30,710 matches
-
strategice prin care să poată controla traficul maritim prin Atlanticul de Sud, și implicit, prin Strâmtoarea Magellan. În acest scop, în a doua jumătate a sec. 18, atât Anglia, cât și Franța, au încercat să înființeze clandestin așezări în aceste insule, deși încă din 1767 exista permanent un guvernator spaniol pe insule, dependent de Buenos Aires. Prin semnarea Tratatului de la San Lorenzo de Escorial, în 1790, Marea Britanie se angaja să nu înființeze nici o așezare pe întreaga coastă a Americii de Sud, ca și a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Sud, și implicit, prin Strâmtoarea Magellan. În acest scop, în a doua jumătate a sec. 18, atât Anglia, cât și Franța, au încercat să înființeze clandestin așezări în aceste insule, deși încă din 1767 exista permanent un guvernator spaniol pe insule, dependent de Buenos Aires. Prin semnarea Tratatului de la San Lorenzo de Escorial, în 1790, Marea Britanie se angaja să nu înființeze nici o așezare pe întreaga coastă a Americii de Sud, ca și a tuturor zonelor ocupate anterior de Spania, inclusiv a Insulelor Malvine. Acest
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
spaniol pe insule, dependent de Buenos Aires. Prin semnarea Tratatului de la San Lorenzo de Escorial, în 1790, Marea Britanie se angaja să nu înființeze nici o așezare pe întreaga coastă a Americii de Sud, ca și a tuturor zonelor ocupate anterior de Spania, inclusiv a Insulelor Malvine. Acest tratat constituie dovada absolută că Marea Britanie nu avea absolut nici un drept să stabilească prin orice mijloace, vreo așezare permanentă în Insulele Malvine. Acestea sunt drepturile pe care Republica Argentina le-a moștenit din partea Spaniei în 1810. În 1820
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
așezare pe întreaga coastă a Americii de Sud, ca și a tuturor zonelor ocupate anterior de Spania, inclusiv a Insulelor Malvine. Acest tratat constituie dovada absolută că Marea Britanie nu avea absolut nici un drept să stabilească prin orice mijloace, vreo așezare permanentă în Insulele Malvine. Acestea sunt drepturile pe care Republica Argentina le-a moștenit din partea Spaniei în 1810. În 1820, comandantul fregatei La Heroína, Don David Jewett, a intrat în posesia insulelor Malvine, în calitate de reprezentant al guvernului argentinian. În 1823, guvernul din Buenos Aires
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
nici un drept să stabilească prin orice mijloace, vreo așezare permanentă în Insulele Malvine. Acestea sunt drepturile pe care Republica Argentina le-a moștenit din partea Spaniei în 1810. În 1820, comandantul fregatei La Heroína, Don David Jewett, a intrat în posesia insulelor Malvine, în calitate de reprezentant al guvernului argentinian. În 1823, guvernul din Buenos Aires a numit guvernator al Insulelor Malvine pe Don Pablo Areguati, concesionând insulele unor familii argentiniene, în vederea creșterii bovinelor. A fost înființată așezarea Puerto Soledad, pentru ca în 1829, guvernul argentinian
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
pe care Republica Argentina le-a moștenit din partea Spaniei în 1810. În 1820, comandantul fregatei La Heroína, Don David Jewett, a intrat în posesia insulelor Malvine, în calitate de reprezentant al guvernului argentinian. În 1823, guvernul din Buenos Aires a numit guvernator al Insulelor Malvine pe Don Pablo Areguati, concesionând insulele unor familii argentiniene, în vederea creșterii bovinelor. A fost înființată așezarea Puerto Soledad, pentru ca în 1829, guvernul argentinian să creeze Comandamentul Politic și Militar al Insulelor Malvine, cu sediul în această așezare, în administrarea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
din partea Spaniei în 1810. În 1820, comandantul fregatei La Heroína, Don David Jewett, a intrat în posesia insulelor Malvine, în calitate de reprezentant al guvernului argentinian. În 1823, guvernul din Buenos Aires a numit guvernator al Insulelor Malvine pe Don Pablo Areguati, concesionând insulele unor familii argentiniene, în vederea creșterii bovinelor. A fost înființată așezarea Puerto Soledad, pentru ca în 1829, guvernul argentinian să creeze Comandamentul Politic și Militar al Insulelor Malvine, cu sediul în această așezare, în administrarea căruia se afla toată zona de până la
