28,568 matches
-
gătirea completă a alimentelor. Nu există un tratament specific, vu odihnă și medicamente pentru greață sau diaree recomandată în cazurile în care este nevoie. Infecțiile de obicei se rezolvă în totalitate și fără boală continuă la ficat. Tratamentul pentru insuficiență hepatică acută, dacă se întâmplă, consistă în transplant de ficat. Perioada de incubare a virusului este între 2 și 6 săptămâni. Diagnosticul bolii se face după încheierea perioadei de incubare, prin detectarea în sânge a anticorpilor IgM specifici virusului hepatitei A
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/CE (anexă I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică); din speciile: clopoțel de munte ("Campanula alpina"), angelica (Angelica archangelica), crucea voinicului (Hepatică transsilvanica), ghințura galbenă (Gențiana lutea), bulbuc de munte ("Trolius europaeus"), gălbenuș ("Crepis jacquinii"), drețe ("Lysimachia nemorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
și suprafață de aplicare sunt în general mici. În plus, pot apărea iritații locale ale pielii la concentrații mari de medicament. Sistemele de eliberare de acest tip pot fi atașate și îndepărtate ușor. PA absorbite pe cale bucala vor evita barieră hepatică, constituind un avantaj pentru eliberarea peptidelor și proteinelor. Preparatele cu eliberare bucala sunt eficiente pentru că ele urmăresc timpul de retenție în mucoasa printr-un mecanism de bioadeziune. Creșterea timpului de staționare în mucoasa bucala se poate face utilizând polimeri sau
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
reacție enzimatica în intestinul subțire, sau metabolizare pe pereții intestinului, cauzată de microorganismele din colon. Astfel, eforturile în eliberarea controlată orală sunt îndreptate în următoarele direcții: Aceste sisteme sunt utilizate în primul rând pentru administrarea peptidelor, deoarce se evita barieră hepatică. Transportul PA administrat nazal se face în funcție de solubilitatea și masa molara. Proteinele cu masa molara ridicată nu pot trece prin mucoasa nazala. Proteinele cu masa mai mică cum ar fi oxitocină și somatostatina au o biodisponibilitate comparabilă cu cele administrate
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
moartea lor. Toleranța clinică și biologică a tratamentului cu ivermectină este în general bună. Efectele adverse sunt numeroase, cu toate acestea, ele sunt rare, ușoare și tranzitorii: tulburări gastro-intestinale (greață, constipație, diaree ), tulburări neurologice (amețeală, somnolență, tremor), tulburări biologice (citoliza hepatica, hematurie, eozinofilie), modificări nespecifice electrocardiografice. Administrarea de ivermectină nu este recomandat pentru femeile gravide, femeile care alăptează și la copii cu greutate mai mică de 15 kg. Se recomandă într-o cură de 200 μg pe kg și pe zi
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Ciroza hepatică este o maladie cronică a ficatului caracterizată de o diminuare progresivă a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică este caracterizată prin
Ciroză () [Corola-website/Science/328331_a_329660]
-
Ciroza hepatică este o maladie cronică a ficatului caracterizată de o diminuare progresivă a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică este caracterizată prin necroza progresivă a țesutul sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională. Ciroza hepatică apare din cauza acțiunii prelungite a diverșilor agresori: infecție virală cronică (hepatită cronică), abuz de alcool, substanțe
Ciroză () [Corola-website/Science/328331_a_329660]
-
de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică este caracterizată prin necroza progresivă a țesutul sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională. Ciroza hepatică apare din cauza acțiunii prelungite a diverșilor agresori: infecție virală cronică (hepatită cronică), abuz de alcool, substanțe toxice, atacuri autoimune (hepatita autoimună) sau afecțiuni metabolice. Hepatocitele afectate mor, fiind înlocuite în procesul natural de reparație de celule de țesut conjunctiv și
Ciroză () [Corola-website/Science/328331_a_329660]
-
punctata"), vinețeaua ("Centaurea micronthos"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), floarea paștilor ("Anemone ranunculoides"), păștiță ("Anemone nemorosa"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"), albăstriță ("Centaurea micranthos") sau ghiocel ("Galanthus L."), ciuboțica cucului de munte ("Primula elatior"), coada-iepurelui ("Sesleria rigida"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), nemțișor de stâncă ("Consolida regalis"), obsigă ("Bromus barcensis"), omag galben ("Aconitum anthora"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), steliță vânătă ("Aster amellus"), untul-vacii ("Orchis morio"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), țâța-vacii
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
