28,739 matches
-
de doar câteva tancuri și un singur obuzier de 155mm, au trebuit să atace garnizoane orașului formată din aproximativ 5.000 de soldați germani (printre care se aflau și membri ai serviciilor auxiliare din flota maritimă, aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de doar câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
infanterie a finalizat pregătirile pentru cucerirea Hotelului Quellenhof, unul dintre ultimele puncte de rezistență germană din oraș. Tancurile și artileria americană au bombardat de la mică distanță hotelul, care era și cartierul general al apărării germane. În cursul nopții, 300 de soldați ai Batalionului I SS au reușit să se strecoare în hotel în sprijinul apărătorilor. Ei au respins mai multe asalturi ale americanilor asupra clădirii. Mai târziu, un contraatac viguros al germanilor a dus la cucerirea unor avanposturi ale infanteriei americane
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
puncte de rezistență germane cu ajutorul tunurilor autopropulsate de 155 mm. Mai apoi, pentru sprijinirea acțiunilor Diviziei I de infanterie, pe 18 octombrie a fost adus în zonă un batalion din cadrul Regimentului 110 de infanterie al Diviziei a 28-a SUA. Soldații proaspăt sosiți au acoperit breșa dintre elementele înaintate ale Regimentului al 26-lea de infanterie. Misiunea de apărare a batalionului proaspăt sosit a fost modificată pe 19-20 octombrie din una defensivă în una de sprijin activ al asaltului. Pe 21
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
sosiți au acoperit breșa dintre elementele înaintate ale Regimentului al 26-lea de infanterie. Misiunea de apărare a batalionului proaspăt sosit a fost modificată pe 19-20 octombrie din una defensivă în una de sprijin activ al asaltului. Pe 21 octombrie, soldații Regimentului al 26-lea de infanterie și ai batalionului de sprijin au reușit să cucerească zona centrală a orașului Aachen;. În aceeași zi, ultimele forțe germane din hotelul Quellenhof au capitulat, acesta fiind actul final al luptei pentru cucerirea orașului
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
aceeași zi, ultimele forțe germane din hotelul Quellenhof au capitulat, acesta fiind actul final al luptei pentru cucerirea orașului de către americani. În luptele Aachen, americanii și germanii au înregistrat pierderi foarte mari. În vreme ce primii au pierdut peste 5.000 de soldați morți, cei din urmă au pierdut peste 5.000 de morți și 5.600 de prizonieri. Începând cu data de 2 octombrie, Divizia a 30-a de infanterie a pierdut aproximativ 3.000 de soldați morți și răniți, în vreme ce Divizia
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pierdut peste 5.000 de soldați morți, cei din urmă au pierdut peste 5.000 de morți și 5.600 de prizonieri. Începând cu data de 2 octombrie, Divizia a 30-a de infanterie a pierdut aproximativ 3.000 de soldați morți și răniți, în vreme ce Divizia I de infanterie a pierdut cel puțin 1.350 de oameni (150 de morți și 1.200 de răniți). Germanii au pierdut în luptele din oraș 5.100 de soldați, dintre care 3.473 de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pierdut aproximativ 3.000 de soldați morți și răniți, în vreme ce Divizia I de infanterie a pierdut cel puțin 1.350 de oameni (150 de morți și 1.200 de răniți). Germanii au pierdut în luptele din oraș 5.100 de soldați, dintre care 3.473 de [[prizonier de război|prizonieri]]. În timpul luptelor, "Wehrmachtul" a pierdut două divizii în totalitate, iar alte opt au suferit pierderi foarte mari, dintre care două divizii de infanterii nou organizate și una de tancuri proaspăt utilată
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
revendicat în mod frecvent responsabilitatea pentru atacurile comise de indivizii autoradicalizați, care i-au jurat credință, în ciuda lipsei oricărei legături directe cu atacatorii. O transmisiune din 13 iunie prin postul de radio al-Bayan, afiliat ISIS, informa că Mateen era un "soldat al califatului", dar nu specifica nimic în legătură cu implicarea grupării în atentat. Yoram Schweitzer de la Institutul israelian pentru Studii de Securitate Națională a opinat că Mateen a asociat atacul cu ISIS pentru a căpăta notorietate și că este foarte puțin probabil
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
sale, Shoshana, pedagogi și cercetători ai iudaismului și limbii ebraice. Fratele său, rabinul Elhanan Ben Nun, este rabinul așezării Shilo și directorul ieșivei Beit Orot. Yoel Ben Nun a invatat la Ieșiva Merkaz Harav a rabinului Tzvi Yehuda Kook. Ca soldat în brigada de parașutiști rezerviști 55 a participat în cursul Războiului de Șase Zile la luptele pentru Orașul Vechi al Ierusalimului și Muntele Templului. În 1968 cu Hanan Porat, Ben Nun a apelat la rabinul Yehuda Amital și împreună au
