32,577 matches
-
și echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici după țuici și fumează țigări după țigări; iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-a noastră, purtând Încă pe chipu-i, descompus de droguri și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
minune de acest balsam distilat din razele soarelui și de care Maia, suflet sănătos de ardeleancă din Dăișoara, sat vecin de peste deal cu al mamei mele, dusese lipsă În casa fiului și nurorii sale, care sufereau amândoi de temperanță și beau, ca pă gânii, numai apă, pentru care s-au și prăpădit Înainte de vreme, ba chiar Înaintea mea, intemperantul În toate cele ale vieții, care mi-am Înțărcat băiatul cu vin, la fel ca și prietenul Tudor Arghezi pe Baruțu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ați auzit cumva de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei pline de izmenele, ciorapii și cămășile de noapte ale bărbaților care și-au părăsit femeile pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a răspuns, simplu ca bună ziua, Gheorghe al meu din Pisc. și cât pe-aci să uit urcioarele mele, dintre care unul primit, de ochii Măriucăi, de la barcagiul care ne trecea peste Dunăre la Turtucaia, sau altul găsit printre dărâmăturile palatului bei zadelei Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cât pe-aci să uit urcioarele mele, dintre care unul primit, de ochii Măriucăi, de la barcagiul care ne trecea peste Dunăre la Turtucaia, sau altul găsit printre dărâmăturile palatului bei zadelei Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul Dabija-Vodă, „carele bea vin mai mult din oală roșie decât din pahar de cristal“, scrie Ion Neculce. Fără să mai pomenesc decât așa, În treacăt, de altă Întâlnire a vinului năsprit și profir cu pastrama de ied adusă de mine de la Bran, unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
conspirative se țineau În casa lui Du mi tru Georgescu. Soția sa, Maria șercăianu, era temătoare: „Gândește-te că avem copii! Ce facem dacă te arestează poliția?“ Stroeșteanul a fost Însă cutezător și precaut. Socialiștii intrau În restaurant pentru a bea o bere și liderii lor se retrăgeau Într-una din camere, unde țineau consfătuirea. De obicei, socialiștii uitau să plătească sau, amabil, Dumitru Georgescu Îi servea el pe gratis, așa că falimentul a fost inevitabil. Generos prin structură, Dumitru Georgescu a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
invita toată redacția Ideii Europene la el acasă, la un ștrudel. În fiecare duminică venea cu mașinuța lui și ne invita la o plimbare. Mergeam pe la șosea, pe la periferie; Beldie găsea câte un mic local unde mâncam o friptură și beam un pahar de vin. El știa cum găsea aceste locuri. Familia Onicescu era invi tata lui duminica.“ Mi-am adus aminte cu acest prilej că aceeași apreciere o făcuse și Cora Irineu În jurnalul ei: „Beldie are specialitatea locurilor interlope
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Beldie de mai târziu. Dumitru Gh. Georgescu din București Îi trimitea tatălui său, lui moș Ghiță N. Beldie din Stroești, cafea boabe și alte deli catese. Bătrânul stroeștean o pisa și-și făcea cafea Într-o oală de pământ. El bea cafea cu oala. Tot despre el se spune că pisa ardei Într-o strachină, punea oțet - și mâncarea era gata. Sâmburii de măsline Îi spărgea În dinți și spre bătrânețe. Un neam de originali. Ion, fratele lui Dumitru, se pare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mișcare de rezistență anticomunistă numită "Vulturii Daciei". Printre alți membri se numărau și cei doi aviatori, în 1950 colegi de serviciu cu Marinescu la Canal. "Uneltirea" consta de fapt din niște întâlniri (Popteanu participase la vreo trei), în care convivii beau, mâncau și discutau politică. Ofițerul nostru își dăduse la un moment dat seama că astfel de întâlniri erau periculoase și, cum nu avea de gând să se implice serios într-o aventură care lui i se părea sortită eșecului, a
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
scriitorii Nicolae Pogonaru, Lucian Mihăilescu și Emil Niculescu, ne-au reținut atenția, iar, la final, Calistrat Costin m-a invitat la o discuție restrânsă, la sediul Filialei USR. Deși pe parcursul celor peste două ore, cât a durat Întrevederea, n-am băut decât conținutul a 3 pahare cu vin de Pietroasele, la 21, când am ajuns acasă, eram toropit și moleșit de-a binelea. Ca să-mi revin, m-am Întins câteva minute, numai că am adormit și, trezit la 23, mi-am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
tema postitului de noapte, care a declanșat hohote de râs. De fapt, pe măsură ce ne-am potolit foamea, ne-a cuprins o stare de euforie, cu vociferări și glume cam nepotrivite pentru sfântul locaș, în care ne găseam, deși nu am băut fir de alcool. Furați de buna noastră dispoziție, am depășit se vede ora la care călugărul ne-a invitat la slujbă si deodată auzim pe cineva ciocănind în ușă. Abia atunci ne-am dat seama că trebuia să fim deja
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