afectează în principal ficatul. Infecția cu Virusul hepatitei C (VHC) cauzează această boală. Adeseori hepatita C nu se manifestă prin simptome, dar o infecție cronică poate afecta ficatul iar după o perioadă mai îndelungată poate duce la ciroză sau cancer hepatic. În unele cazuri, persoanele cu ciroză suferă și de insuficiență renală, cancer hepatic. O complicație frecventă a cirozei este hipertensiunea portală, care la rândul ei provoacă anastomeze care permit sângelui să evite trecerea prin ficat; acest lucru producând vene varicoase
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
Adeseori hepatita C nu se manifestă prin simptome, dar o infecție cronică poate afecta ficatul iar după o perioadă mai îndelungată poate duce la ciroză sau cancer hepatic. În unele cazuri, persoanele cu ciroză suferă și de insuficiență renală, cancer hepatic. O complicație frecventă a cirozei este hipertensiunea portală, care la rândul ei provoacă anastomeze care permit sângelui să evite trecerea prin ficat; acest lucru producând vene varicoase la nivelul esofagului și stomacului, ce pot duce la sângerări până la deces. Hepatita
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
administrarea de injecții intravenoase, folosirea echipamentului medical nesteril și transfuzii de sânge sau, posibil, relațiile sexuale neprotejate cu persoane infectate. Estimările arată că între 130-170 milioane de persoane în întreaga lume suferă de hepatită C. Cercetătorii au început studiul virusului hepatic VHC în anii '70, existența acestuia confirmându-se în 1989. Nu se știe dacă virusul provocă boala la alte animale, în afară de cimpanzeu. Peginterferonul și ribavirina sunt medicamentele standard folosite pentru tratamentul HVC. Între 50 și 80% dintre persoanele tratate se
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
-se în 1989. Nu se știe dacă virusul provocă boala la alte animale, în afară de cimpanzeu. Peginterferonul și ribavirina sunt medicamentele standard folosite pentru tratamentul HVC. Între 50 și 80% dintre persoanele tratate se vindecă. Persoanele care prezintă ciroză sau cancer hepatic pot avea nevoie de transplant de ficat, dar adesea virusul recidivează după transplant. Nu există vaccin pentru hepatita C. Hepatita C prezintă simptome acute la doar 15% din cazuri. Cel mai adesea, simptomele sunt ușoare și nespecifice, dintre acestea făcând
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
cei expuși virusului dezvoltă infecție cronică. Majoritatea acestora prezintă simptome minime sau sunt complet asimptomatici în primele decenii de la apariția infecției, cu toate că hepatita C cronică poate fi asociată cu oboseala. Hepatita C este cauza principală a cirozei și a cancerului hepatic în rândul persoanelor ce poartă infecția timp de mulți ani. Între 10 și 30% dintre persoanele ce poartă infecția timp de peste 30 de ani dezvoltă ciroză. Ciroza apare cu precădere la persoanele infectate cu hepatita B sau cu HIV, la
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
30 de ani dezvoltă ciroză. Ciroza apare cu precădere la persoanele infectate cu hepatita B sau cu HIV, la alcoolici și la bărbați. Persoanele ce suferă de ciroză sunt în proporție de douăzeci la sută mai expuse riscului dezvoltării cancerului hepatic, o proporție de 1-3% pe an. În cazul alcoolicilor, riscul este de o sută de ori mai mare. Hepatita C este cauza a 27% dintre îmbolnăvirile de ciroză și a 25% dintre cazurile de cancer hepatic. Ciroza hepatică poate duce
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
expuse riscului dezvoltării cancerului hepatic, o proporție de 1-3% pe an. În cazul alcoolicilor, riscul este de o sută de ori mai mare. Hepatita C este cauza a 27% dintre îmbolnăvirile de ciroză și a 25% dintre cazurile de cancer hepatic. Ciroza hepatică poate duce la hipertensiune la nivelul venelor ce se conectează la ficat, acumulare de lichid în abdomen, învinețire sau sângerare la traumatisme minore, dilatarea venelor, în special a celor de la nivelul stomacului și a esofagului, icter (îngălbenirea pielii
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
dezvoltării cancerului hepatic, o proporție de 1-3% pe an. În cazul alcoolicilor, riscul este de o sută de ori mai mare. Hepatita C este cauza a 27% dintre îmbolnăvirile de ciroză și a 25% dintre cazurile de cancer hepatic. Ciroza hepatică poate duce la hipertensiune la nivelul venelor ce se conectează la ficat, acumulare de lichid în abdomen, învinețire sau sângerare la traumatisme minore, dilatarea venelor, în special a celor de la nivelul stomacului și a esofagului, icter (îngălbenirea pielii), și encefalită
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
poate duce la hipertensiune la nivelul venelor ce se conectează la ficat, acumulare de lichid în abdomen, învinețire sau sângerare la traumatisme minore, dilatarea venelor, în special a celor de la nivelul stomacului și a esofagului, icter (îngălbenirea pielii), și encefalită hepatică. Hepatita C este rareori asociată și cu sindromul Sjögren (o boală autoimună), număr scăzut al trombocitelor în sânge, afecțiuni cronice ale pielii, diabet zaharat și limfoame non-Hodgkin. Virusul hepatitei C este un mic virus ARN, încapsulat, monocatenar, cu sens pozitiv
