285,616 matches
-
prezenți la premieră. Opinia publică a funcționat excelent în toamna aceea! Spectacolul de atunci a fost un spectacol de idei, regia și scenografia dându-și mâna în mod fericit. Voi cita două imagini, din zecile prezentate în spectacol, una care ține de scenograf iar alta de regizor. Scena de la Teatrul Bulandra (din Schitul Măgureanu) a fost prelungită cu câte o scară pe ambele părți longitudinale ale sălii. Scările porneau de la nivelul scenei și coborau treptat până la jumătatea sălii, vărsându-se între
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
gen Aki Kaurismaki, ceea ce nu constituie o garanție pentru amatorii de comedie populară. Dar, oameni buni, nu vă mai aduceți aminte de comedia cu Peter Sellers, Petrecerea, singurul film din care cenzorii ceaușiști n-au scos o fotogramă? Doar rîsul ținea de foame... 5. Un bărbat acuzat de o crimă pe care n-a comis-o convinge un trio de ageamii să dea o spargere la o bancă, de unde poate face rost de proba nevinovăției sale în The Parole Officer. Parcă
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
privește? Când te bucuri în tăcere, În tăcere să și suferi. Dacă despre ea vorbești, Dragostea se risipește. Doar tăcerea îi priește. Din tăcere se nutrește Și-n tăcere se deschide Ca o floare. N-o grăi Orișicui. În tine ține-o. Chiar de suferi. Taci. De moarte, Mori cu ea. Cu ea trăiește. Între moarte și viață Taci, căci martori nu primește. Noaptea de sfadă a omului cu demonul său D: Salută ziua. Ia-o-n stăpânire. Pricepe existența cu
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
ferecat În limbul tău, precum nepăsătorii-n Huzur, feriți de grele porți de aur. D: La urma urmei, oare poți să știi De îți vorbește-un demon și nu Domnul? N-ai alt prieten decât boldul meu Ce treaz te ține, suferind cu tine. Privește dar cum zorii bat în geam, Chemându-te la viața fără chef De om nefericit, proscris de lume. Ridică-te, zâmbește, ia aminte, Chiar dacă-aici nu mai aștept nimic.
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
ca accepție; revenind la acest titlu, este o aluzie la un cerc al infernului? M.F.: Fără îndoială. În Balcani, în Macedonia, în Bosnia, deci lumea unde, în ultimul timp, au avut loc atîtea conflicte armate, nu există bordeluri. Fetele sînt ținute în "kafanale", clienții vin sub pretextul că vor să bea o cafea. La bază, stă o istorie autentică - de obicei, fetele sînt vîndute din kafana în kafana, pentru că clienții dintr-o kafana se satură de ele și sînt vîndute în
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
cred că am fost atras de școala anglo-saxonă, de școala scenariului american, pentru că de fapt l-am scris ca pe un scenariu de film, fiind conștient că motorul nu va fi, ca în teatru, replica, ci imaginea și succesiunea imaginilor. Ținînd cont că spectacolul este construit din monologuri, deci nu se poate baza pe dinamica schimbului de replici - am hotărît să construiesc scenele, ritmurile și alternanța lor ca în cinema. Am vrut să existe o succesiune a tristeții cu lumina. M.N.