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
din ediția definitivă a cărții: diferențe ortografice, nume diferite (prințul Korșaghin va deveni ulterior Vorșaghin), fraze formulate diferit, unele pasaje nesemnificative eliminate ulterior etc. Unul dintre pasajele modificate și reduse semnificativ se referă la discuția lui Radu Comșa cu un soldat moldovean din Armata Rusă. Chestionat de Comșa, soldatul susține că "„moldovienii”" nu sunt români și că, deși "„muscalu-i mult șî tari, (...) cî nu ni slăbești cum țîni lupu oaia...”", nu-și dorește ca teritoriul lor să se unească cu România
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
diferite (prințul Korșaghin va deveni ulterior Vorșaghin), fraze formulate diferit, unele pasaje nesemnificative eliminate ulterior etc. Unul dintre pasajele modificate și reduse semnificativ se referă la discuția lui Radu Comșa cu un soldat moldovean din Armata Rusă. Chestionat de Comșa, soldatul susține că "„moldovienii”" nu sunt români și că, deși "„muscalu-i mult șî tari, (...) cî nu ni slăbești cum țîni lupu oaia...”", nu-și dorește ca teritoriul lor să se unească cu România pentru că "„Rosia i o împărăție mari și plină
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
dorește ca teritoriul lor să se unească cu România pentru că "„Rosia i o împărăție mari și plină de tăti belșugurili. Ci să ne-aprochiem noi di-o țarî mai nicușoară cît o gubernie a Măriei-Sale Țarului nostru cel mari și bun?”". Soldatul, căruia i se spune zadarnic că moldovenii și românii au aceeași istorie, aceeași limbă și aceeași religie, afirmă cu candoare "„nu li știm noi aieste tăti”" și este catalogat ca imbecil, acceptând acest apelativ cu supunere. Cezar Petrescu a redus
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
aceeași istorie, aceeași limbă și aceeași religie, afirmă cu candoare "„nu li știm noi aieste tăti”" și este catalogat ca imbecil, acceptând acest apelativ cu supunere. Cezar Petrescu a redus semnificativ acest dialog în varianta finală, modificând originea geografică a soldatului din Soroca (în prima variantă) peste Nistru (în varianta finală) și eliminând o referire antisemită a soldatului la „jîdani”. Manuscrisul romanului a fost încredințat pentru publicare mai multor edituri care l-au ținut în sertare aproape trei ani, ferindu-se
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
este catalogat ca imbecil, acceptând acest apelativ cu supunere. Cezar Petrescu a redus semnificativ acest dialog în varianta finală, modificând originea geografică a soldatului din Soroca (în prima variantă) peste Nistru (în varianta finală) și eliminând o referire antisemită a soldatului la „jîdani”. Manuscrisul romanului a fost încredințat pentru publicare mai multor edituri care l-au ținut în sertare aproape trei ani, ferindu-se să publice o carte de 800 de pagini scrise mărunt și cu multe idei incomode, despre care
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
legând a doua oară boccelele desfăcute. Pasări cârâind, cotcodăcind, gâgâind, măcăind în cuști. Înjurături și femei bocindu-se. Peste toate: stoarcerea neistovită din bureții norilor. Niciodată nu se văzuseră strânși laolaltă oameni din lumi atât de pestrițe: țărani și târgoveți, soldați de toate armele, răniți și sănătoși, ciobani cu glugile acoperind ochii, femei și haine popești; chipuri întunecate, obraze îndobitocite, ochi goi cătând la fiecare cinci minute către cerul dinspre apus, care în neguri se aprindea pe măsură ce se apropia noaptea. Și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
haine popești; chipuri întunecate, obraze îndobitocite, ochi goi cătând la fiecare cinci minute către cerul dinspre apus, care în neguri se aprindea pe măsură ce se apropia noaptea. Și pe șoseaua din față, scurgându-se în scârțâit fără istov, bejănia. Prizonieri între soldați, mușcând din pâini negre, ude de apă, privind indiferenți la tot ce se petrece împrejur. Trecu un brec încărcat de copii. Apoi iar căruțe cu ciobăie și cuști, perne acoperite cu țoale, porcul guițând în codârlă și câinele legat cu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
împărțirea societății în două universuri ireductibile: cei care au luptat pe front și cei care au rămas acasă între care se manifestă o opoziție de clasă. Membrii celor două universuri se solidarizează unii cu alții: tinerii ofițerii se împrietenesc cu soldații țărani, cărora le ascultă necazurile, iar cei rămași acasă sunt uniți de interese comune. Prezența pe front transformă toate personajele: un colonel de operetă ca Pol Vardaru (ce plecase de acasă cu provizii de cafea și de coniac franțuzesc) se
