WoK) și 22 în baza de date SCOPUS a ELSEVIER. Este "Editor în Chief" al revistelor Studies în Informatics and Control și
Florin Gheorghe Filip () [Corola-website/Science/307142_a_308471]
-
cu numele adevărat sau cu pseudonimul Furpa Sera: "Bătea un vânt de nebunie" (1931), " Surprinși în intimitate" (1931), "Trebuie să înving" (roman, 1946) etc. Se bucură de o largă recunoaștere națională și internațională, fiind membru al unor prestigioase instituții științifice: Academia de Științe Medicale din București, Academia de Chirurgie din Paris, Societatea Internațională de Chirurgie, Societățile de Ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Paris, Sofia, Varșovia.
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
Furpa Sera: "Bătea un vânt de nebunie" (1931), " Surprinși în intimitate" (1931), "Trebuie să înving" (roman, 1946) etc. Se bucură de o largă recunoaștere națională și internațională, fiind membru al unor prestigioase instituții științifice: Academia de Științe Medicale din București, Academia de Chirurgie din Paris, Societatea Internațională de Chirurgie, Societățile de Ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Paris, Sofia, Varșovia.
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
sau topograf, dar izbucnirea primului război mondial i-a schimbat planurile. După cum mărturisea mai târziu, Vasilevski a fost "copleșit de sentimente patriotice" și a decis să se înroleze. Vasilevski a fost admis după susținerea în februarie a examenului corespunzător la Academia Militară de Drept. După cum își amintea mareșalul, ""Nu am decis să devin ofițer pentru a începe o carieră militară. Încă mai doream să devin agronom și să lucrez într-un colț îndepărtat al Rusiei după război. Nu puteam crede că
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
ce-și petrecuse multă vreme la comanda unui regiment și care câștigase un mare respect din partea tuturora. "" În 1934, Vasilevski a fost numit în funcția de inspector principal cu instrucția militară a Districtului militar Volga. În 1937, este admis la Academia Marelui Stat Major, unde a studiat probleme importante ale strategiei militare și alte subiecte, sub îndrumarea unor generali cu experiență, printre ei aflându-se și Mihail Tuhacevski. Pe la mijlocul anului 1937, situația de la vârful Armatei Roșii era foarte grea: epurările staliniste
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
(n. 17 iulie 1920, Dumbrăveni, Suceava, atunci județul Botoșani - d. 2007) a fost un inginer chimist român, membru titular (1963) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Specialist în domeniul chimiei macromoleculare, a efectuat studii în domeniul chimiei lemnului și celulozei, a polimerilor și a copolimerilor grefați. are contribuții științifice și în domeniul tehnologiei chimice a celulozei, hârtiei și fibrelor artificiale. Este autor
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
Figuri de chimiști români, 1964) și la relația științe - filosofie precum și eseuri (Gânduri, 5 vol.). Este fondatorul și redactorul responsabil al revistei internaționale "Cellulose Chemistry and Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe din Chișinău (1991), al Academiei de Științe din New York, al Academiei Ungare de Științe, al Academiei Internaționale de Știință a Lemnului (IAWS), al Academiei Europene de Științe și Arte, al societăților de chimie din Franța și S.U.A., al
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
relația științe - filosofie precum și eseuri (Gânduri, 5 vol.). Este fondatorul și redactorul responsabil al revistei internaționale "Cellulose Chemistry and Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe din Chișinău (1991), al Academiei de Științe din New York, al Academiei Ungare de Științe, al Academiei Internaționale de Știință a Lemnului (IAWS), al Academiei Europene de Științe și Arte, al societăților de chimie din Franța și S.U.A., al Societății de Chimie Industrială din Paris etc.
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]