30,280 matches
-
alte materiale. Instaurarea regimului comunist în România a dus la o nouă perioadă de stagnare a lucrărilor, timp de 17 ani. Devenit incomod pentru regim pentru că dorea să ridice o biserică, autoritățile au emis în iulie 1948 un mandat de arestare pentru preotul Ioan Argatu "„pentru instigare contra ordinii publice”". Părintele Argatu a fugit și timp de 17 ani a trăit ascuns în beciuri și prin poduri până ce, la data de 13 februarie 1965, a fost descoperit de către organele de miliție
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
bisericești, iar în anul 1950, la vârsta de 26 ani, a intrat ca frate în Mănăstirea Slătioara. Dar perioada de liniște nu a durat mult. Astfel, în noaptea de 14/15 februarie 1952, a fost organizată o acțiune simultană de arestare a preoților, călugărilor și persoanelor mai influente din conducerea Bisericii Ortodoxe de stil vechi de către organele de Securitate din județele Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea. A fost devastat sediul cultului din orașul Târgu Neamț, au fost confiscate arhiva și însemnele
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
de Securitate din județele Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea. A fost devastat sediul cultului din orașul Târgu Neamț, au fost confiscate arhiva și însemnele legale de persoană juridică, fără a se întocmi vreun proces-verbal. În aceeași noapte a avut loc arestarea părintelui Teofan de la parohia din Bogdănești, a secretarului cultului Onofrei Onofrei (viitorul Mitropolit Silvestru) de la Târgu Neamț și a preoților Gheorghe Nichita și Nicolae Onofrei din Rădășeni. Persoanele mai tinere au fost duse la muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
pentru scurt timp ambasador în Franța. Dar cum a servit drept martor la nunta unui nepot de-al său (1531), care era fiul fratelui lui Garcilaso, comunerul Pedro Laso, împăratul a fost dezgustat de participarea lui Garcilaso și a ordonat arestarea sa. A fost arestat în Tolosa și s-a decis exilarea sa pe o insulă a Dunării, aproape de Regensburg, care a fost descrisă de poet în „"Canción III"”. Intervenția lui Pedro de Toledo, pe atunci deja vicerege de Napoli, în favoarea
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
o importanță prea mare după capitularea de pe 8 mai. Pe 23 mai 1945, a fost trimis la Flensburg un ofițer de legătură britanic care să aducă la cunoștință miniștrilor acestui guvern ordinul lui Eisenhower de dizolvare a cabinetului și de arestare a membrilor săi. Aliații și-au dat seama că, deși forțele armate ale Germaniei capitulaseră necondiționat, guvernul civil german nu semnase niciun act de capitulare. Aceasta se putea dovedi o chestiune foarte sensibilă: în 1918, capitularea Germaniei fusese semnată de
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
s-a făcut remarcat printr-un regim deosebit de dur impus deținuților politici de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar mai ales prin faptul că a acuzat de sabotaj mai mulți nevinovați, trimiși apoi în fața plutonului de execuție . De asemenea, a organizat urmărirea, arestarea și uciderea partizanilor din Dobrogea (1949) și apoi a coordonat alături de Nicolae Ceaușescu reprimarea țăranilor care s-au împotrivit colectivizării. În anul 1950 a fost avansat la gradul de maior. Pentru a justifica mersul lent al lucrărilor la șantierul Canalului
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
bunurile mobile și imobile, iar soției sale, Lidia Siminel, fostă doamnă de onoare la Palatul Regal, i se impune domiciliu obligatoriu. Este purtat prin închisorile comuniste, fără a fi judecat. Abia după trei ani (în 1954) se emite mandatul de arestare și încep interogatoriile, dar și presiunile asupra familiei și rudelor apropiate. În procesul său, sunt audiați generalii Costin Ionașcu, Andra, Crețulescu, coloneii Ioan Lissievici, Runceanu, Borcescu, apoi istoricul Gheorghe Brătianu și Ioan Mocsony Stârcea. Deși era acuzat de încălcarea art.
