28,736 matches
-
Enn și Vic, care merg la o petrecere pentru a se întâlni cu fete, doar pentru a descoperi că fetele sunt foarte diferite de așteptările băieților. Enn este un băiat timid, pe care Vic îl încurajează să vorbească cu fetele pur și simplu. În timp unei petreceri, Enn începe să discute cu trei fete foarte frumoase dar ciudate. Pe măsură ce se concentrează în a "face o mișcare" în privința fetelor, este dezvăluit cititorului că acestea sunt de pe o altă planetă. Povestirea este, de
How to Talk to Girls at Parties () [Corola-website/Science/335652_a_336981]
-
este un templu hindus din orașul Puri, India. Templul îi este dedicat lui "Jagannath" sau "Domnul Universului", una dintre manifestările lui Krishna, avatarul zeului Vișnu. De asemenea, este un important loc de pelerinaj pentru credincioșii religiei hinduse. din Puri a fost construit în timpul domniei lui Anantavarman Chodaganga
Templul Jagannath () [Corola-website/Science/335676_a_337005]
-
este un templu hindus din orașul Puri, India. Templul îi este dedicat lui "Jagannath" sau "Domnul Universului", una dintre manifestările lui Krishna, avatarul zeului Vișnu. De asemenea, este un important loc de pelerinaj pentru credincioșii religiei hinduse. din Puri a fost construit în timpul domniei lui Anantavarman Chodaganga (1078-1150), fondatorul dinastiei Ganga Răsăritene (1078-1434). Cu toate acestea, succesorul său Ananga Bhima Deva a reconstruit templul în anul 1174, aceia fiind clădirea actuală. În anul 1558, templul a fost atacat și
Templul Jagannath () [Corola-website/Science/335676_a_337005]
-
concentrația extracelulară ale serotoninei prin limitarea reabsorbției în neuronul presinaptic, ducând la creșterea concentrației de serotonină în spațiul sinaptic, crescând nivelul de serotonină care acționează pe receptorul postsinaptic. SSRI-urile au selectivitate diferită față de restul transportorilor de monoamine, SSRI-urile pure având afinitate slabă pentru transportorii de noradrenalină și dopamină. SSRI-urile constituie antidepresivele cel mai des prescrise în multe țări. Eficacitatea lor în cazurile de depresie ușoară și moderată a fost pusă în discuție în mai multe rânduri. Inhibitorii de
Antidepresiv () [Corola-website/Science/335819_a_337148]
-
În informatică și programare, un tip de date sau pur și simplu tip este o clasificare ce identifica diferitele tipuri de date, cum ar fi: numere reale, numere întregi sau valori logice(adevărate sau false), valori posibile pentru acest tip; operațiunile care pot fi efectuate pentru valorile de acest tip
Tipuri de date () [Corola-website/Science/332547_a_333876]
-
adevarat în virtutea semnificației și independența față de fapt”. Judecățile analitice sunt adevărate prin virtutea semnificației cuvintelor lor, în timp ce judecățile sintetice a priori sunt adevărate prin virtutea semnificației cuvintelor și în virtutea unor fapte din lumea fizică. Immanuel Kant spune în Critica Rațiunii Pure: „Judecatile analitice (afirmative) sunt deci acelea în care legătura cu subiectul este gândită prin identitate, iar acelea în care această legătură este gândită fără identitate trebuie să fie numite judecăți sintetice. Pe cele dintâi le-am putea numi și judecăți
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
facultatea noastră proprie de cunoaștere (nefiind provocată decât de impresii sensibile) produce din ea însăși”. Spre deosebire de empiriști, Kant consideră că judecățile a priori sunt independente de orice experiență, iar spre deosebire de raționaliști, acesta consideră că judecățile a priori, în forma lor pură, lipsită de material empiric, sunt limitate la deducția condițiilor de posibilitate ale experienței. Aceste condiții transcendentale (sau a priori) își au originea în gândirea umană și sunt independente de orice experiență. Concepte precum timp și cauza fac parte din lista
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
material empiric, sunt limitate la deducția condițiilor de posibilitate ale experienței. Aceste condiții transcendentale (sau a priori) își au originea în gândirea umană și sunt independente de orice experiență. Concepte precum timp și cauza fac parte din lista de forme pure a priori. Kant a dedus că formele pure sunt stabilite cu ajutorul esteticii transcendentale (timp și spațiu) și logicii transcendentale.
