KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1141 1142 1143 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614

îi luam, erau aranjați frumos în cutiuțele lor de plastic, aveau și cartofi la cuptor, a-ntâia, rumeniți și ei tot în cutiuțe de-lea, îi puneam în coș, dar nu ne duceam la casă, îi haleam acolo-n magazin, beam și bere, pe urmă ne duceam la raionu de femei și de-ai dracu ne ștergeam pe mâini, de grăsime, pe rochiile de damă, alea mișto și scumpe. O duceam de milioane, ce mai, rai. Unii furau, alții cerșeau prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
mă, mâna pe carte și-nvață, ce vrei să se-aleagă din tine, hoț de buzunare vrei s-ajungi?! Nu, fă, nu-nvăț, ce-s fraier, ca voi, să mă spetesc cu munca toată viața și să n-am după ce bea apă?! Cartea nu e bună, cine fură, ăla are, și e-n-frunte, tu nu vezi, fa, pe la televizor și peste tot?! Nu găinar, nu hoț de buzunare o să mă fac eu, ci ceva cu mult mai al dracu, o să sparg bănci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
potolești burta... Traiul ăsta dulce a ținut vreo două-trei săptămâni sau o lună, cei trei nu știau prea bine, ei nu se oboseau să numere zilele scurse, pe ei îi interesa momentul, să aibă ce să halească și ce să bea, suprema lor filosofie era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
a chemat lângă el. Și-au zis că e tocmai bun de buzunărit. N-a fost nevoie, ăsta, nu știu ce-avea, dar arunca cu banii-n stânga și-n dreapta ca nebunu, le-a dat să mănânce și să bea în neștire, au mâncat ș-au băut cât pentru paișpe vieți, orice om normal ar fi crăpat, ei nu, li se lărgea stomacu ca la șarpe, ori parcă erau cămile și-și umpleau o ditamai cocoașă care nu se vedea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
că e tocmai bun de buzunărit. N-a fost nevoie, ăsta, nu știu ce-avea, dar arunca cu banii-n stânga și-n dreapta ca nebunu, le-a dat să mănânce și să bea în neștire, au mâncat ș-au băut cât pentru paișpe vieți, orice om normal ar fi crăpat, ei nu, li se lărgea stomacu ca la șarpe, ori parcă erau cămile și-și umpleau o ditamai cocoașă care nu se vedea. Șoferul repeta la nesfârșit ceva neînțeles jeosuitrist

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536

i primească, numai eu. Se ducea prin grădină, la bazar, la piață. La noi la bazar îi și piață, la Fălești, jos îi cârnațul, sus papucii, aici mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai spunea: mă duc să beau un sfert de vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da’ când am să beau, când am să mor?> Apoi acuma ce i-am spus: hai, moșnege, acasă

Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
la bazar, la piață. La noi la bazar îi și piață, la Fălești, jos îi cârnațul, sus papucii, aici mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai spunea: mă duc să beau un sfert de vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da’ când am să beau, când am să mor?> Apoi acuma ce i-am spus: hai, moșnege, acasă și ai să bei vin! Da’ de unde să

Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
jos îi cârnațul, sus papucii, aici mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai spunea: mă duc să beau un sfert de vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da’ când am să beau, când am să mor?> Apoi acuma ce i-am spus: hai, moșnege, acasă și ai să bei vin! Da’ de unde să mai vină? Din țărnă să mai vină? Mă luați cu vorba și cu

Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai spunea: mă duc să beau un sfert de vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da’ când am să beau, când am să mor?> Apoi acuma ce i-am spus: hai, moșnege, acasă și ai să bei vin! Da’ de unde să mai vină? Din țărnă să mai vină? Mă luați cu vorba și cu povestitul și mai uit de icoană

Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da’ când am să beau, când am să mor?> Apoi acuma ce i-am spus: hai, moșnege, acasă și ai să bei vin! Da’ de unde să mai vină? Din țărnă să mai vină? Mă luați cu vorba și cu povestitul și mai uit de icoană și de vama aceea. Nici măcar n-am văzut-o bine, icoana, și mi-au luat-o! Eu

Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
încă nu! (spus ca de obicei cu vocea sa gravă, hotărâtă). încă n-a venit vremea ceea. Oleacă am răcit, dacă am vrut Munții Carpați! Da, am răcit, tușesc bine! Iată, diseară îmi aduce o vecină lapte și am să beau lapte fierbinte. Ieri așa un vânt a bătut, a fost ploaie și frig.”..... „Primarul Iașului Constantin Simirad, mi-a spus că vă trimite zilele astea banii pe care i-a promis, atunci cân am fost împreună la el.” „Domnul să

Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
mai 2001, orele 16,30. La orele 17,00, el apare în alte haine decât treningul albastru cu care venise din pușcăria rusocomunistă din Transnistria. Soția i-a pregătit cartofi prăjiți, prima masă în libertate a patriotului român Ilie Ilașcu. Bem un pahar de șampanie, adus de noi, cei veniți să-l vedem. Ilie Ilașcu abia reușește să guste din cartofi, că este sculat de la masă, asaltat de către ziariști, reporteri de televiziune, astfel că masa se amână. Mă întrebam unde au

Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456

vreun țăran care să nu vândă la șosea legume din Turcia și portocale grecești fără bifenil?“ „Mai ceartă-i și tu - îi zice mami lui tati -, nu vezi ce mofturoși s-au făcut?!“ Dar tati, ce-i pasă lui, își bea cafeluța cu sorbitol, deși nenea doctorul i-a recomandat aspartan, ronțăie câțiva biscuiți cu eritrozină și se duce pe balcon să-și citească ziarul. Ce nu știu însă bunica, tati și mami e că micuții abia așteaptă să se ridice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
modul cel mai grav. Într-o seară, un actoraș care umblă să fie luat în seamă făcând farse la un canal TV, a format numărul de telefon al unei doamne. Cabotinul s-a dat drept prietenul fiului ei, cu care băuse la cârciumă în urmă cu o zi. Femeia însă își pierduse băiatul de câteva zile. În loc să-și tragă palme și să nu mai iasă pe stradă un an, histrionul a bâiguit niște scuze. Unele farse însă, dacă sunt pregătite pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
de la Operă -, ia să mai stea și pe-acasă, că avem treabă!“ „Ăștia“ erau, de fapt, marele bariton D. chemat de italieni într-un juriu la Scala din Milano. Dar când era mahmur, colonelul folosea numai pluralul. „Ia să mai bem și noi niște apă, să ne limpezim“, zicea el golind sticlă după sticlă. Sau: „Ia să le mai dăm peste nas la șmecherii care vrea să fugă din țară și ne crede proști“. Baritonul a aflat că n-a primit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
S-aștepte sau să mă cheme mai târziu“, spune Vasile B. din veceu. „Mă doare burta. Mai bine să telefoneze mâine.“ „E chiar Bush?“, întreabă buimac ofițerul. „De ce n-ar fi? - răspunde într-o doară Vasile B. „Ce, președinții nu beau palincă?“ Din discuție, reiese că-i însuși Bush. Vasile B. are un fel de verișoară de-a doua la Washington. Aceasta e vecină de bloc cu șoferul amantei consilierului de stat. Lucrurile se leagă. Palinca de la șofer, pe care verișoara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
se întorcea și din drum, din pură curiozitate. În fundul unei curți, sub niște umbrele mari, adunați la mese de lemn cu un design mai degrabă neinspirat decât rustic, o mulțime de băieți și fete, niciunul trecut de treizeci de ani, beau bere și conversau gălăgios. Nu făceau nimic altceva decât să bea bere, să vorbească și să se simtă bine, să se simtă perfectă cu tinerețea lor. Domnul Năsturel a făcut al doilea lucru de neînțeles pentru un om care mergea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