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
contraamiralului Macellariu "nu s-a găsit nici o culpabilitate". La insistențele sovieticilor cazul a fost reanalizat de către o nouă comisie de anchetă care, tot din lipsa motivelor reale, l-a scos din cauză la 10 august 1946. Pentru că se dorea totuși arestarea sa, a fost implicat în organizația "Sumanele Negre", fiind acuzat de complot împotriva orânduirii de stat și condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață, la 18 noiembrie 1946. În noiembrie 1947, prin intermediul inginerului Ion Bujoiu, în jurul lui Macellariu s-
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
său, avocatul Constantin Constantinescu, generalul fiind eliberat la data de 1 septembrie 1949, cu obligația de a nu divulga locația în care a fost reținut. A fost din nou arestat, preventiv, la 19 septembrie 1951 și închis la penitenciarul Văcărești. Arestarea sa a avut loc în urma declarației făcute de colonelul Marcel Petala (condamnat imediat după război la muncă silnică pe viață). Acesta afirma că a primit ordin de la general de a-i executa pe patru partizani din Beleaevka (URSS). Generalul nu
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]
-
din cauza împotrivirii generalului Ilie Crețulescu. După declanșarea ofensivei de la Iași-Chișinău de către trupele Armatei Roșii aparținând Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean din 20 august 1944, Aldea și-a dat seama că ultima soluției este răsturnarea guvernului prin arestarea mareșalului Ion Antonescu și imobilizarea trupelor germane de pe teritoriul României. A participat la data de 23 august la lovitura de stat prin arestarea mareșalului, iar după refuzul generalului Ion Negulescu, a acceptat funcția de Ministru de Interne. După formarea noului
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
Ucrainean din 20 august 1944, Aldea și-a dat seama că ultima soluției este răsturnarea guvernului prin arestarea mareșalului Ion Antonescu și imobilizarea trupelor germane de pe teritoriul României. A participat la data de 23 august la lovitura de stat prin arestarea mareșalului, iar după refuzul generalului Ion Negulescu, a acceptat funcția de Ministru de Interne. După formarea noului guvern din noiembrie 1944, a fost înlocuit din funcție și numit comandant al Comandamentului general al teritoriului, iar în martie 1945, odată cu instaurarea
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
adresat și lui Iuliu Maniu, cerâdu-i să-i recomande un om de încredere pentru a-i indica un adăpost în Munții Sebeșului. În acest sens a început să aibă discuții cu Ionel Pop, recomandat de Maniu, discuții însă neîncheiate din cauza arestării generalului. Aurel Aldea a fost arestat la data de 27 mai 1946, fiind învinuit, prin Ordonanța definitivă nr. 6125 din 7 noiembrie 1946, semnată de judecătorul instructor militar special, generalul Ion Codreanu, de "complotarea întru distrugerea unității statului român", de
Aurel Aldea () [Corola-website/Science/307487_a_308816]
-
se implice afectiv în încercările lor de a se păstra în afara jocurilor politice ale colegilor de breaslă. Christa-Maria Sieland este curtată asiduu de superiorul lui Wiesler, Bruno Hempf, ministru, care ii cere acestuia, tot mai insistent, să găsească dovezile necesare arestării dramaturgului. Hempf îi ordonase supravegherea lui Dreyman pentru a putea ajunge, după arestarea lui, mai ușor la iubita acestuia. Christa-Maria va ceda avansurilor libidinoase ale lui Hempf, în speranța unei cariere asigurate. Sinuciderea unuia dintre cei mai buni prieteni ai
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
ale colegilor de breaslă. Christa-Maria Sieland este curtată asiduu de superiorul lui Wiesler, Bruno Hempf, ministru, care ii cere acestuia, tot mai insistent, să găsească dovezile necesare arestării dramaturgului. Hempf îi ordonase supravegherea lui Dreyman pentru a putea ajunge, după arestarea lui, mai ușor la iubita acestuia. Christa-Maria va ceda avansurilor libidinoase ale lui Hempf, în speranța unei cariere asigurate. Sinuciderea unuia dintre cei mai buni prieteni ai artistului declanșează resortul necesar începerii ofensivei: Dreyman redactează, cu ajutorul a doi prieteni deja
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
nu a fost implicat în organizația condusă de Ștefan Tomescu și generalul Curta Olimpiu fiind achitat prin Sentința nr. 76 din 28 ianuarie 1950. La 11 aprilie 1950 Parchetul Curții București, Cabinetul I instrucție criminali de război emite mandat de arestare acuzându-l că „a săvârșit crima contra umanității prin aceea că, după puțin timp ce țara a fost târâtă în războiul nedrept, în calitate de comandant militar al orașului Iași, trimis pentru restabilirea ordinei și asigurarea vieții cetățenilor, n-a luat nici o
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
1955 s-a abrogat Legea nr. 291/1947 cât și Decretul nr. 207/1948”. În această perioadă generalul „s-a recalificat” devenind zidar. La 18 februarie 1959, Direcția anchete penale din Ministerul de Interne a emis un nou mandat de arestare învinuindu-l de „crimă de activitate intensă împotriva clasei muncitoare și mișcării revoluționare” considerând că arestarea sa „este reclamată de interesele de securitate ale statului”. I se impută prin Ordonanța de punere sub învinuire din 8 martie că începând cu