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
posibilitate ale experienței. Aceste condiții transcendentale (sau a priori) își au originea în gândirea umană și sunt independente de orice experiență. Concepte precum timp și cauza fac parte din lista de forme pure a priori. Kant a dedus că formele pure sunt stabilite cu ajutorul esteticii transcendentale (timp și spațiu) și logicii transcendentale.
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
bazele experienței. Trebuie mai întâi să determinăm cum funcționează rațiunea, și care sunt limitele ei, pentru a putea ulterior să o aplicăm corect experienței senzoriale și să observăm dacă poate fi aplicată tuturor obiectelor metafizice. Tema centrală a Criticii Rațiunii Pure este determinarea posibilității, întinderii și limitelor cunoașterii cu valabilitate obiectivă (cunoașterea obiectivă sau științifică are enunțuri ce posedă atributele universalității și necesității - temeiurile ei trebuie căutate în structuri date a priori și nu în obiecte).
Filozofie critică () [Corola-website/Science/332745_a_334074]
-
dând mai târziu naștere unor curente de influență kantiană, respectiv neokantianismului. Deși a influențat dramatic cursul filozofiei germane, interpretarea acestui concept a fost subiectul unor dezbateri între filozofii secolului XX. Kant l-a descris pentru prima dată în Critica Rațiunii Pure și l-a modificat astfel încât să nu fie identificat cu realismul sau idealismul, însă filozofii n-au găsit elemente suficiente care să distingă mișcarea kantiană de restul pozițiilor. Idealismul transcendental a fost eticheta adoptată filozofii post-kantieni precum Fichte, Schelling, Schopenhauer
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
au găsit elemente suficiente care să distingă mișcarea kantiană de restul pozițiilor. Idealismul transcendental a fost eticheta adoptată filozofii post-kantieni precum Fichte, Schelling, Schopenhauer, și Husserl în secolul XX. Probabil teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
ne apar”. „Transcendentală este filozofia prin care conștientizăm faptul că legile esențiale ale lumii își au originea în creierul nostru și anume a priori. Este numită transcendentală pentru că depășește granițele acelei origini fantasmagorice. Astfel, după cum am spus, doar Critica Rațiunii Pure și în genere filozofia critică poate fi transcendentală”. În opoziție cu idealismul transcendental kantian găsim doctrina realismului a cărui punct de vedere este acela că lumea poate fi cunoscută așa cum este, fără să existe o așa-zisă aparență și necesitatea
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
mișcare epistemologică. Neokantianismul s-a extins în scurt timp asupra întregului domeniu al filozofiei. Primul impuls a fost dat de către cercetătorii naturaliști; Hermann von Helmholtz aplica studiile fiziologice ale simțurilor la întrebarea epistemologică a percepției spațiale ridicată de Critica Rațiunii Pure. Mișcarea ajungea la apogeu odată cu gândirea școlii Marburg, reprezentată de Hermann Cohen și Paul Natorp. Aceștia din urmă au respins naturalismul lui Helmholtz și au reinițiat importanța metodei transcendentale. Ernst Cassirer, altă personalitate a școlii Marburg, a aplicat principiile kantiene
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
În filozofia kantiană, o categorie este un concept pur al intelectului. O categorie kantiană este o caracteristică a obiectului ca fenomen înainte ca acesta să fie experimentat. Kant menționează că ele sunt „concepte ale unui obiect în genere[...] conceptele pure ale intelectului se aplică la obiecte care ne pot
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
În filozofia kantiană, o categorie este un concept pur al intelectului. O categorie kantiană este o caracteristică a obiectului ca fenomen înainte ca acesta să fie experimentat. Kant menționează că ele sunt „concepte ale unui obiect în genere[...] conceptele pure ale intelectului se aplică la obiecte care ne pot fi date în intuitie”. Sensul acestui termen este diferit de sensul propriu. Ea este o condiție a posibilității obiectelor în genere. Termenul își are originea în κατηγορία ("katēgoria"), tradus cu sensul
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
clasificare logică în douăsprezece rubrici a enunțurilor considerând că fiecare din ele corespunde câte unei funcții a intelectului uman. În cadrul acestei clasificări, principalele diviziuni sunt cantitatea, calitatea, relația și modalitatea.; acestea se aplică fenomenelor sau aparențelor și nu lucrurilor-în-sine. Conceptele pure kantiene erau, așadar, categorii ale intelectului și el era preocupat mai mult de modul în care putea fi degajate presupusele forme ale intelectului decât stabilirea listei complete a genurilor ființei ca Aristotel. Ulterior, Hegel, Husserl și Peirce au întreprins dezvoltări
