33,912 matches
-
5 vol.). Este fondatorul și redactorul responsabil al revistei internaționale "Cellulose Chemistry and Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe din Chișinău (1991), al Academiei de Științe din New York, al Academiei Ungare de Științe, al Academiei Internaționale de Știință a Lemnului (IAWS), al Academiei Europene de Științe și Arte, al societăților de chimie din Franța și S.U.A., al Societății de Chimie Industrială din Paris etc. Doctor honoris causa al Institutului Chimico
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
redactorul responsabil al revistei internaționale "Cellulose Chemistry and Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe din Chișinău (1991), al Academiei de Științe din New York, al Academiei Ungare de Științe, al Academiei Internaționale de Știință a Lemnului (IAWS), al Academiei Europene de Științe și Arte, al societăților de chimie din Franța și S.U.A., al Societății de Chimie Industrială din Paris etc. Doctor honoris causa al Institutului Chimico - Tehnologic din Sofia. A fost
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe din Chișinău (1991), al Academiei de Științe din New York, al Academiei Ungare de Științe, al Academiei Internaționale de Știință a Lemnului (IAWS), al Academiei Europene de Științe și Arte, al societăților de chimie din Franța și S.U.A., al Societății de Chimie Industrială din Paris etc. Doctor honoris causa al Institutului Chimico - Tehnologic din Sofia. A fost distins cu Medalia de Aur a Societății Americane
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
Academiei Române · 1994-prezent: Cercetător principal I, Director la Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca Activitate didactica · din 1990: Conducător Științific de doctorat în istorie, specializarea istoria artei, Universitatea Babeș-Bolyai · 1990: Cursuri la Universitatea din Chișinău · 1984-1985: Cursuri postuniversitare la invitația Academiei de Arte București · din 2000: Profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca Limbi străine: franceză, italiană Funcții și responsabilități · din 1985: Membru al Institutului Magna Graecia din Taranto - Italia · 1990-1992: Membru al Comitetului Național a Muzeelor și Colecțiilor · din 1996: Vicepreședinte
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Albă Iulia · 2007: Cetățean de onoare al Comunei Câlnic, jud. Albă. Referințe · Enciclopedia istoriografiei românești, Ed. Științifică și Enciclopedica, București, 1978, p.273. · Vasile Drăguț, Cercetări cu privire la arta medievală românească, în vol. Istoria Științelor în România. Istoriografia de artă, Ed. Academiei, București, 1979, p.175. · Nemuritorii. Academicienii români, București, 1994, p.254-256. · Nemuritorii. Academicienii români, București, 1995, p.243-245. · Dorina Rusu, Membrii Academiei Române (1866-1996), Iași, 1996, p. 295. · Dorina Rusu, Membrii Academiei Române (1866 -1999),Editura Academiei Române, Bucureᗰti, 1999, 430-431 · Nicolae Edroiu
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
D. Pompeiu, Vasile Pârvan, Constantin Levaditi. În 1920, D. Călugăreanu îi succede lui S. Pușcariu în poziția de rector al universitatii clujene. În luna iunie a aceluiași an, Călugăreanu este ales Membru corespondent al Academiei Române. A fost membru fondator al Academiei de Științe din România . A rămas la Cluj până în anul 1926, când - ca urmare a demisiei din învățământ și apoi a morții profesorului Ioan Athanasiu - a fost invitat să preia conducerea Institutului de Fiziologie al Universității din București. La Ministerul
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
volume, litografiat). Că o recunoaștere a meritelor sale științifice, în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în anul 1963 membru titular iar în 1964 a fost distins cu titlul de „profesor emerit”. A fost membru corespondent al Academiei de Stiinte din România începând cu 21 decembrie 1935. Gheorghe Călugăreanu impresiona nu numai prin vastă și temeinică să pregătire matematică, dar și prin largul sau orizont cultural. Absolvent al Conservatorului din București, pian și compoziție (clasa profesor Florica Musicescu
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
devenit între timp academician. Aici a predat, până la pensionare (1974), cursul de "Bazele electrotehnicii" căruia i-a dat o structură axiomatică. Remus Răduleț a fost creatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii. La 2 iulie 1955 este primit membru corespondent al Academiei RPR iar din 21 martie 1963 a devenit membru titular. Timp de 3 ani (1963-1966) a fost Președinte al Secției de științe a Academiei RPR, iar apoi timp de 8 ani, între 8 aprilie 1966 și 21 martie 1974, a
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
fost creatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii. La 2 iulie 1955 este primit membru corespondent al Academiei RPR iar din 21 martie 1963 a devenit membru titular. Timp de 3 ani (1963-1966) a fost Președinte al Secției de științe a Academiei RPR, iar apoi timp de 8 ani, între 8 aprilie 1966 și 21 martie 1974, a ocupat funcția de vicepreședinte al Academiei. Unul dintre domeniile în care și-a adus o contribuție remarcabilă a fost cel al terminologiei electrotehnice. Pregătirea
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
1963 a devenit membru titular. Timp de 3 ani (1963-1966) a fost Președinte al Secției de științe a Academiei RPR, iar apoi timp de 8 ani, între 8 aprilie 1966 și 21 martie 1974, a ocupat funcția de vicepreședinte al Academiei. Unul dintre domeniile în care și-a adus o contribuție remarcabilă a fost cel al terminologiei electrotehnice. Pregătirea sa enciclopedică i-a permis să imprime lucrărilor din acest domeniu un caracter interdisciplinar prin stabilirea unor relații între electrotehnică și diferite
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
a plantelor, al rezistenței lor la ger și la secetă. A colaborat cu specialiști din Irak și Pakistan în domeniul valorificării stufului din Mesopotamia și a studiat deltele fluviilor Tigru, Eufrat, Indus, Gange și Brahmaputra. A colaborat, de asemenea, cu Academia de Științe a URSS în studiul deltei Niprului și a fluviului Volga și cu specialiștii din Cehoslovacia și Polonia în studiul macrofitelor acvatice.