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
pozitiv, înseamnă că persoana a suferit o infecție anterioară, dar care a dispărut fie prin tratament, fie spontan; dacă testul imunoblot este negativ, testul imunoenzimatic a fost eronat. Rezultatele testului imunoenzimatic sunt pozitive abia după șase-opt săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice variază în stadiul inițial al infecției; în medie, acestea încep sa crească după șapte săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice nu reprezintă indicatori fiabili ai gravității afecțiunii. Prin biopsia hepatică se poate determina gradul de afectare a ficatului, dar procedura presupune
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
testul imunoblot este negativ, testul imunoenzimatic a fost eronat. Rezultatele testului imunoenzimatic sunt pozitive abia după șase-opt săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice variază în stadiul inițial al infecției; în medie, acestea încep sa crească după șapte săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice nu reprezintă indicatori fiabili ai gravității afecțiunii. Prin biopsia hepatică se poate determina gradul de afectare a ficatului, dar procedura presupune riscuri. Modificările tipice detectate prin biopsie sunt cele legate de limfocitele din țesutul hepatic, foliculii limfoizi din triada portală
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
testului imunoenzimatic sunt pozitive abia după șase-opt săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice variază în stadiul inițial al infecției; în medie, acestea încep sa crească după șapte săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice nu reprezintă indicatori fiabili ai gravității afecțiunii. Prin biopsia hepatică se poate determina gradul de afectare a ficatului, dar procedura presupune riscuri. Modificările tipice detectate prin biopsie sunt cele legate de limfocitele din țesutul hepatic, foliculii limfoizi din triada portală și modificările căilor biliare. Există o serie de analize de
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
șapte săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice nu reprezintă indicatori fiabili ai gravității afecțiunii. Prin biopsia hepatică se poate determina gradul de afectare a ficatului, dar procedura presupune riscuri. Modificările tipice detectate prin biopsie sunt cele legate de limfocitele din țesutul hepatic, foliculii limfoizi din triada portală și modificările căilor biliare. Există o serie de analize de sânge prin care se poate determina gradul de afectare și care elimină necesitatea efectuării unei biopsii. Doar 5-50% dintre persoanele infectate din Statele Unite și Canada
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
Doar 5-50% dintre persoanele infectate din Statele Unite și Canada au cunștiență de acest fapt. Se recomandă testarea în cazul persoanelor cu risc crescut, inclusiv al purtătorilor de tatuaje. De asemenea, examenele medicale sunt recomandate persoanelor cu valori crescute ale enzimelor hepatice, acesta fiind în mod frecvent singurul semn al hepatitei cronice. Examinarea de rutină nu este recomandată în Statele Unite. Totuși, în 2012, Centrul pentru controlul și prevenția bolilor (CDC) recomandă o examinare de rutină pentru cei născuți între anii 1945 și
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
vindeca fără tratament. Persoanele cu hepatită C cronică trebuie să evite consumul de alcool și medicamente hepatotoxice și trebuie vaccinate împotriva hepatitei A și a hepatitei B. În cazul persoanelor cu ciroză trebuie efectuate ecografii cu ultrasunet pentru depistarea cancerului hepatic. Persoanele cu anomalii ale ficatului în urma infecției diagnosticate cu VHC trebuie să urmeze tratament. Până în anul 2011 , tratamentul aprobat era o combinație de interferon pegilat și ribavirină, un medicament antiviral, pe o durată de 24 sau 48 de săptămâni, în funcție de
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
iritația ochilor (conjunctivita, fotofobie, hiperemie și chemoză), iritația pielii (leziuni cutanate și supurația rănilor deschise) și iritația tractului respirator superior. După ingerarea verdelui de Paris apar după un timp oarecare: slăbiciune, tulburări gastrointestinale, crampe musculare, colaps nervos, neuropatie periferica, insuficientă hepatică și deces. Aceste proprietăți toxice sunt similare cu cele ale compușilor anorganici ale arsenicului. Efecte cronice. Toxicitatea cronică a verdelui de Paris este similară cu toxicitatea compușilor anorganici de arsen: conjunctivita, perforația septului nazal, tulburări gastrointestinale, hiperpigmentare cutanata, hiperkeratoza, hiperhidroza
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]