30,776 matches
-
în fiecare țară sub forma a două entități legale separate: în Republica Cehă, ca Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehiei iar în Republica Slovacă sub numele de Biserica Ortodoxă din Slovacia, dar unitatea canonică a fost menținută sub numele de Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehiei și Slovaciei. Biserica este acum organizată în patru eparhii, împărțite în două centre administrative: pentru Republica Cehă, Sinodul Mitropolitan cu sediul la Praga, iar pentru Republica Slovacia Sinodul Mitropolitan din Presov. Sub autoritatea Sinodului din Praga se
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
mai 2006). În Republica Cehă sunt 82 de parohii, dintre care 51 în Boemia și 31 în Moravia și Silezia. În Republica Cehă sunt 69 de parohii în eparhia de Presov și 21 în eparhia de Michalovce. Facultatea de Teologie Ortodoxă din Presov asigură educația viitorilor preoți pentru ambele Biserici. Facultatea are și o secție detașată în Olomouc. Mănăstirea Sfântului Procopie din Sazava este situată în Most, și cea a Adormirii în Vilemov.
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
Biserica Antiohiei a fost în primul mileniu creștin una din cele cinci patriarhii ale creștinătății, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria și Ierusalim. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe autocefale. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de "Rum millet" - miletul romanilor/romeilor). Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
millet" - miletul romanilor/romeilor). Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și Alexandria. Reședința patriarhatului se găsea inițial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința se găsește la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă". Din decembrie 2012, patriarh este Preafericitul Ioan X (Yazigi) al Antiohiei și
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
au provocat o schismă în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește astăzi Biserica Ortodoxă Siriacă (numită și "iacobită", după Iacov Baradeu, unul din episcopii acestora care au desfășurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea Bisericilor Ortodoxe Orientale, păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește astăzi Biserica Ortodoxă Siriacă (numită și "iacobită", după Iacov Baradeu, unul din episcopii acestora care au desfășurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea Bisericilor Ortodoxe Orientale, păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon. Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon. Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi "Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit", considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia. Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Calcedon. Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi "Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit", considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia. Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia. Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși antiohieni au fost supuși unui lung șir de persecuții, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc și-a continuat existența în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominație a cruciaților, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, Teodosie al IV-lea s-a putut întoarce în cetatea sa de reședință. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraș mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, Ignatie al II-lea a mutat reședința Patriarhatului la Damasc, unde a rămas
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mișcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocși. Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban) a fost creat de în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcțioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul și laicatul Patriarhiei. Sfântul Sinod
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce privește strângerea legăturilor cu celelalte comunități creștine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa și Sfântul Sinod al Antiohiei erau susținători entuziaști ai participării Bisericii Antiohiei la discuțiile între reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene). În Elveția, la Chambesy, discuțiilor plenare au dus la acorduri semnate în 1989, 1990 și 1993. Toți reprezentanții oficiali ai Bisericilor Ortodoxe și ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
activ în ceea ce privește strângerea legăturilor cu celelalte comunități creștine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa și Sfântul Sinod al Antiohiei erau susținători entuziaști ai participării Bisericii Antiohiei la discuțiile între reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene). În Elveția, la Chambesy, discuțiilor plenare au dus la acorduri semnate în 1989, 1990 și 1993. Toți reprezentanții oficiali ai Bisericilor Ortodoxe și ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuții, că diferențele hristologice între
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
susținători entuziaști ai participării Bisericii Antiohiei la discuțiile între reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene). În Elveția, la Chambesy, discuțiilor plenare au dus la acorduri semnate în 1989, 1990 și 1993. Toți reprezentanții oficiali ai Bisericilor Ortodoxe și ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuții, că diferențele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanță. Mai mulți membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Toți reprezentanții oficiali ai Bisericilor Ortodoxe și ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuții, că diferențele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanță. Mai mulți membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuși Patriarhul și Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe niște pași necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu și de refuz al urii bazate pe diferențe
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe niște pași necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu și de refuz al urii bazate pe diferențe care nu sunt de substanță. Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe 22 iulie 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un acord pastoral care chema la "respect reciproc desăvârșit între
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu și de refuz al urii bazate pe diferențe care nu sunt de substanță. Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe 22 iulie 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un acord pastoral care chema la "respect reciproc desăvârșit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioșilor de la o
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
caută soluții pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiți și ortodocșii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox. Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă și pentru organizarea de întâlniri prietenești cu frații și surorile lor siriaci, melkiți și maroniți cu care împărtășesc o mare moștenire comună. În mai 1997, Sfântul Sinod
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Paștilor, întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului Iisus Hristos. Această decizie, alături de activitățile diplomatice și de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie și ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale și îndeosebi din partea grupărilor "de rezistență" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocșilor. Dintre Bisericile cunoscute pentru "ecumenismul" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu. Imigrația pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și XXI a determinat o creștere a numărului, forței și influenței Biseriii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu și cuprind numeroși ne-arabi convertiți la credința ortodoxă. În consecință, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică și parte din Turcia), aceasta cuprinde dieceze misionare în America de Nord, Centrală și de Sud, în Europa, în Australia și Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
precară și lipsa de bani au dus în final la dispariția ei. Potrivit articolului Biserica din Solona - incendiată de localnici! apărut în ziarul Graiul Sălajului aflăm că acțiunea de demolare a bisericii a fost făcută fără a fi înștiințat Protopopiatul Ortodox Jibou sau Primăria Comunei Surduc. Urmare a acestor evenimente, dispariția bisericii de lemn din Solona a fost catalogată de către ierarhia greco-catolică drept abuzivă, la fel ca și în cazurile bisericilor de lemn din Bonț sau Ghirolt din județul Cluj sau
Biserica de lemn din Solona, Sălaj () [Corola-website/Science/319013_a_320342]
-
Secuii din Bucovina sunt un mic grup etnic maghiar cu o istorie aparte. Ei s-au stabilit în Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1775-1918), formând sate ungurești catolice pe teritoriile moldovenești ortodoxe. Astăzi, ei trăiesc în județele Tolna și Baranya din Ungaria, în județul Hunedoara din Transilvania (România) și în provincia sârbă Voivodina. Din punct de vedere etnic, populația coloniilor maghiare este alcătuită în principal din secui transilvăneni și ceangăi (sau "csango
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în memoria primului întregitor al românilor și patron al evenimentului. Din 1975 lăcașul servește drept catedrală a Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. Catedrala Încoronării din Alba-Iulia este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . În curtea acestei biserici a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
care era înălțat baldachinul încoronării, întrețesut cu brocart roșu și galben pe un fond alb. Încoronarea nu s-a făcut în catedrală deoarece Ferdinand, care era de religie catolică, nu a dorit să fie încoronat de un membru al Bisericii Ortodoxe. Astfel, Ferdinand și-a așezat singur pe cap Coroana de Oțel, după care a pus coroana de aur pe capul soției sale îngenunchiate. La 1 decembrie 1948, după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, a fost organizată aici o ceremonie
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]