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
era tînăr și la trup curat, se înfurie dacă pierde la table, suferă în jurul terenurilor de fotbal, mănîncă semințe înjurîndu-și adversarii, face herpes de la bătutul din buze, plătește impozite pînă la cocoșare, tinde către statutul de lebădă, își urăște conducătorii, ține tot timpul o pușcă gata încărcată pentru capra vecinului, oftează în somn, se îmbată cu apă rece, fiindcă e mai ieftin și speră că pe lumea cealaltă, la termenul numit paștele cailor sau odată și-odată, îi va fi și
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
fel de definiție a poeziei tale în versurile care - într-un context diferit - pomenesc " Probabilitatea/ Însingurării." Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică și neîmblânzită. Ei refuză compasiunea lecturii. Ca scriitor, și tu ții compasiunea în frâu. Poezia ta este firească, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
pui șira spinării înainte de chiar arta poemului, pe care ești sigură și pe care nu o declari niciodată. Poezia ta e subtilă și consecventă. Ce pui pe primul plan: atmosfera, muzica, ideea, înțelegerea? RF. Nu sunt sigură pe nimic ce ține de poezie. Poezia e expresia sentimentelor profunde, dar instrumentul acestei expresii e limbajul, sunt cuvintele, și cu cât artistul e mai priceput la folosirea uneltelor lui, cu atât exprimă mai exact inspirația de la care a pornit. Cred că dintre cele
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
I, II. Am să-l citez pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe/ când Apollo i-a oferit atâția ani/ câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși/ sânii aceia ofiliți încă mai au/ lapte celest pentru cel ce aspiră/ la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii." E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui T.S. Eliot
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
bătrânețea: și totuși/ sânii aceia ofiliți încă mai au/ lapte celest pentru cel ce aspiră/ la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii." E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui T.S. Eliot și totuși ești extrem de diferită, ții cu totul de altă epocă. îl întreci pe Eliot pe teren propriu, ca să zicem așa. E Eliot un model pentru tine? Cine sau cine altcineva ar mai fi? în ce relație te afli cu epoca poetică anterioară, aceea a fluxului
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
a fost nici ea foarte școlită, dar reușise cel puțin să încheie ciclul inferior al liceului. Era o femeie frumoasă, cu temperament, foarte sociabilă, imaginativă, optimistă, plină de vitalitate și haz. A murit la 98 de ani și s-a ținut foarte bine până în ultimii doi ani. Prietenii apropiați și-o amintesc producîndu-se cu cronici rimate la aniversările mele. Am primit în casa părintească o educație laică, de un social democratism blînd și generos, cu un puternic accent pe muncă și
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
câteva întâmplări ieșite din comun. Cea mai extraordinară îmi pare inițiativa fostului subdirector al liceului, Dem. P. Toader, al cărui nume îl rostesc cu gratitudine și respect. Într-o zi, în timpul guvernării Goga-Cuza, l-a chemat pe tata la școală, ținându-i - cum aveam să aflu peste câțiva ani - aproximativ discursul următor: "Aveți un fiu dotat. Eu n-am copii. Ne așteaptă pe toți vremuri negre, pe Dv. și îndeosebi pe băiatul Dv. Vă propun să fiți de acord să-l
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
ideologici ai epocii, istoricul Mihai Roller. Mai rău, mult mai rău mi-a ieșit tentativa de colaborare cu o rubrică permanentă la "Revista literară". Încântat de un articol despre N. Iorga, din "Studentul român", Miron Radu Paraschivescu îmi propusese să țin o cronică literară regulată. Nu era chiar ce vroiam - pe-atunci mă interesau îndeosebi istoria și sociologia - dar Miron a stăruit în felul său febril și afectuos. În cele din urmă, am acceptat și m-am hotărât să încep cu
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
întâmplat. Scenariul cenzurii redacționale s-a repetat, deși în variante mai puțin tensionate. Încât, după câteva săptămâni, exasperat, mi-am asumat riscul de a-l supăra pe marele șef, îndeosebi de a-i cauza o dezamăgire lui M.R.P., la care țineam cu adevărat, și mi-am luat tălpășița. Cele două experiențe de care vorbesc m-au marcat cu atât mai mult, cu cât, în vremea aceea, aveam convingeri comuniste sincere. Mă întrebam, nu puteam să n-o fac, dacă cenzorii mei
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
caragialian, trebuie să observăm o răsturnare tipică a ritualului creștin: postul (pe care covrigul înmuiat în apă al bătrânei îl reprezintă cât se poate de fidel) este înlocuit cu un veritabil festin alcătuit din alimente greu digerabile: costița afumată (dacă ținem cont de faptul că meniul sabatului poate implica și episoade de antropofagie, putem asocia această costița afumată cu pastrama trufanda din textul omonim) și halucinogene (rachiul de izmă). Într-o lucrare de anvergură dedicată vrăjitoriei, Guy Bechtel reconstituie episodul demonologic
