29,295 matches
-
Ferice de drumețul vâslind ca și Ulise/ Or ca vestitul lânii din mit căutător,/ Întors, când dobândi-a înțelepciunii spor,/ Să-ncheie între neamuri ce vârsta-i prisosise.// Când am să-mi văd iar satul, de care mult mi-e dor,/ În ce-anotimp? Dar fumul din hornuri, și cum mi se / Va-nfățișa căsuța, liman păstrat în vise./ Țărm de popas și, mai mult, plai pururi primitor?219 Aventura se închide în ea însăși, prin întoarcerea la origine. La fel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Pot fi remarcate proprietățile limbii de lemn: repetitivitate, redundanță, sărăcie lexicală, conținut referențial vid, predominând termenii-cheie și sloganurile, expresiile fixe, standardizate, încremenite, utilizate stereotip-dogmatic ca exprimare a unei ideologii. Dacă într-o revistă a exilului apărută în 1954 (Caete de dor) se preconiza o întoarcere la critica lui Maiorescu, în țară sensul era contrar, fiind ilustrat, credem, cel mai bine de titlul unui articol semnat de Georgeta Horodincă, soția unui alt mare detractor al lui Maiorescu, N. Tertulian: „Adio, d-le
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instrumentul de atingere a scopului împărtășit de toți și care reflectă o suprapunere constantă între cele două dimensiuni ale aceluiași fenomen. Excepția de care pomeneam este cea de-a doua revistă literară a exilului parizian din anii ’50, Caete de Dor. Metafizică și poezie, care a apărut la Paris între 1951 și 1960 sub conducerea lui Virgil Ierunca. Acesta i-a propus lui Constantin Amăriuței să scoată împreună o publicație literară. Acesta din urmă a fost de acord deoarece considera că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu le permiteau să susțină financiar o publicație. De asemenea, publicarea unei reviste însemna numai costuri deoarece, așa cum afirmă Virgil Ierunca, „nici un abonament nu a fost plătit vreodată vreunei edituri din Paris. Revistele erau distribuite gratuit”. La început Caetele de Dor au avut o apariție semestrială, apoi au apărut de două ori pe an, pentru ca, în cele din urmă, să apară o dată pe an. Numărul de pagini a variat de la 25 la 148 de pagini. Tehnica de editare era destul de rudimentară
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din exil era destul de răspândită ideea că singura cultură adevărată se face în exil. Virgil Ierunca s-a opus constant acestui complex de superioritate al exilaților, apreciind că literatura română „este făcută, cu limitele evidente, acasă”. Prin urmare, Caete de Dor conțin numeroase traduceri în franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, George Bacovia. Conținutul revistei cuprindea rubrici precum „Povestea vorbei”, rezervată poeziei românești, însoțite de comentarii ale lui V. Ierunca sau Constantin Amăriuței
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dialog”, „Cronica” și „Cronica Poeziei” erau spațiul în care se regăseau analize ale altor publicații ale exilaților, cronici de teatru, expoziții și știri. Una dintre ideile recurente în publicațiile exilului, cea a responsabilității față de cultura românească, apare în Caete de Dor. Metafizică și poezie, unde se subliniază: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăruire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vagabonzi se-ngrijește hingherul și le găsește o moarte demnă de ei; dar de noi cine să aibă grijă? Mor cu sutele oamenii noștri și nimeni nu dă socoteală, câți ne vom întoarce de-aici? Câți și când? acasă, ce dor îmi e de acasă». Poftiți, este scrisă sâmbătă, 11 aprilie 1942. - Sora dumneavoastră câți ani avea atunci? - Avea 20 de ani, ea e născută în ’22. «Sâmbătă, 18 aprilie», vedeți că sare, nu scrie zilnic. Din sâmbătă-n sâmbătă cam
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și culcându-ne, noi și alții, veșnic ne gândim la casă. Și rușinea rușinilor, numai la mâncarea de-acasă ne gândim, la prăjituri și la dulciuri, la găluște, da, din Atachi n-am mai mâncat carne”; „Sunt zile în care dorul de casă e atât de chinuitor, încât aș fi în stare de orice mișelie numai să pot vedea măcar de departe casa noastră”; „Văd casa noastră-n vis, dar îi văd pe ei la mijloc și Botoșanii se suprapun pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
măcar de departe casa noastră”; „Văd casa noastră-n vis, dar îi văd pe ei la mijloc și Botoșanii se suprapun pe Câmpulung, formând la un loc casa. Ce-nseamnă casă? înseamnă în I rând liniște. Mi-e așa de dor de liniște și am așa mare nevoie de ea. Să știu că mă pot culca în patul meu sau pe canapea, să am o carte bună, tata să fie din nou bine dispus și ocupat, mama veselă, Sisi copil, să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