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
autorul arătând mizeria și înapoierea în care este menținută țărănimea atât cu prilejul celor două întoarceri ale lui Comșa în mediul rural (la moartea mamei și în turneul electoral cu Lică Cartojan), cât și prin discuțiile purtate pe front cu soldații proveniți de la țară. Frământările sunt încă slabe, dar se simte cum cresc. Romanul "Întunecare" a avut parte de un mare succes comercial și de un succes critic parțial la momentul apariției sale, criticii literari considerând că acesta a contribuit la
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
atac terorist major în Franța de la începutul anului 2015, după atacurile din Île-de-France în luna ianuarie a aceluiași an și atentatele de la Paris din noiembrie 2015. Organizația jihadistă Stat Islamic a revendicat, pe 16 iulie, atentatul. "Autorul operațiunii este un soldat al Statului Islamic. El a executat această operațiune ca răspuns pentru cetățenii țărilor din coaliția care luptă împotriva Statului Islamic", a anunțat agenția de știri Amaq, apropiată de ISIS, citând "surse de securitate". Cunoștințele lui Bouhlel pun la îndoială această
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
arestați. Următoarea zi, alți trei bărbați din anturajul lui Bouhlel au fost reținuți și arestați preventiv. La două zile după atac, agenția de știri Amaq, care se presupune că ar fi afiliata ISIS, l-a numit pe Bouhlel "unul din soldații Statului Islamic". Această a citat "surse de securitate" potrivit cărora Bouhlel "a executat această operațiune ca răspuns pentru cetățenii țărilor din coaliția care luptă împotriva Statului Islamic". Ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian susține că atacurile au fost legate de ISIS
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
de ori în perioada iulie 2015 și iulie 2016. Acesta i-ar fi trimis un mesaj lui Bouhlel în ianuarie 2015, la scurt timp după atacul asupra redacției revistei "Charlie Hebdo", spunând: "Eu nu sunt Charlie... sunt fericit, au adus soldați ai lui Allah pentru a termina treaba". Cel mai în vârstă dintre franco-tunisieni i-ar fi trimis un mesaj lui Bouhlel pe Facebook în aprilie spunând: "Încărca camionul cu 2.000 de tone... eliberează frânele, prietene, si eu voi privi
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
de opresiune adoptate de autoritățile austro-ungare. Încheiat într-o manieră optimistă, documentul a afirmat și credința în viitorul fericit, național și democratic al românilor într-o națiune a tuturor acestora. Semnată de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această declarație a fost tradusă pe lângă rusă]] și franceză și a fost trimisă tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și ziarelor și partidelor politice românești și reprezentanților presei ruse, franceze, engleze și italiene. Memoriul a fost remis de
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
o armată mai bine echipată, care număra intre 15,000-20,000 ostași. Confruntarea dintre părțile rivale s-a desfășurat de data aceasta, vreme de trei zile, în martie 1876 la Gura. În bătălia de la Gura egiptenii au avut 500 de soldați morți, răniți sau capturați și au lăsat în mâinile împăratului Yohannes o pradă de 12-13.000 puști Remington, 16 tunuri, muniții etc. După victoria de la Gura, negusul a conferit lui Alula titlul nobiliar de „Turk Bașa”, paralel cu cel de
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
luat poziție în zonele Sahati și Massawa. În decembrie 1886 confruntarea cu italienii a devenit inevitabilă.Prima bătălie s-a desfășurat la Sahati, unde etiopienii au avut numeroase pierderi în fața artileriei italiene. Artileria etiopiană a replicat și ea rănind patru soldați italieni. Alula și-a repliat trupele cu rapiditate și a cucerit Dogali. La 24 ianuarie 1887 cele două tabere s-au înfruntat în bătălia de la Dogali. Etiopienii avand superioritate numerică (12-20 000 luptători) au încercuit și nimicit apropate în întregime
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
12-20 000 luptători) au încercuit și nimicit apropate în întregime un regiment italian de 512 militari conduși de maiorul Boretti care venise pentru a întări forțele italiene la Dogali. În luptă italienii au avut pierderi grele, pierzându-și viața 400-500 soldați , 22 ofițeri de elită și coordonatorul forțelor italiene, colonelul Tommaso de Cristoforis. Au supraviețuit, fugind, numai 80 dintre militarii italieni. Alula a continuat apoi spre nord către Sahati, unde etiopienii au avut și ei mari pierderi. Între timp a sosit
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]