sub niște umbrele mari, adunați la mese de lemn cu un design mai degrabă neinspirat decât rustic, o mulțime de băieți și fete, niciunul trecut de treizeci de ani, beau bere și conversau gălăgios. Nu făceau nimic altceva decât să bea bere, să vorbească și să se simtă bine, să se simtă perfectă cu tinerețea lor. Domnul Năsturel a făcut al doilea lucru de neînțeles pentru un om care mergea la o întâlnire de afaceri și care nu obișnuia să întârzie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
de tot, deasupra marelui lor pat dublu. Toată noaptea, soții Ionescu au visat același lucru: cum sunt striviți în somn. Și cum, cu ultima străfulgerate de luciditate, înainte de a-și lua zborul spre Rai, îl zăresc pe infamul de Popescu bând bere cu macaragiii. Dimineața, Ioneștii s-au dus cu un plic direct la șeful de șantier. Și lucrurile s-au rezolvat cum nu se putea mai bine. Macaragii, roteau brațul în sensul acelor de ceasornic cu douăzeci de grade în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
într-o parte. „Cum să fie atât de strâmbe - se revoltă populația -, că doar stăm de-o viață în blocurile astea. Acum ne luăm și după ce zic bețivii.“ „Lăsați persoana în pace - încearcă să liniștească spiritele primarul -, ce dacă a băut o bere în plus?“ „Nu bere, ci țuică“, îl corectează demn bețivanul, de parcă numai țuica i-ar da dreptul la un punct de vedere credibil. Și cum mulțimea îl huiduie, pleacă zicând cu obidă: „Bere să beți voi! Vrei binele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
ce dacă a băut o bere în plus?“ „Nu bere, ci țuică“, îl corectează demn bețivanul, de parcă numai țuica i-ar da dreptul la un punct de vedere credibil. Și cum mulțimea îl huiduie, pleacă zicând cu obidă: „Bere să beți voi! Vrei binele proștilor și te alegi cu ce-i mai rău“. Din mulțime se aude o voce de femeie: „Poate e strada de vină. Poate a luat-o la vale. Cu ploile astea...“. Câțiva bărbați se lungesc pe burtă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
persoană care nu-i foarte serioasă are vicii. La Aprovizionare, toți cei cinci colegi ai lui Andrei C. erau niște hahalere, dar simpatici foc. Munceau doar cât să nu fie dați afară și-n rest nu făceau altceva decât să bea și să pălăvrăgească despre femei și ciubucuri. Într-o săptămână, Andrei C. a trăit toate temerile unuia eșuat într-un mediu contaminat cu un virus care nu iartă, dar care realizează repede situația. Dacă tot n-ai nici o șansă, măcar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
la târfe, iar el, deși avea tot timpul în fața ochilor mutrele grave ale părinților și ale celorlalți bigoți de la biserica Sf. Anton, s-a descurcat binișor. S-a făcut criță după numai un ceas și, când s-a trezit să bea apă, le avea lângă el despuiete pe Lenuța și pe Fifi, care-l moșmodeau zicând: „Ce faci, mă, blegule, dormi? Hai, la treabă!“. Andrei C. a avut vreo două luni probleme de conștiință. Uneori, seara, în timp ce părinții și surorile băteau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
cade părul din cap, măcar te umpli de păr prin alte părți. Cât despre faptul că ți s-au lungit urechile, eu te iubesc și așa.“ „Are dreptate Sofica - și-a zis mândru de istețimea nevesti-sii Ilie I. Ilie și bând de-acum ceaiurile ei, ca tot omul, de trei ori pe zi înainte de mese -, uite că-s și eu înalt. Și ce dacă un picior a rămas mai scurt, iar celălalt s-a făcut mai gros. Tot e bine c-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
tineri și o să muncesc de două ori mai bine ca ei.“ „Corect, tu corect, tu deștept - l-a lăudat Muhamad luându-l amical de umeri -, dar nu șef. Șef e numai al meu, tu mergi la fetele și băieții. Acum bem bere.“ Și l-a luat în birou la el, unde s-au îmbătat și au discutat despre bătrânețe până dimineața, când i-a găsit secretara dormind îmbrățișați pe canapeaua de piele. Muhamad, care împlinise de curând cincizeci de ani, i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]