căci la ce mi-au folosit economiile, ce s-a ales din totul?”. Ca și casa, patria devine ceva foarte apropiat, foarte drag, ceea ce poate că nu s-ar fi întâmplat în condiții normale: „Abia acuma simt că mi-e dor de patrie. Nu socoteam România sau mai bine zis Câmpulung drept patrie. Cauza era că veșnic eram obidiți și dați la o parte de români. Dar azi când suntem departe, când sute de kilometri ne despart de micul nostru Câmpulung
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
socoteam România sau mai bine zis Câmpulung drept patrie. Cauza era că veșnic eram obidiți și dați la o parte de români. Dar azi când suntem departe, când sute de kilometri ne despart de micul nostru Câmpulung, simt cât de dor și cât de aproape mi-e patria. Heimat, cât de mult spune acest cuvânt? Munții noștri, munți dragi, unde ați rămas? De ce mă urmăriți până și în somn. Brazi, păduri întunecoase, case curate, oameni frumoși, patrie, mi-e dor de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de dor și cât de aproape mi-e patria. Heimat, cât de mult spune acest cuvânt? Munții noștri, munți dragi, unde ați rămas? De ce mă urmăriți până și în somn. Brazi, păduri întunecoase, case curate, oameni frumoși, patrie, mi-e dor de voi. De ce suntem atât de păcătoși și n-avem și noi o patrie care să ne iubească! Pe noi patria ne-a izgonit în pustiu printre străini și printre cuvintele de prigoană mă urmărește veșnicul: mai departe jidove rătăcitor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regimului politic din România. Astfel, s-a angajat într-o intensă activitate publicistică în reviste precum East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages sau în publicații ale exilaților români cum ar fi Luceafărul, Caete de Dor, Ființa Românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora. De asemenea, Monica Lovinescu - folosind pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal - a tradus și câteva cărți din limba română dintre care A 25-a oră, a lui Constantin Virgil Gheorghiu care înregistrează un real
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de nesiguranță (condiția de om liber și răspunzător de faptele și deciziile lui îmi părea mult mai șubredă și mai «provizorie» decât cea de servitute socialistă. Și, măcar parțial, era adevărat) [sublinierea ne aparține] și criza de identitate. Mă frământă dorul de «casă», nu îmi venea să cred că tot trecutul meu a fost irelevant”. Dar, cum o întoarcere nu mai era posibilă, noua sa existență a devenit o competiție cu sine, în care a ieșit învingător în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Luceafărul. Revista scriitorilor români `n exil, nr. 1, I, noiembrie 1948, Paris. Ibidem. Ibidem. Virgil Ierunca, „Literatura exilului și revistele ei”, interviu de Ileana Corbea, `n Jurnalul literar, IX, nr. 21-24, 1998. Constantin Amăriuței, „Simple amintiri despre `nceputurile Caetelor de Dor”, `n Jurnalul literar, XI, nr. 15-18, 2000, p. 6. Monica Lovinescu vorbește despre Entraide Universitaires care, după suspendarea burselor oferite de statul francez studenților români, le-a oferit acestora un mic ajutor financiar. Vezi Monica Lovinescu, op.cit., p. 78, și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
statul francez studenților români, le-a oferit acestora un mic ajutor financiar. Vezi Monica Lovinescu, op.cit., p. 78, și Monica Lovinescu, interviu cu autorul. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Mihaela Constantinescu-Podocea, „Fișă pentru un dicționar al publicațiilor exilului”, Caete de Dor..., p. 30. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Caete de Dor. Metazică și poezie, nr. 1, 1951, Paris. Cahiers France-Roumanie, nr. 1, august-septembrie 1945. Ibidem, nr. 6, decembrie 1946 - ianuarie 1947, p. 10. Bulletin Scientifique Roumain, Fundația Universitară Carol I, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ajutor financiar. Vezi Monica Lovinescu, op.cit., p. 78, și Monica Lovinescu, interviu cu autorul. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Mihaela Constantinescu-Podocea, „Fișă pentru un dicționar al publicațiilor exilului”, Caete de Dor..., p. 30. