32,577 matches
-
lege fiecare pula cu ață și, printr-o masă, să scoați ațele, să le amesteci și să tragi. Nu știi dacă e scula ta sau a altuia. Câștigă ăla care rezistă mai mult. De ce toată anarhia asta, toată incoerența? De ce beau copiii, în fond asta suntem, copii veniți din provincie? Probabil, un provincial, un țăran ajuns într-un mare oraș nu pricepe nimic din funcționarea acelui oraș. Crede că funcționarea acelui oraș chiar pe haos se bazează. Mecanismele chiar în asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe cord deschis, lua pui de găină, îi uda, apoi îi tăvălea prin apă și pretindea că face șnițel. Odată, când a mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
or fi numind. De la Predeal la Tulcea. A văzut țara cu ocazia asta. Și o groază de cârciumi, discoteci și-alte asemenea stabilimente. Maică-sa avea ceva dreptate, că avea un stil înfiorător. Se culca cu cineva de parcă ar fi băut o bere. Cam tot atâta sentiment punea în treaba asta. Până la nouășpe ani avusese la activ vreo trei avorturi. Odată, la o petrecere, la mine, în garsoniera aia de care v-am povestit, venise împreună cu o prietenă de-a ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în locul lui. Ea e acum la fereastră, a tras pe ea un tricou de-al meu lălâu. Cu asta s-a îmbrăcat. Stă pe masă, printre coji de portocală uscate, într-o pungă mai e o jumate de pâine mucedă. Bea cafea dintr-o ceașcă a mea fără toartă. Acum ce să faci cu ea? Momentele penibile de dimineață. Să-i dai o utilizare. Ai futut-o și gata, ai consumat-o, oamenii se consumă. - Uite așa era albastrul de Bucșoiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Apoi râde. De ce credeți voi toți că inventez? face. Mă rog care toți? O fi ceva adevărat cu șeful ei și toată inocența ei e doar mimată? Sau folosind pluralul i se pare interesant să joace rolul ăsta de vampă. Bea insinuant din ceașca aia fără toartă. S-a spart odată când am încercat s-o spăl și a venit apa neagră, mâloasă, s-a izbit de chiuvetă, mi-a fugit din mână. Bea, așa, cu figura aia mofturoasă, râzgâiată. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
interesant să joace rolul ăsta de vampă. Bea insinuant din ceașca aia fără toartă. S-a spart odată când am încercat s-o spăl și a venit apa neagră, mâloasă, s-a izbit de chiuvetă, mi-a fugit din mână. Bea, așa, cu figura aia mofturoasă, râzgâiată. Să mi-o închipui la trei-patru ani, mică și adorabilă, toți îi satisfăceau orice hachiță. O întreb cum era atunci. Îi place să fie tachinată. Nu mai ține minte și nici nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un rost. Mergea în restaurante bune. De la Capșa în sus. Mergea la un restaurant patronat de frații Vlădescu. Primul restaurant particular din România anilor ’69-’70. Încă erau mandatari. Partidul avea grijă să păstreze o brumă de normalitate. Marele Prozator bea ocazional și organizat. Mese organizate la el acasă. A stat la el acasă cât timp s-a pregătit să dea la facultate, picase primul an, și acel an pierdut l-a petrecut acolo, în casa aia unde erau mese cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scriitoricească să nu treacă pe lângă el. A refuzat funcții, pentru că știa că asta înseamnă protocol, timp pierdut și obligații de partid. La masă invita de regulă și pe alții, lucru care îl flata și devenea mult mai interesant. Nu se bea mult. Era pe mâncare chestia. Se bea un pahar de vin, după moda franțuzească. Discuții absolut încântătoare pentru un provincial candidat la Filologie. Când i-am cunoscut, mi se părea indecent să trăiască. Îi învățasem la școală, credeam că trăiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
