30,256 matches
-
de fapt din limba persană veche, unde "pairideieza" semnifică « grădină », « cercado », care a dus la termenul de "pardis" în limba persană) dă loc unui tip de compoziție care apare începând din secolul al XVII-lea în Persia pentru a imita grădinile șahului, divizate în parcele rectangulare sau pătrate de către alei și canale de irigații ("chahar bagh"). De asemenea pot fi întâlnite și covoare cu teme cinegetice: vânătoarea este o activitate apreciată de către șah, care cere cunoașterea și înțelegerea naturii. Această temă
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
întâlnite și covoare cu teme cinegetice: vânătoarea este o activitate apreciată de către șah, care cere cunoașterea și înțelegerea naturii. Această temă este de asemenea asociată paradisului și activităților spirituale, pentru că vânătoarea se derulează adesea într-o natură care poate evoca grădinile paradisului. Covorul din Mantes, datând din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea și conservat la Muzeul Luvru este un bun exemplu în acest sens. Cele mai importante centre clasice de producție din Persia erau situate la
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
verde întunecat sau cu margini albastre. Cele șapte clase de covoare de Kermán au fost definite de către May Beattie. Ea a identificat structura sa unică și a denumit-o „tehnica vasului”. Tipurile de covoare din acest grup includ covoarele cu grădini (ornamentate cu grădini și canale de apă curgătoare) și covoare cu zăbrele ovale. Un exemplu foarte cunoscut și perfect din acest ultim tip a fost achiziționat de către Victoria and Albert Museum la sfaturile pictorului și arhitectului britanic William Morris. Influența
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
cu margini albastre. Cele șapte clase de covoare de Kermán au fost definite de către May Beattie. Ea a identificat structura sa unică și a denumit-o „tehnica vasului”. Tipurile de covoare din acest grup includ covoarele cu grădini (ornamentate cu grădini și canale de apă curgătoare) și covoare cu zăbrele ovale. Un exemplu foarte cunoscut și perfect din acest ultim tip a fost achiziționat de către Victoria and Albert Museum la sfaturile pictorului și arhitectului britanic William Morris. Influența covoarelor persane se
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
a sprijinit pe Ion I.C. Brătianu în preluarea șefiei partidului. De altfel, a avut o mare influență în familia Brătienilor. A trăit în casa lor mulți ani, i-a ajutat la dezvoltarea afacerilor, le-a îngrijit, se spune, până și grădina. Pe copiii lui Ion Brătianu îi ducea în excursii prin Europa. Când Ionel Brătianu a trebuit să meargă la studii în Paris, Carada a fost cel care l-a însoțit, i-a arătat Parisul și alte orașe europene, i-a
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
perioadă de așteptare zadarnică, se duce la umbră și apoi începe să meargă pe jos pentru a evita căldura toropitoare. În stația următoare este atras hipnotic de mirosul amărui al frunzelor de nuc și de nefireasca răcoare ce venea din grădina unei case înalte ce aparținea unor țigănci, pe lângă care trecuse mulți ani fără să o ia în seamă. Căutând o oază de răcoare, profesorul intră în curte și este dus de o fată oacheșă într-o căsuță veche unde o
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
nemțoaică. Intrat în salon, el observă "„umbra unei femei tinere”", în care o recunoaște pe Hildegard, iubita sa din tinerețe; aceasta îi spune că îl aștepta de mult timp și îl invită să meargă cu ea. Cei doi ies din grădină "„fără să mai deschidă poarta”" și urcă într-o trăsură condusă de un birjar, ce fusese în tinerețe dricar. Gavrilescu constată că se întâmplă cu el ceva straniu, asemănător cu intrarea într-o stare de vis, iar Hildegard îi răspunde
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
invers. Primul episod este plasat în lumea normală, apoi urmează trei episoade la țigănci, alte trei episoade în lumea exterioară (de această dată „anormală” și dezorganizată) și un ultim episod ce prezintă revenirea la țigănci și plecarea definitivă. Intrarea în grădina țigăncilor reprezintă o ieșire din Real și o intrare intermediară în „Ireal”, personajul părăsind cotidianul și trecând într-o lume vrăjită, atemporală. Ieșirea din grădina țigăncilor este întoarcerea într-o lume aparent cotidiană, căruia personajul nu-i mai aparține și
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
