28,647 matches
-
industriale și agricole), prin comparație cu ceea ce se întâmplă în restul lumii. Potrivit editorialului primului număr: „de a vedea aceleași principii înțelese și aplicate în mod diferit în Franța și Anglia, Brazilia și Germania, pe țărmul statului Delaware și pe malurile Mării de Sud”. Cele două lumi sunt deci Franța și restul lumii. Politica, economia și artele au ocupat un loc important în paginile revistei. Liberală până în 1848, ea a efectuat un viraj înspre conservatorism. În perioada celui de-al Doilea
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
s-a schimbat și că nici el nu este capabil să o schimbe. După ce rana de la plămâni începe să-l supere, el pleacă să se trateze în vara anului 1926 mai întâi la mănăstirea Agapia și apoi la Techirghiol. Pe malul mării o reîntâlnește pe Luminița, căsătorită și fericită. Deznădejdea îi întunecă sufletul. Încearcă să se sinucidă, aruncându-se în lacul negru de asfaltit, dar acesta are apa "„atât de grea și blestemată, încât nu primește trupul nici unui înecat”". Romanul "Întunecare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în Götaland, lacul este drenat de râul Motala ström, care își are izvorul în Motala și care se varsă printr-un canal în Marea Baltică. Pe lacul Vättern se află pitoreasca insulă Visingsö, situată în dreptul orașului Gränna. Alte orașe aflate pe malul lacului: Vadstena, Jönköping, Hjo, Askersund, Åmmeberg și Karlsborg. Lacul este delimitat de provinciile Västergötland, Närke, Östergötland și Småland. Fiordul Alsen, pitoresc, dar nu muntos, este situat în partea nordică a lacului. Aproximativ 62% din bazinul hidrografic este acoperit de molizi
Lacul Vättern () [Corola-website/Science/336548_a_337877]
-
îndrăzneț al aliaților pentru forțarea cursului Rinului în încheierea luptelor războiului până la sfârșitul anului 1944. Supraviețuitorii regimentului de piloți de planoare atașați Diviziei I aeropurtate au primit sarcina montării unei panglici albe prin zona împădurite, de la zona Hotelul Hartenstein, până la malul de nord al Rinului, unde geniștii militari canadieni așteptau cu mici bărci de asalt să evacueze militarii aliți încercuiți spre un loc sigur de la nord de Driel. În septembrie 1944, aliații au declanșat Operațiunea Market Garden prin care Armata a
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
stocurile acestei divizii trebuiau distribuite bărci de asalt pentru traversarea fluviului de către parașutiștii polonezi. Din nefericire, bărcile au ajuns târziu pe poziții, iar polonezii, care nu erau obișnuiți cu acel timp de ambarcațiune, nu au reușit să trimită pe celălalt mal decât 153 de oameni, mai puțin de 25% din efectivul propus. În ziua de 24, Horrocks a inspectat pozițiile polonezilor pentru evaluarea situației. În seara aceleiași zile a fost convocată o ședință la Valburg pentru discutarea celor mai bune variante
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
inspectat pozițiile polonezilor pentru evaluarea situației. În seara aceleiași zile a fost convocată o ședință la Valburg pentru discutarea celor mai bune variante pentru sprijinirea Diviziei I. Comandantul Diviziei a 43-a (Wessex) a venit cu propunerea trimiterii pe celălalt mal a unuia dintre batalioanele de sub comanda sa și a unui batalion polonez - spre nemulțumirea profundă a comandantului polonez, generalul Stanisław Sosabowski. Se pare că Horrocks și-a dat seama că Divizia I se află într-o poziție care devenea tot
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
acest motiv, doar Batalionul 4 al Regimentului „Dorsetshire” a avut timp să încerce forțarea cursului de apă. Soldații britanici au debarcat din păcate într-o zonă bine apărată de germani, iar dintre cei 315 oameni care au ajuns pe celălalt mal, peste 200 au fost luați prizonieri. Doi dintre cei care au ajuns totuși la parașutiștii britanici comandați de Urquhart i-au predat acestuia schițele planurilor de retragere. În cadrul unei întâlniri dintre Miles Dempsey, Frederick Browning și Brian Horrocks s-a
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
traverseze la rândul lor Rinul. Pentru ca germanii să nu descopere retragerea și să creadă că britanicii erau încă în zonă, s-a hotărât ca traficul radio să continue la cote înalte și ca să se declanșeze bombardamente puternice de artilerie asupra malului estic al fluviului, ceea ce ar fi trebuit să îi facă pe germani să creadă că urma o nouă debarcare în acea zonă. În tot acest timp, soldații Diviziei I trebuiau să traverseze Rinul și să se îndrepte spre satul Driel