Ludovic Iosif Urban Rudescu () [Corola-website/Science/307162_a_308491]
-
Viena, unde a studiat filosofia, matematica și teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuș. Aici a fost primul profesor care a ținut prelegeri în limba română. Din 1851 a devenit profesor titular de limba română la Academia de Drept din Oradea, iar din 1862 până în 1867 a fost profesor de limba română la Universitatea din Budapesta. a fost unul dintre inițiatorii catedrei de limbă și literatură română de la universitatea maghiară, alături de episcopul greco-catolic Vasile Erdeli-Ardeleanu. În 1866
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
și gospodărești, o deosebită grijă pentru desfășurarea procesului didactic, instructiv-educativ și a cercetării științifice, precum și pentru viața studenților și îndrumarea lor cât mai temeinică pentru viitoarea lor profesiune. Personalitate complexă, Raluca Ripan a fost aleasă în 1948 membru titular al Academiei Republicii Populare Române, motivarea acordării acestui înalt titlu științific fiind făcută de către academician Coriolan Drăgulescu, devenind astfel “prima femeie academician din țara noastră”. În această calitate, Raluca Ripan s-a preocupat de a crea condițiile unei munci științifice de mari
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
Drăgulescu, devenind astfel “prima femeie academician din țara noastră”. În această calitate, Raluca Ripan s-a preocupat de a crea condițiile unei munci științifice de mari proporții, de a organiza și îndruma cercetarea științifică. Odată cu înființarea Filialei din Cluj a Academiei, în august 1949 s-a organizat un colectiv de cercetare, format din cadre didactice de la ambele Universități “V. Babeș” și “J. Bolyai”, condus de academician Raluca Ripan. De remarcat meritul deplin în înființarea Institutului de chimie (1951, pe trei secții
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
Membru corespondent al Academiei Române, de la 3 februarie 1965; membru corespondent al societății franceze de Studii Științifice asupra Tuberculozei (din 1928); membru corespondent al Societății Germane de Pneumoftiziologie (din 1965); membru consilier la Uniunii Internaționale contra Tuberculozei. (din 1963); membru al Academiei de Medicină din New York. S-a ocupat de organizarea, la Cluj, a profilaxiei antituberciloase la studenți, împreună cu dr. Iuliu Hațieganu, înființând, în 1926, primul dispensar studențesc din România și unul dintre primele din Europa. În 1928 a înființat primul dispensar
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
juridică românească în lucrările "La magie dans l'ancien droit roumain, Rapprochement avec le droit romain" (1926), "L'influence du droit romain sur le droit civil roumain" (1935). A devenit membru corespondent al Academiei Române (23 mai 1936) și membru al Academiei de Științe Morale și Politice (1940). A primit ordine și medalii române și străine: În calitatea sa de ministru al justiției, pe care a avut-o în perioada 15 februarie 1941 - 14 august 1942, Constantin C. Stoicescu i-a propus
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
Conferința de pace de după război. După august 1944 a îngropat trei lăzi cu documente, în special cele privind drepturile României asupra Basarabiei și Transnistriei, undeva, în regiunea Caransebeș. După 23 august 1944 a fost declarat dușman al Sovietelor. Colegi din Academie l-au salvat angajându-l cu nume fals, ca administrator al moșiei de la Titulești. După confiscarea averii Academiei s-a refugiat în satele de munte din vestul țării. La 20 decembrie 1948 a fost arestat fiul cel mare, Alexandru și
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
drepturile României asupra Basarabiei și Transnistriei, undeva, în regiunea Caransebeș. După 23 august 1944 a fost declarat dușman al Sovietelor. Colegi din Academie l-au salvat angajându-l cu nume fals, ca administrator al moșiei de la Titulești. După confiscarea averii Academiei s-a refugiat în satele de munte din vestul țării. La 20 decembrie 1948 a fost arestat fiul cel mare, Alexandru și deportat în Siberia, la Magadan, apoi la Verhoiansc și pe urmă la Colâma, dincolo de Cercul Polar, de unde s-