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
perioadă generalul „s-a recalificat” devenind zidar. La 18 februarie 1959, Direcția anchete penale din Ministerul de Interne a emis un nou mandat de arestare învinuindu-l de „crimă de activitate intensă împotriva clasei muncitoare și mișcării revoluționare” considerând că arestarea sa „este reclamată de interesele de securitate ale statului”. I se impută prin Ordonanța de punere sub învinuire din 8 martie că începând cu anul 1956, împreună cu alte persoane, printre care generalii Gheorghe Potopeanu și Gheorghe Zamfirescu „comentau o serie
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
realizări", cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a nașterii pe 1 decembrie 1956. S-au făcut speculații conform cărora, cel de-al patrulea Ordin a fost primit de Jukov pentru rolul pe care l-a jucat mareșalul în arestarea lui Lavrenti Beria în 1953. În 1988, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a abolit practica acordării de mai mult de o dată acestui Ordin unei persoane. În afară de persoane, titlul a fost acordat la 12 orașe (așa-numitele Orașe Erou) ca și
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
trupelor germane pe Carpați, fapt pentru care a fost propus pentru cea mai mare decorație sovietică. Condamnat la 10 ani inchisoare pentru "uneltire contra ordinei sociale", a fost eliberat de la Gherla pe 15 noiembrie 1960. A decedat în 1967. După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, locotenent-colonelul Gheorghe Răscănescu și alți câțiva comandanți militari români au încercat să opună rezistență noului guvern condus de către generalul Constantin Sănătescu, dar nu au fost urmați de nimeni.
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
dispărut. S-a relatat ulterior că ar fi murit la 17 iulie 1947, încarcerat de autoritățile comuniste și de poliția secretă KGB din , o clădire aflată în Moscova, Rusia, în care se aflau sediul KGB și închisoare asociată. Motivele din spatele arestării și încarcerării lui Wallenberg de către guvernul sovietic, ca și întrebările privind circumstanțele decesului său și posibilele legături cu , rămân misterioase și sunt subiect de continuă speculație. Pentru acțiunile sale curajoase în favoarea evreilor maghiari, este subiect al numeroaselor eforturi umanitare în
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
spionaj. Ultimele cuvinte scrise de Wallenberg au fost: „mă duc la Malinovski ... dacă în calitate de oaspete sau de prizonier, încă nu știu.” Documentele recuperate în 1993 din fostele arhive sovietice secrete și publicate în ziarul suedez "" arată că un ordin de arestare a lui Wallenberg a fost emis de vicecomisarul pentru apărare (și viitorul ) Nikolai Bulganin și transmis la cartierul general al lui Malinovski în ziua dispariției lui Wallenberg. În 2003, după o analiză a corespondenței sovietice din timpul războiului, s-a
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
și un memorial în spatele din centrul Montrealului, unde sunt puse una lângă alta un bust al lui Wallenberg și o cutie de metal în formă de poartă din sârmă ghimpată. La 17 ianuarie 2013, comemorarea a 68 de ani de la arestarea lui Wallenberg de armata sovietică, Canada a emis un timbru poștal în onoarea lui Wallenberg. Budapesta l-a numit pe Wallenberg cetățean de onoare în 2003. El este comemorat în mai multe locuri, Parcul Memorial Raoul Wallenberg, în amintirea celor
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
lupta cu Cassio, Rodrigo a dezvăluit toate planurile lui Iago și descoperă îngrozită trupul neînsuflețit al Desdemonei. Atrași de țipetele ei, sosesc Cassio, Iago și Lodovico. În fața tuturor, Emilia mărturisește ceea ce știa despre intrigă țesuta în jurul batiștei pierdute. Otello ordona arestarea lui Iago, apoi înfigându-si un pumnal în piept se prăbușește alături de cea care a murit nevinovată.
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
Sulina. Într-un raport datând din 1934, Mihail Moruzov enumeră câteva din succesele obținute în acea perioadă : capturarea colonelului german von Mayer, șeful serviciului de informații din Dobrogea și de pe țărmul Mării Negre, operațiune desfășurată la 75 km în spatele frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zonă; împiedicarea inamicului să distrugă vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Roșie și armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin pătrunderea lui Moruzov și a altor doi agenți în compunerea
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
citat în ) Constantin Maimuca avea să declare mai târziu: Ulterior, pe când activa în cadrul Siguranței din Chișinău, Maimuca l-a suspectat și el că lucra pentru ruși, la fel și prințul Mihail Sturdza. Ancheta nu a reușit să dovedească însă nimic. Arestarea și ancheta ce a urmat s-a datorat se pare conflictului cu noul director al Siguranței statului, Romulus Voinescu, care-l suspecta de spionaj, ca și de o serie de afaceri dubioase, printre care și contrabanda făcută la Gurile Dunării
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]