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Caete de Dor. Metazică și poezie, nr. 1, 1951, Paris. Cahiers France-Roumanie, nr. 1, august-septembrie 1945. Ibidem, nr. 6, decembrie 1946 - ianuarie 1947, p. 10. Bulletin Scientifique Roumain, Fundația Universitară Carol I, Paris, tome I, 1952, p. 3. Comitetul de redacție era alcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trăiam eu în momentul în care m-am întors acasă, și am intrat în camera ei, i-am scris prin email așa: Oti, Mi-i greu să strig Cu sufletul la gură Să suflu-n bulbucate așteptări Să plâng de dor sau de durere Să rup secunda existenței mele. Din mine Vuie-nădușit O voce cristalină Peste ocean Prin satelit Prin nopți cu lună plină. De-ți mângâi chipul Din senin Un măr oprește Răsuflarea Se stinge-o lacrimă Stropind Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Iul. Iulie Înreg. Înregistrat Jud. Județ Jurn. Jurnal Kgr. Kilogram/Kilograme Km. Kilometru/Kilometri Leg. Legiunea Leg. Jand. Legiunea de Jandarmi Legiunile Jand. Legiunile Jandarmeriei Lit. Litera Loc. Col. Locotenent Colonel Locot. Locotenent Locot. Colonel Locotenent Colonel Lt. Locotenent Lt. C-dor Locotenent Comandor Lt. Col. Locotenent Colonel Lt. Col. Mag. Locotenent Colonel Magistrat Lt. Colonel Locotenent Colonel lucr. Lucrată Mag. Magistrat M.A.N. Ministerul Apărării Naționale Mar. Martie Marele St. Major Marele Stat Major M.C.G./M.C.Gl. Marele Cartier General M.C.G. Eșl. I
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
taxeze "din oficiu" pe evreii aflați în străinătate, iar aceștia să plătească taxa la Consulatul român pe raza căruia locuește, în moneda respectivă, Consulatele au dreptul să transfere sumele încasate BNR la cursul oficial. p. ATAȘATUL MILITAR BERLIN Lt. C-dor Av. ss. Al. Zaharescu 1163 Al. Zaharescu AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Secția I-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2946, f. 117. Documentul nr. 302 MARELE STAT MAJOR SECȚIA I-a Bir. 10 No. 72.081 din 14 Aug. 1942 MARELE
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
-mi păsa cine mă privește - îmbufnată, gata de plâns, fericită că izbutesc să fac primii pași sau chinuindu-mă să mânuiesc o linguriță într-un bol cu flori pictate. Dacă aș mai avea vârsta de care mi-e atât de dor însă, aș sta cuminte-cumințică să mă fotografieze Loretta Lux. Pentru că aș ști că nu sunt eu obiectul obsesiei, că mă va decupa atent și mă va transforma într-un fel de Alice din Țara Minunilor, poftind la un borcan cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Raiului în care nu ne mai putem nicicând întoarce. Suntem veșnic excluși din această lumea a nepăsării, a inocenței. Dar tărâmul imaginar nu este altceva decât o proiecție a ideilor și preocupărilor adulte în imagine, o expresie a propriilor noastre doruri. Fotografiind copiii singuri, desprinși de orice context social, le permit să existe independent... Explorez, astfel, legătura indisolubilă dintre sine și lume“, povestea Loretta într-un interviu pentru „Pluk“. Modelele ei nu par să aibă vârstă și nici nu trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un interviu. După Vremea dragostei, vremea morții și Balul, care sunt, fiecare în felul său, călătorii în istorie și timp, vă întoarceți și mai mult în timp, montând Hamlet. De ce Hamlet? Din mai multe motive. În primul rând, mi-era dor de un text clasic. De la Nora eu n-am mai lucrat pe un text clasic. Mi-era pur și simplu dor de conflicte mari și de tematici generoase, cu incomparabil mai mare greutate decât în textele contemporane. Asta pe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
întoarceți și mai mult în timp, montând Hamlet. De ce Hamlet? Din mai multe motive. În primul rând, mi-era dor de un text clasic. De la Nora eu n-am mai lucrat pe un text clasic. Mi-era pur și simplu dor de conflicte mari și de tematici generoase, cu incomparabil mai mare greutate decât în textele contemporane. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, după Vremea dragostei, vremea morții și Balul simt nevoia unei schimbări; în zona aceasta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un cort din turtă dulce, cu frigider, televizor, computer, mașină de spălat (imperios necesară pentru împrospătarea lenjeriei intime cu balsamuri speciale). Mai în vârstă decât Degețica, De Segur o iniție în tainele necuviincioase ale dragostei. Și-acum hălăduiau amândouă în dorul lelii printre copacii înalți, scorburoși... Zmeii le-au mirosit prezența primii! Nu pot uita ședințele de la raion, lunare, de pe când eram medic la Dolhasca. Erau o capodoperă de situații adunate parcă anume să-mi creeze o stare de disconfort maxim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]