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
a studiat funcția caracteristică a variabilei și a rezolvat probleme privind legile limită din teoria lanțurilor cu legături complete; a rezolvat unele probleme de teoria jocurilor sau teoria așteptării. În 1951 a fost numit secretar la secția de matematici a Academiei, în 1959 devine referent științific, iar din 1962 a fost avansat la gradul de secretar științific adjunct, post pe care l-a ocupat până în anul 1964. În perioada 1 decembrie 1964 - 15 aprilie 1967 a fost Prorector al Universității din
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
1983), adjunct al ministrului Educației și Învățământului (23 febr. 1983-21 sept. 1985). Ambasador extraordinar și plenipotențiar al R.S.R. în Luxemburg (din 25 sept. 1986). Pentru o alta perioadă de timp, din 27 noiembrie 1986, profesorul George Ciucu, secretarul general al Academiei, a fost ambasadorul României în Belgia, la Bruxelles. Conform publicației The Washington Post, într-un articol datând din 24 decembrie 1989, ambasadorul George Ciucu a declarat la acea data: „We express our solidarity with . . . the Romanian army, which is at
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
loc prin decretul nr. 77/1990 privind rechemarea și acreditarea unor ambasadori, la Art. 1. Pentru activitatea profesională și politică, prof. George Ciucu a fost decorat astfel: - Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a V-a; - Premiul „Gh. Lazăr” al Academiei (1960); - Ordinul Muncii cls. a III-a în 1959 și cls. a II-a în 1970; - Titlul de „Profesor emerit al Republicii Socialiste România” (1972); - Ordinul „Meritul Științific” clasa I (1981). Părinți: Gheorghe Ciucu și Ana Ciucu. Copii: doi fii
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
de doctorat, până la sfârșitul vieții fiind conducătorul unui număr de 38 de doctoranzi. Militează pentru înființarea în Timișoara a unui centru de cercetare în domeniul chimiei. În 1951 se înființează sub conducerea sa "Baza de Cercetări Științifice din Timișoara" a Academiei. La 12 iulie 1956 devine membru corespondent al Academiei. Va deveni membru titular la 21 martie 1963 și președinte al Secției de Chimie a Academiei în 1974. Pentru scurt timp (20 ianuarie - 14 februarie 1956) este investit Rector al Institutului
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
de 38 de doctoranzi. Militează pentru înființarea în Timișoara a unui centru de cercetare în domeniul chimiei. În 1951 se înființează sub conducerea sa "Baza de Cercetări Științifice din Timișoara" a Academiei. La 12 iulie 1956 devine membru corespondent al Academiei. Va deveni membru titular la 21 martie 1963 și președinte al Secției de Chimie a Academiei în 1974. Pentru scurt timp (20 ianuarie - 14 februarie 1956) este investit Rector al Institutului Politehnic Timișoara, însă din 14 februarie 1956 este numit
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
chimiei. În 1951 se înființează sub conducerea sa "Baza de Cercetări Științifice din Timișoara" a Academiei. La 12 iulie 1956 devine membru corespondent al Academiei. Va deveni membru titular la 21 martie 1963 și președinte al Secției de Chimie a Academiei în 1974. Pentru scurt timp (20 ianuarie - 14 februarie 1956) este investit Rector al Institutului Politehnic Timișoara, însă din 14 februarie 1956 este numit prin HCM nr. 232/10 februarie 1956 ministru adjunct în Ministerul Educației și Învățămîntului. Prin HCM
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
de Diplome, Consiliul Superior al Învățământului Universitar de la MEI, Colegiul Ministerului Industriei Chimice, Consiliul Național al ASIT (președinte al Filialei Timișoara), Consiliul de conducere al Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (SRSC), Consiliul de conducere al Fundației „M. Elias” a Academiei. Principalele obiective de cercetare au fost în domeniul chimiei anorganice, chimiei analitice, tehnologiilor chimice anorganice și pentru valorificarea resurselor minerale autohtone, în special minerale rare și disperse (bismut, galiu, beriliu, uraniu), sau a unor perechi de metale asemănătoare, a căror
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]