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
întregime diferite față de obiect ca fenomen. Conform scrierilor kantiene, pentru a fi posibilă o relație între cele două, trebuie să existe o determinare transcendentală de timp, omogenă atât cu categoria, cât și cu fenomenul. „Această reprezentare intermediară trebuie să fie pură și totuși pe de o parte intelectuală, pe de altă parte sensibilă. O astfel de reprezentare este schema transcendentală” (mediază relația). Schopenahuer, în critica sa la filozofia kantiană, a descoperit multe erori în utilizarea categoriile de calitate, cantitate, relație și
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
Condiția de posibilitate () este un concept filozofic care-și are originea în sistemul idealist kantian. Immanuel Kant a introdus acest concept în paragraful 2 al lucrării sale "Critica rațiunii pure" (1781), în legătură cu explicarea spațiului ca o condiție de posibilitate a fenomenelor. El a fost preluat ulterior de toți filozofii influențați de gândirea kantiană (inclusiv pe linia fenomenologiei lui Edmund Husserl și Martin Heidegger) și transformat într-un adevărat „clișeu al
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
cubului. Immanuel Kant a susținut că o cunoaștere despre realitate poate fi obținută doar pe baza a ceea ce ne este dat prin acțiunea obiectelor asupra organelor noastre de simț. Luând în considerare cele menționate de filozoful german în "Critica rațiunii pure", matematica și partea pură a științelor naturii (mai precis fizica) nu puteau să ofere cunoaștere în sensul deplin al cuvântului. Ele erau pur și simplu condiții de posibilitate ale acestei cunoașteri. Judecățile matematice sunt considerate a priori, noi primim cunoaștere
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
susținut că o cunoaștere despre realitate poate fi obținută doar pe baza a ceea ce ne este dat prin acțiunea obiectelor asupra organelor noastre de simț. Luând în considerare cele menționate de filozoful german în "Critica rațiunii pure", matematica și partea pură a științelor naturii (mai precis fizica) nu puteau să ofere cunoaștere în sensul deplin al cuvântului. Ele erau pur și simplu condiții de posibilitate ale acestei cunoașteri. Judecățile matematice sunt considerate a priori, noi primim cunoaștere numai în ceea ce privește forma lor
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
nu puteau să ofere cunoaștere în sensul deplin al cuvântului. Ele erau pur și simplu condiții de posibilitate ale acestei cunoașteri. Judecățile matematice sunt considerate a priori, noi primim cunoaștere numai în ceea ce privește forma lor. Odată cu adăugarea intuițiilor empirice la conceptele pure ale intelectului, se naște acea cunoaștere numită experiență. Aceasta din urmă se naște din reunirea a ceea ce ne oferă sensibilitatea și intelectul. „A explica posibilitatea experienței, a cunoașterii cu valoare obiectivă, înseamnă a arată cum sunt gândite obiectele și apoi
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
valabile pentru toate stările de lucruri posibile, independente de experiență. Concluzia la care ajunge Kant este accea că, între „experiența face posibilă aceste concepte” și „aceste concepte fac posibilă experiența”, cel mai probabil, a doua explicație rămâne alegerea bună, conceptele pure ale intelectului reprezentând „principiile posibilității oricărei experiențe în genere”. Gilles Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
a semitonurilor în care albastrul abia perceptibil se asociază armonios cu verdele pal, olivul și roșul stins. În unele miniaturi se regăsesc efecte plastice de mare impact realizate prin tonuri cromatice (mai ales cele de fond plin). Nuanțele alese sunt pure și nu frapează pentru a deranja privirea: roșul pal, verdele deschis, albastrul abia perceptibil, tonuri de crem și portocaliu, galben stins, ocru-brun. Alăturarea tonurilor clare și luminoase face ca strălucirea culorilor să devină evidentă. Fondul negru sugerează ideea nopții și
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
grup specific al elitei spirituale pe care el a descris-o anterior. Elita la care se referă sunt cei aleși, sau „un grup strâns legat de frați spirituali pe care Junaid îi desemnează prin expresii ca „aleșii credincioșilor” sau „cei puri”. Aceștia au jucat un rol important în comunitatea credincioșilor...” . Intransigența lui Junaid era cunoscută și este exprimată și de următoarea povestire: Un om care tocmai s-a întors din pelerinaj a venit la Junaid. Acesta l-a întrebat: „Din momentul
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]