refuzat funcții, pentru că știa că asta înseamnă protocol, timp pierdut și obligații de partid. La masă invita de regulă și pe alții, lucru care îl flata și devenea mult mai interesant. Nu se bea mult. Era pe mâncare chestia. Se bea un pahar de vin, după moda franțuzească. Discuții absolut încântătoare pentru un provincial candidat la Filologie. Când i-am cunoscut, mi se părea indecent să trăiască. Îi învățasem la școală, credeam că trăiseră undeva pe la începutul secolului. Marele Prozator mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de azi, și acele documente trebuie aranjate în așa fel încât să nu avem probleme cu Fiscul sau cu alți cetățeni care din când în când te mai întreabă de sănătate. - De ce n-ai scris, mă, de taică-tu că bea, crezi că de la noi de aicea nu se aude cum urlă la maică-ta, mă? Șoferu era s-o omoare pe nevastă-sa după ce i-ai bălăcărit! Io nu știu ce-ai avut în capul ăla când ai scris cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mic recipient cu apă rece în care se turna cositorul topit într o lingură mai mare. La momentul impactului, cositorul lua diferite forme, de cele mai multe ori relevate în visele de noapte, iar bunica le interpreta cu dibăcie în timp ce trebuia să bei de trei ori apă, din cele patru părți ale recipientului. Cred că eram cel mai docil client al bunicii, de fiecare dată o făceam în virtutea unui act responsabil, nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
judecătorului de urgență, care a hotărât că „turcul plătește!“. Din mahalaua noastră era să uit pe Ghiță bărbierul, țiganul, vindecătorul de boale lumești al oltenilor precupeți și al băie ților de prăvălie, cu rețeta lui radicală și suverană: sticlă pisată băută cu rachiu de drojdie. Era, doară - cum scria pe firma lui cu cruce roșie, cu farfuria de alamă răscroită ca pentru bărbierit și cu ștergarul atârnat sub em blema „La briciul lui Cuza“ -, „subchirurg cu diplomă“, priceput adică la răni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
disputele noastre Înverșunate și ome rice și cu borcanul de muștar zvârlit drept În capul preopinen tului, [dispute] pe mari și insolubile chestii literare, sociale și artistice ale timpului, prin odăițele din dos ale cârciumilor de mahala, unde mâncam și beam „la refenea“, cu 70 de bani de căciulă, sau la „Café Macedonia“, din spatele palatului Nifon de pe Calea Victoriei, unde frații noștri de la Pind se găureau reci proc cu pistoalele, pe după biliarde, pentru Încurcate chestii de „trădare națională“. școală aspră totuși - cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la Întretăierea cu Calea Victoriei, o cisternă automobilă care nu părea destinată transporturilor de produse petroliere și pe care am citit, vă Închipuiți cu ce nedumerire, firma Caselor Naționale, cu indicația pre cisă că cisterna servește pentru transportul țuicii și altor bău turi spirtoase, atât de dragi poporului român. Asta zic și eu progres, civilizație și cultură, mi-am spus În sinea mea, gândind cu melancolie la strămoșul moș Ghiță Beldie, cu butoiașul lui de țuică, În căruța cu boi și fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de un complex dificil, aspru și inextricabil de timidități ascunse cu grijă, nimeni nu știe cum și În câte feluri de cute; de o bănuială de prețiozitate care mă pândește Încă și astăzi; de obsesiile blestemate ale stilului, ale acelui beau style pe care cineva Îl socotește a fi, În realitate, cel mai rău dintre stiluri; de acele temeri supersti țioase În fața hârtiei albe și nevinovate de dinaintea mea și care mă silesc să folosesc la scris toate peticelele de hârtie, foile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau În cârciuma din colț a lui Vrancu, singur cu „doro banțul“ dinainte. — Ce faci aici, Davidule? — Ce să fac, Beldie? Beau țuică! PE NAE IONESCU NU-L PREA LUA NIMENI ÎN SERIOS ÎN redacția Noii Reviste Române de prin 1910- 1912. Întâi fiindcă nu se prea lua el Însuși În serios și, al doilea, fiindcă făcea parcă În adins ca să nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să intrăm Înăuntru ca să admirăm „a opta mi nune a secolului“, cum i s-a spus mai târziu artei cinematogra fice, primită cu neîn credere la Începuturile ei. Când berăriile te pofteau la cartofi prăjiți oferiți gratuit numai ca să le bei berea. Când masculii holtei sau plictisiți de neveste erau solici tați la tot colțul de vestalele amorului, oferindu-și farmecele lor profesionale, după care atâția bărbați serioși jinduiesc pe aceste vremuri de raționalizare. și ce mai Încolo? când toată lumea se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Înnăs cută a feme ilor ardelence și o prindea minunat face-à-main-ul ce-l avea cu un șiret negru pe după gât. I-am țipat odată: „Maie, dragă, eu trebuia să-ți fiu fecior, nu pă gânul de Bu cuța care bea numai apă!