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
nouă debarcare în acea zonă. În tot acest timp, soldații Diviziei I trebuiau să traverseze Rinul și să se îndrepte spre satul Driel. Un alt capitol al planului lui Urquhart prevedea ca un batalion de infanterie să fie plasat pe malului Rinului ca să împiedice strangularea de către un atac german a căii de retragere a restului militarilor Diviziei I. Dintre cei 10.095 de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
o posibilă nominalizare că monument din Patrimoniul Mondial (UNESCO). Cetatea Semendria se află la 45 de kilometri sud-est de Belgrad și se întinde pe o suprafață de 11,3 hectare în centrul orașului modern Semendria. Ea este situată strategic pe malul drept al fluviului Dunărea într-o câmpie de forma triunghiulara formată la confluenta Dunării cu râul Jezava, la o altitudine de doar 72 de metri deasupra nivelului mării. Această locație a permis capitalei sârbe să rămână aproape de Regatul creștin al
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
au avut parte de lucrări de restaurare, iar acum se află în stare bună. În alte părți, contraescarpele au dispărut sau se află sub pământ, iar starea lor este necunoscută. Zona învecinată cetății este, de asemenea, amenințată deși ocupă un mal bine aparat de-a lungul Dunării. Celelalte două părți sunt înconjurate de structuri moderne, precum un port de agrement pe latura de est, o cale ferată la sud și diferite alte structuri urbane. Rezultatul final planificat al lucrării îl reprezintă
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Insula este situată la nord de satul Pojarevo (anterior Cusuiul din Vale) din comuna Tutrakan (anterior Turtucaia). Are o formă eliptică, cu o lungime de 4,3 km și o lățime maximă de până la 1,2 km. Este separată de malul bulgăresc printr-un canal cu lățimea de minim 300-350 de metri. Altitudinea maximă se află în zona centrală și este de 14,8 m deasupra nivelului mării, adică are doar 3-4 m deasupra nivelului fluviului. Solul său este format din
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost încercuit într-o pungă mică la nord de râu. Aceștia din urmă nu au putut fi sprijiniți nici de polonezii din Corpul XXX, când aceștia au ajuns pe malul sudic al râului, și nu au putut fi reaprovizionați de avioanele RAF. După nouă zile de lupte grele, supraviețuitorii din trupele aeropurtate au fost evacuați în cadrul Operațiunii Berlin. Dat fiind că nu au reușit să cucerească și să păstreze controlul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aproape de Arnhem, unde puteau fi doborâți de artileria antiaeriană de la aeroportul Deelen. Din aceste motive, Urquhart a fost obligat să aleagă zone de parașutare sau de aterizare aflate la o distanța de până la 12,5 km de orașul Arnhem, pe malul nordic al râului. Sarcina cuceririi și păstrării controlului asupra podurilor și zonelor de parașutare a proviziilor de care avea să fie nevoie în timpul luptelor făcea ca Divizia I aeropurtată să fie obligată să apere o arie cu un perimetru de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aveau să ajungă în zona de parașutare „X”, de unde trebuiau să se deplaseze pe trei drumuri diferite spre Arnhem, pentru asigurarea controlului asupra podurilor. Batalionul al 2-lea comandat de locotenent-colonelul John Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă semiovală, cu baza sudică sprijinită pe malurile Rinului. Unitățile amestecate de la Wolfheze au început retragerea în timpul dimineții, dar unele grupuri de britanici au fost încercuiți și capturați, cel mai mare dintre acestea numărând 130 de militari. 150 men of 156th Parachute battalion—led by Hackett himself—became
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au putut fi emise de la Arnhem îi atenționau pe polonezi că zona parașutare „K” nu era sigură și le sugera să aterizeze pe un polder la est de Driel, unde ar fi trebuit să asigure apărarea feribotului de la Heveadorp pe malul sudic al Rinului. Polonezii s-au parașutat sub focul inamic la ora 17:00 și, deși au avut pierderi, s-au regrupat rapid. Au înaintat pe malul râului, dar au descoperit că feribotul fusese scufundat pentru ca să îi împiedice pe germani