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
de deplasare spre adunările vrăjitorești, poate folosi instrumente rudimentare (bățul sau mătura), dar tipice sunt transformările în diferite animale, calul fiind cel mai frecvent. Gogol folosise motivul "calul dracului" în nuvela sa Vii și Zarifopol a observat similitudinea, dar a ținut să precizeze că "nu e probabil să fi cunoscut Caragiale nuvela rusească". ("Note și variante" la Caragiale, Opere, I, p. 434.) Ipoteza cea mai credibilă este cea a unei surse folclorice comune, căci, în ciuda opiniei generale că în zonele dominate
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
perspectiva rămâne "familiar lucidă, contrară percepției demonice, abisal-crispate", cum observa Nicolae Ciobanu, lectura evenimentelor ca joc erotic rămâne aproape obligatorie. ("I.L. Caragiale: duh balcanic și satanism" în vol. între imaginar și fantastic în proza românească, București: Cartea Românească, 1987) Erotismul ține și el de logica scenariului sabatic, în care poetica gesturilor grotești construiește sugestia unei orgii sexuale, prin care se pecetluiește pactul cu diavolul. Caragiale dozează cu mare finețe ponderea argumentelor care încurajează diferite lecturi (magie? vis? episod erotic?), lăsând totul
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
deranjat un militar englez, vreun lord sau așa ceva, aflat pesemne la un „five-o’clock” și fără nici un avertisment a împușcat bietul animal nevinovat. Un veritabil război s-a declanșat de data asta chiar de către un porc adevărat. Răfuiala armată a ținut patru luni întregi. Se pare că, în cele din urmă s-a ajuns la o înțelegere ce a adus pacea între beligeranți și o masă comună îmbelșugată, unde a fost sacrificat tocmai porcul, aceasta devenind unica victimă a acelui război
„Războiul porcului” şi altele… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296310_a_297639]
-
intelectuale, Stefan se ocupa de treburile casnice: baby-sitting, bucătărie, menaj). Stefan Jonsson a fost anul acesta în București, ca invitat al Colegiului Noua Europă, la un colocviu pe tema Modern Times. Fragmentele despre Omul fără însușiri fac parte din prelegerea ținută cu acest prilej. Robert Musil a scris odată un scurt eseu despre uși, în care propunea o teză destul de excentrică: " Ușile sunt lucruri ce țin de trecut, chiar dacă, din când în când, mai apare câte o ușă din dos pe la
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
un colocviu pe tema Modern Times. Fragmentele despre Omul fără însușiri fac parte din prelegerea ținută cu acest prilej. Robert Musil a scris odată un scurt eseu despre uși, în care propunea o teză destul de excentrică: " Ușile sunt lucruri ce țin de trecut, chiar dacă, din când în când, mai apare câte o ușă din dos pe la concursurile de arhitectură." Recurgând la jargonul cvasi-științific tipic pentru satira sa, Musil definește ușa ca pe "un cadru dreptunghiular de lemn, fixat în perete, de
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
încetul, m-am obișnuit cu el și nu am mai resimțit groaza pe care o încercăm în apropierea unor asemenea spirite nefericite, așa cum, la rîndul lui, și el s-a obișnuit cu mine și și-a uitat rezerva care-l ține departe de orice persoană pe care nu o cunoaște bine [...]. Vom spune mai întîi cîte ceva despre viața sa publică dinainte, adăugînd și părerile noastre atunci cînd aflăm amănunte care ar putea lămuri soarta lui de mai tîrziu. Căci izvorul
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
gratuleze cu acele titluri. Iar celor care îi sînt cu totul străini le adresează numai vorbe absolut fără rost. Am vrut să vorbim mai întîi doar despre cum se înfățișează din exterior. în cele ce urmează vom intra în amănunte, ținînd firul povestirii. La început scria mult, umplînd toate hîrtiile care i se dădeau în mînă. Erau scrisori în proză sau în versuri libere, după stilul lui Pindar, adresate scumpei Diotima, sau și mai des, ode în versuri alcaice. își însușise
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
a căror bestialitate mergea pînă acolo încît își băteau joc de crunta rătăcire iertată de Dumnezeu a nenorocitului. Cînd își dădea seama de aceste batjocuri, Hölderlin se mînia într-atît, încît arunca după ei cu pietre și noroi, iar furia lui ținea ziua întreagă. Cu mare regret trebuie să arătăm că pînă și unii studenți se purtau uneori chiar ca niște fiare, ațîțîndu-l și stîrnindu-i mînia. Să spunem doar că, dintre toate josniciile la care se dedă lumea în universitate, aceasta este
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
o dată pe săptămînă. Ajuns sus pe colină, după ce trecea pragul, Hölderlin se înclina de fiecare dată, mulțumindu-mi pentru favoare și bunăvoință. în orice situație rostește un potop de politețuri, dînd oamenilor senzația că o face anume pentru a-i ține pe ceilalți la distanță. Dacă trebuie să căutăm un temei purtării sale, cred că acesta este. Dar poate că n-are rost să-i căutăm oricărui lucru o cauză mai profundă decît simpla ciudățenie și bizarerie a omului. Hölderlin deschidea
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]