dezorganizată) și un ultim episod ce prezintă revenirea la țigănci și plecarea definitivă. Intrarea în grădina țigăncilor reprezintă o ieșire din Real și o intrare intermediară în „Ireal”, personajul părăsind cotidianul și trecând într-o lume vrăjită, atemporală. Ieșirea din grădina țigăncilor este întoarcerea într-o lume aparent cotidiană, căruia personajul nu-i mai aparține și în care se simte înstrăinat. Logica literară a nuvelei este întreruptă brutal la mijlocul textului, odată cu plecarea de la țigănci, intrându-se într-o logică a absurdului
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
într-o logică a absurdului ca și „Căldură mare” a lui Caragiale. Lumea familiară se desparte în două sublumi paralele, delimitate de o frontieră invizibilă : dincoace, căldura înăbușitoare, caragialiană, mirosul de asfalt topit, strada pustie, casele cu obloanele trase; dincolo, grădina edenică, mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete, căsuța ascunsă între tufe mari de liliac și de boz. Pătrunderea profesorului Gavrilescu în grădina țigăncilor este rezultatul unei întâmplări accidentale (uitarea servietei), adică se datorează hazardului, și reprezintă o
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
dincoace, căldura înăbușitoare, caragialiană, mirosul de asfalt topit, strada pustie, casele cu obloanele trase; dincolo, grădina edenică, mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete, căsuța ascunsă între tufe mari de liliac și de boz. Pătrunderea profesorului Gavrilescu în grădina țigăncilor este rezultatul unei întâmplări accidentale (uitarea servietei), adică se datorează hazardului, și reprezintă o ieșire în afara timpului istoric linear și o trecere într-un timp mitic, circular și reversibil. Călătoria într-un spațiu sacru reprezintă o posibilitate de integrare
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
cu un ritual de îngropare. Necunoscând împlinirea, spiritul său încearcă să se întoarcă în lume pentru a bântui locurile în care a trăit. Reîntors în „realitate” după un timp imposibil de perceput, profesorul descoperă că timpul petrecut de el în grădina țigăncilor a curs diferit în aparență și în realitate. Doamna Voitinovici — din casa căreia credea că plecase de numai două-trei ore — se mutase de multă vreme în provincie, imediat după căsătoria nepoatei Otilia, apartamentul său era locuit de persoane străine
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de curând, de foarte curând? E adevărat că nu înțelegi?”", întreabă ea) și acceptă să-i devină ghid către „lumea de dincolo”. Profesorul Sorin Alexandrescu presupunea că moartea propriu-zisă a profesorului a avut loc în urma unei insolații petrecute în fața porții grădinii țigăncilor sau la sfârșitul nuvelei. Moartea este percepută ca o trecere lină din starea de veghe într-o stare de vis. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte părând să
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
acordurilor proxime de griuri colorate, în game reținute și evocatoare. Portretele sunt marcate de un benefic laconism al formelor cu aluzive trimiteri etnofolclorice, iar naturile statice sunt, de fapt, niște explozii florale într-un spațiu robust și tonic. Singurul peisaj (“Grădină”) semnifică, în ansamblul expoziției, atât excepția genului, cât și expresia plastică marcată de un conținut ideatic mai evident: expansiunea luxuriantă a vegetalului în natura invadată de culoarea verde... " "Grupajul expozițional demonstrează din plin ireproșabila execuție tehnică și perfecta stăpânire, de
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
de Pedro Calderón de la Barca. În perioada 1970-1980 și 1980-1990 a jucat în creații de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vanea” de Anton Cehov sau în „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu. În 1969, după trei ani de lucru asiduu, a ieșit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curțile dorului"”, cu poezia poeților Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu. După alți doi ani
Tudor Gheorghe () [Corola-website/Science/306453_a_307782]
-
au avut de suferit. Ca urmare a declarării independenței Turkmenistanului, la 27 octombrie 1991, orașul Așgabat a devenit capitală noului stat suveran. Așgabat este un centru cultural. În oraș, funcționează studiouri cinematografice, o academie de științe, o universitate, muzee, o grădină botanică.