sfoara lungă de pe mosorel, pe care eu o voi arunca pe geam, când copilul dă semnalul printr-un fluierat că teza este legată. Ridic apoi încetișor teza, înfășurând ața pe mosorel, apoi o predau în locul tezei mele, și plec să beau o bere. Mi s-a părut la început cam fantezistă soluția lui Mitică Vâlceanu. Prea multe etape în care nu trebuia să se întâmple nici o defecțiune, dar până la urmă, atât eu cât și Tavi Loghin, am aderat la program. Ba
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de speranță. Și de tata îmi părea rău, dar el avea altă fire, nu era ca mama, pe el nu îl loveau necazurile drept în față, el mai găsea supape, se mai ducea la restaurant, cu prietenii, îi plăcea să bea un pahar și să poarte interminabile discuții, pe teme complicate, adeseori mă lua cu el, comanda o halbă, mie îmi lua un țap cu sirop de căpșuni sau de zmeură și începea conversațiile aprinse, care nu se terminau niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Toma n-a comentat, dar se simțea de parcă îl lovise fulgerul. A amuțit, își făcea munca în cele opt ore de program și apoi se închidea în casă, nu mai vorbea cu nimeni, aproape nu mai mânca și nu mai bea. Suferise el și până atunci, că nu mai existau clienți pe măsura măiestriei sale, dar acum deja i se părea că viața lui își pierduse orice rost. Două luni s-au scurs astfel, apoi domnul Toma a dat primul semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vitrinele magazinelor, privește atent, cu interes, parcă l-ar preocupa noile modele de haine ori de pantofi, apoi obligatoriu poposește la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de încredere îi aranjau mese fabuloase, cu bunătăți la care muritorii de rând nici nu visau. Tovarășului Cameniță însă i se păreau lucruri firești. Înfuleca înfometat, o foame de lup, bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adeseori le intona în felul său mormăit. La sfârșit, urca într-un dormitor anume amenajat, însoțit de cântărețe. Avea o bărbăție de taur comunal. Uneori nu-i ajungeau nici două-trei femei pe seară. Era cât zece, trăia cât zece, mânca, bea, regula cât zece - asta spunea chiar el, lăudându-se, adăugând expres: Și, mai ales, lupta pentru victoria orânduirii populare tot cât zece sau cât o sută. Curând, experiențele lui amoroase (deși, zicea tov Cameniță, nu de amor era vorba în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
populare tot cât zece sau cât o sută. Curând, experiențele lui amoroase (deși, zicea tov Cameniță, nu de amor era vorba în cazul lui, ci de sex, de futut, el le futea așa cum te-ai spăla pe dinți sau ai bea un kil de vin bun...) s-au lărgit cuprinzând în cercuri din ce în ce mai întinse femeile din oraș: actrițele de la teatru, profesoare, doctorițe sau, mă rog, oricine era-n fustă și-l făcea să i se scoale era musai să treacă pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noastră nu s-a oprit la capitolul femei, ci a cunoscut noi episoade, pline de îndrăzneală și măreție. Sigur, în primul rând, s-a răzbunat și el, târziu, pentru anii cât îndurase atâta mizerie, când n-avusese nici după ce să bea apă, nici unde să-și odihnească oasele. Acum și-a tras cea mai frumoasă vilă din oraș. A ales-o în chip original. Într-o după masă a suit-o pe toarășa Cameniță în mașina lui de prim-secretar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fost mută, parcă n-ar fi avut inimă în ea, parcă ar fi fost stâncă, nu om. Tovarășul Cameniță folosise cele mai infailibile metode: și smulsul părului, și arderea cu țigara, și smulsul unghiilor. În zadar. O pusese să-și bea urina. Îi tăiase părul, o pocise, o dăduse pe mâna unui borfaș, deținut de drept comun, s-o batjocorească în fața lui. În zadar. Și când ajunsese o umbră, mama îl întâmpina cu aceeași privire în care sclipea neînduplecată o lamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-a privit pe băiat fără să se arate surprins sau deranjat de brusca și ciudata lui apariție. Biță încerca să-i explice ceva, dar nu reușea din pricina emoției și a efortului fizic epuizant. -Liniștește-te, trage adânc aer în piept, bea un pahar cu apă, așază-te pe un scaun! l-a învățat profesorul de latină pe Biță. După câteva minute, băiatul a fost în stare, în sfârșit, să lege cuvintele: -Tovarășe profesor, eu și prietenul meu Mircea, Mircea Popescu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i sară din piept. A aprins lumina, și-a dat seama că totul se petrecuse în vis, nu de-adevăratelea, și s-a mai liniștit. Și-a șters nădușeala cu dosul palmei bătătorite și s-a dus în bucătărie să bea un pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
melc a ceasurilor și a minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau dintr-o sticlă de votcă „genocid“, pe care și-o treceau din mână în mână. Se simțeau grozav, ca-n sânul lui Avram. Se cunoscuseră cu puțin timp înainte. Neștiind unul de altul, toți trei călătoreau cu trenul, fără bilet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]