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de Driel, unde ar fi trebuit să asigure apărarea feribotului de la Heveadorp pe malul sudic al Rinului. Polonezii s-au parașutat sub focul inamic la ora 17:00 și, deși au avut pierderi, s-au regrupat rapid. Au înaintat pe malul râului, dar au descoperit că feribotul fusese scufundat pentru ca să îi împiedice pe germani să îl folosească. Sosirea polonezilor a ușurat presiunea exercitată de germani asupra liniilor britanice. Pentru ca să facă față unor atacuri asupra capătului sudic al podului de la Nijmegen sau
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
km și era apărat de arpoximativ 3.600 de oameni. În ciuda atacurilor neîntrerupte ale germanilor, linia defensivă britanică a rămas aproape neschimbată pentru următoarele cinci zile. Elevii școlii de subofițeri Hermann Göring a atacat pozițiile britanicilor din partea de vest, pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au primit un ajutor nesperat după ce au reușit să ia legătura radio cu unitățile avansate de artilerie ale
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
uniformei. Britanicii au avut contact vizual cu parașutiștii polonezi, dar nu au reușit să ia legătura radio cu ei. Din acest motiv a fost trimis un mesager înot peste Rin. Britanicii au plănuit să trimită plute pentru aducerea polonezilor pe malul nordic al fluviului, unde era nevoie grabnică de întăriri. Polonezii au așteptat pe malul sudic până al ora 3 dimineața, dar nicio plută nu a fost adusă pentru traversare, și au fost nevoiți să se retragă la Driel, unde au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ia legătura radio cu ei. Din acest motiv a fost trimis un mesager înot peste Rin. Britanicii au plănuit să trimită plute pentru aducerea polonezilor pe malul nordic al fluviului, unde era nevoie grabnică de întăriri. Polonezii au așteptat pe malul sudic până al ora 3 dimineața, dar nicio plută nu a fost adusă pentru traversare, și au fost nevoiți să se retragă la Driel, unde au organizat o linie defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de polonezi au reușit să traverseze Rinul până la ivirea zorilor, iar dintre aceștia doar 35 au ajuns în zona ordonată. Spindler a primit ordinul să schimbe direcția de atac mai spre sud pentru a-i obliga pe britanici să părăsească malurile râului, să îi izoleze și să le taie căile de reaprovizionare. În ciuda tuturor eforturilor depuse, germanii nu au reușit să își atingă scopul, deși asalturile de infanterie și bombardamentele neîntrerupte au slăbit continuu pozițiile defensive ale britanicilor. Îmbunătățirea condițiilor meteo
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
avioane, fără ca proviziile care au ajuns la parașutiști să fie în cantități îndestulătoare. Au mai fost făcute în următoarele două zile unele eforturi de reaprovizionare a avioanelor decolate de pe aeroporturi din Europa continentală, dar rezultatele nu au fost mulțumitoare. Pe malul sudic al Rinului, polonezii s-au pregătit pentru o nouă încercare de traversare a fluviului. Ei au așteptat sosirea bărcilor de asalt trimise de Corpul XXX, care au sosit însă doar după miezul nopții, unele dintre acestea fără vâsle. Traversarea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
început la ora 3 dimineața, polonezii fiind sprijiniți cu foc de Divizia 43 Wessex. În cele câteva ore până la ivirea zorilor, doar 153 de soldați au reușit să traverseze Rinul, mai puțin de 25% dintre cei care erau așteptați pe malul nordic. În dimineața acestei zile, Horrocks a inspectat pozițiile polonezilor de la Driel pentru ca să facă o evaluare a situației locale. Mai târziu, el a convocat o conferințe Valburg la care au participat Browning, generalul Ivor Thomas (Divizia 43 Wessex) și Sosabowski
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
până la ora 1 dimineața. Ca urmare, planul a fost modificat, traversarea urmând să fie făcută doar de batalionul britanic. Un complex de factori - lipsa unor echipaje experimentate ale vehiculelor amfibii, curentul puternic și alegerea neinspirată a locului de debarcare pe malul nordic - a făcut ca dintre cei 315 de britanici îmbarcați, doar câteva duzini să ajungă la liniile aliate de pe celălalt mal. Majoritatea bărcilor au debarcat prea departe în aval și cel puțin 200 de soldați aliați au căzut prizonieri. În timpul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]