Așgabat () [Corola-website/Science/305834_a_307163]
-
Lepidoptera care este purtător al moliei "Coleophora anatipennella". Fructele sunt consumate de către unele mamifere și mai multe păsări. Multe păsări le găsesc irezistibile și le preferă în „dauna” fructelor cultivate de către om. Planta este, astfel, de multe ori cultivată în grădini organice și permacultură pentru a preveni daune la culturile de livadă. Soiurile de grădină sunt adesea numite „foc de iarnă”, deoarece frunzele se colorează în portocaliu-galben toamna și apoi după ce cad se colorează în roșu. Lăstarii drepți produși de plantă
Sânger () [Corola-website/Science/305841_a_307170]
-
și mai multe păsări. Multe păsări le găsesc irezistibile și le preferă în „dauna” fructelor cultivate de către om. Planta este, astfel, de multe ori cultivată în grădini organice și permacultură pentru a preveni daune la culturile de livadă. Soiurile de grădină sunt adesea numite „foc de iarnă”, deoarece frunzele se colorează în portocaliu-galben toamna și apoi după ce cad se colorează în roșu. Lăstarii drepți produși de plantă pot fi folosiți ca bastoane, frigărui sau săgeți. Arcașul preistoric cunoscut sub numele de
Sânger () [Corola-website/Science/305841_a_307170]
-
fost nenumărate inundații în București, trei dintre aceste au făcut pagubele cele mai mari:<br> Inundația din martie 1862 cînd vremea ploioasă și călduroasă au dus la un dezgheț brusc; Capitala a fost acoperită de ape din Grozăvești pînă la Grădina Cișmigiu . Fiecare sinistrat a primit 135 de lei.<br> Inundația din mai 1864 cînd au fost inundate mahalalele Antim, Broșteni, Izvor iar apele au atins doi metri . S-au acordat ajutoare de urgență constînd în alimente și bani. Mihail Kogălniceanu
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
imediat dar ritmul este lent, cu termene amînate, cu lucrări superficiale . <br> Canalizarea Dîmboviței începe la sfîrșitul anului 1880 și cu toate că lucrările au fost terminate, o ultimă inundație are loc în 1892 cînd sînt afectate cartierele Grozăvești, Cărămidari și Cotroceni; Grădina Botanică a fost distrusă aproape în întregime. În istoria Bucureștiului au existat mai multe epidemii de ciumă. Din secolul al XV-lea ele apar și în însemnări. Astfel, în timpul lui Gheorghe Duca apare ciuma din 1676; domnitorul se retrage la
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
parabole transparente», versurile „respirând un aer conspirativ“, „evitând sistematic marile teme abstracte ale poeziei“ și vorbind «într-un limbaj cât se poate de exact și de prozaic despre mântuirea omului prin luptă, despre pâinea unanimă și (după Paul Eluard) despre grădina suspendată a creierului» (SSra, I, 15). Tot aici aflăm și o amplă "Ars poetica", datând din 1943, anunțând - după cum observă mai întâi Eugen Simion - «refuzul purismului, refuz din care tinerii poeți de după război vor face un program» ("ibid"., p. 16
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
mult peste 500 de cărți doar în primul an de detenție la Spandau. A citit romane clasice, jurnale de călătorie, cărți despre Egiptul antic și biografii ale unor personalități precum Lucas Cranach, Friedrich Preller și Gingis Han. Speer mergea în grădina închisorii pentru plăcere și lucru în primul rînd să facă ceva util în timp ce suferea blocajul scriitorului. I s-a permis să construiască o grădină ambițioasă, transformînd ceea ce el a numit la început „o sălbăticie” în ceea ce comandantul american al închisorii
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
și biografii ale unor personalități precum Lucas Cranach, Friedrich Preller și Gingis Han. Speer mergea în grădina închisorii pentru plăcere și lucru în primul rînd să facă ceva util în timp ce suferea blocajul scriitorului. I s-a permis să construiască o grădină ambițioasă, transformînd ceea ce el a numit la început „o sălbăticie” în ceea ce comandantul american al închisorii a descris ca „Grădina Paradisului a lui Speer”. Susținătorii lui Speer au cerut în continuu eliberarea sa. Printre cei care au pledat pentru comutarea
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
și lucru în primul rînd să facă ceva util în timp ce suferea blocajul scriitorului. I s-a permis să construiască o grădină ambițioasă, transformînd ceea ce el a numit la început „o sălbăticie” în ceea ce comandantul american al închisorii a descris ca „Grădina Paradisului a lui Speer”. Susținătorii lui Speer au cerut în continuu eliberarea sa. Printre cei care au pledat pentru comutarea sentinței lui Speer au fost Ch. De Gaulle, diplomatul american G. Ball, fostul Înalt Comisar al S.U.A. și fostul procuror
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
de cult ortodox din satul Fundeni, comuna Dobroești, județul Ilfov, România. Ea poartă hramul „Sfântul Eftimie cel Mare” și se află pe șoseaua Fundeni, nr. 138, pe partea dreaptă în sensul dinspre Șoseaua Pantelimon către Șoseaua Colentina, în capătul unei grădini de trandafiri, iar la intrarea în curtea bisericii, câțiva brazi o ascund de privirile trecătorilor, încât biserica nu se vede din stradă. a fost ridicată în anul 1699 pe malul lacului Fundeni. Ctitoria aparține marelui spătar Mihai Cantacuzino. Construcția a
Biserica Fundenii Doamnei () [Corola-website/Science/305887_a_307216]