“ Nu-mi venea a crede - după firea și mintea mea deschisă și călcând În străchini, cum le mai am uneori și astăzi - cât de nesuferit trebuie să le fi căzut soților Bucuța glumele mele neghioabe pe seama abstinenței la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bunilor Templieri ar fi fost consecința unei glume prea crude pe care elevul de la Sf. Sava, Emanoil Popescu, și-ar fi permis-o față de un coleg al său care nu pusese până atunci băutură În gura lui, silindu-l să bea, făcându-i-se de aceea rău, ispititorul având după ispravă remușcări și, ca pedeapsă, osândindu-se la o absti nență totală pe tot restul vieții lui, cum și la o acțiune de misio nar pe acest tărâm pustiu al abstinenței
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
va putea găsi echilibrul. În viața ce va urma va fi un mare desfrânat. Așa pățesc cei ce nu se Încadrează legilor vieții. Nimeni nu poate fi erou nesocotind ceea ce destinul i-a hărăzit: celui ce-i este sete să bea, iar celui ce-i este foame să mănânce. Evoluția se face atunci când prin rațiune ajungi să-ți dai seama de deșer tăciunea dorințelor. Nu este nici un bine să dorești cu Înfrigurare ceva și să te crezi supraom, refuzându-ți totul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca nicăieri În țară, toți oameni de ispravă de la care m-am și ales și am și Învățat câte ceva; aici, unde m-am ospătat din grătarul lor suculent, din peștele cel mai rar și din telemeaua lor grasă de toamnă, bând vin de-al locului și lăsându-mă apoi tras de telegarii lor, negri sau bălani, după cum Îi poftea buricul femeii iubite; aici, În Giurgiul cu vecinătatea Sudului ațâțător, cu apele lui tulburi, vii și stătute și cu turnul de strajă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui un mare băutor domnesc. Acest vin ușor, vesel și comunicativ nu mi-a lipsit de la masă de când mă știu; ba m-a făcut chiar să suspectez de cine știe ce sectarism sau vicii ascunse pe cei care, nefiind bol navi, au băut totuși apă toată viața lor - sau, poate, au fost toată viața lor bolnavi fiindcă au băut numai apă, despre care, adaugă românul, că nu-i bună nici În cizme. Aș așeza vinul și pâinea - pâinea caldă „coltuc“ a brutarilor mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
masă de când mă știu; ba m-a făcut chiar să suspectez de cine știe ce sectarism sau vicii ascunse pe cei care, nefiind bol navi, au băut totuși apă toată viața lor - sau, poate, au fost toată viața lor bolnavi fiindcă au băut numai apă, despre care, adaugă românul, că nu-i bună nici În cizme. Aș așeza vinul și pâinea - pâinea caldă „coltuc“ a brutarilor mai de la margine, sau cea „nemțească“ a lui Gagel și Müller, cum și de secară cu boabe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
liberă, fantastică și aventuroasă uneori, sim țindu-ne necesari unul altuia și completându-ne În multele lipsuri; cu care să-ți treci de la mână la mână cărțile aceleași, să te Învoiești la aceeași mâncare și să te nimerești cu el la bău tură; cu care să pornești voios și În același pas la descoperirea frumuseților acestei vieți, consolându-vă Împreună de tristețile ei; și de care să mă despartă doar atât: gustul meu pentru femeile blonde și șuie, de cel al lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ieșit În cale, pe negândite, viitoarea mea soție, și asta după zece ani de când, copil Încă, la unsprezece ani, Îi scriam pe furiș: Si je t’aime, demande aux étoiles!, dar făcând-o Încă de pe atunci nefericită, până [la a] bea foi de leandru și chi brituri plămădite În esență de oțet, rețetă pe care mă mir că nu o mai repetă astăzi, după patruzeci de ani de servitute do mes tică, și, poate, mai cu succes. Iar pe femeile celelalte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]