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
1823, guvernul din Buenos Aires a numit guvernator al Insulelor Malvine pe Don Pablo Areguati, concesionând insulele unor familii argentiniene, în vederea creșterii bovinelor. A fost înființată așezarea Puerto Soledad, pentru ca în 1829, guvernul argentinian să creeze Comandamentul Politic și Militar al Insulelor Malvine, cu sediul în această așezare, în administrarea căruia se afla toată zona de până la Capul Horn. Comandant a fost numit Luis Vernet. Dorința nestăvilită a guvernului britanic de a avea posesiuni în America de Sud, a condus la două încercări de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Concomitent, s-a încercat să se dea o față legală pretențiilor expansioniste britanice, astfel că în 10 noiembrie 1829 a fost emisă o declarație de protest față de crearea comandamentului argentinian, invocându-se ”drepturile de suveranitate ale Majestății sale Britanice asupra insulelor”. În anii următori, Marea Britanie a continuat aceeași politică expansionistă, implicând și Statele Unite. Pe 31 mai 1831, corveta americană Lexington, arborând pavilion francez, debarcă mai mulți marinari americani în Port Soledad, care vor incendia localitatea sub pretextul arestării de către argentinieni a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
pescuiau ilegal în zonă. Pe 3 ianuarie 1833, corveta Clio, sub pavilion britanic, va ocupa Puerto Soledad, expulzând coloniștii argentinieni, iar în anul următor, britanicii vor ocupa întreg arhipelagul. De atunci și până în prezent, Marea Britanie a continuat să ocupe aceste insule în virtutea “dreptului forței”. Denumirea insulelor a fost schimbată, au fost aduși coloniști englezi, au fost înființate așezări permanente, în ciuda tratatului din 1790, încă în vigoare. De atunci, și până în ziua de azi, Argentina a protestat energic cu fiecare ocazie contra
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
3 ianuarie 1833, corveta Clio, sub pavilion britanic, va ocupa Puerto Soledad, expulzând coloniștii argentinieni, iar în anul următor, britanicii vor ocupa întreg arhipelagul. De atunci și până în prezent, Marea Britanie a continuat să ocupe aceste insule în virtutea “dreptului forței”. Denumirea insulelor a fost schimbată, au fost aduși coloniști englezi, au fost înființate așezări permanente, în ciuda tratatului din 1790, încă în vigoare. De atunci, și până în ziua de azi, Argentina a protestat energic cu fiecare ocazie contra ocupării insulelor, încercând să rezolve
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
dreptului forței”. Denumirea insulelor a fost schimbată, au fost aduși coloniști englezi, au fost înființate așezări permanente, în ciuda tratatului din 1790, încă în vigoare. De atunci, și până în ziua de azi, Argentina a protestat energic cu fiecare ocazie contra ocupării insulelor, încercând să rezolve această problemă teritorială prin instrumentele oferite de dreptul internațional. Problema a rămas nerezolvată până în ziua de azi. După al doilea război mondial, în contextul procesului de decolonizare, Marea Britanie a invocat în sprijinul său dreptul la autodeterminare al
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
rezolve această problemă teritorială prin instrumentele oferite de dreptul internațional. Problema a rămas nerezolvată până în ziua de azi. După al doilea război mondial, în contextul procesului de decolonizare, Marea Britanie a invocat în sprijinul său dreptul la autodeterminare al “poporului” din Insulele Malvine. Organizația Națiunilor Unite a replicat că o populație “transplantată” din metropolă, care nu se deosebește câtuși de puțin de populația Marii Britanii, nu poate constitui un popor, care să beneficieze de dreptul la autodeterminare. În 1981-82, pe fondul unei crize
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ce data de aproape un secol și jumătate. El a considerat că Marea Britanie era prea departe ca să poată da o replică militară Argentinei.]] Alegând calea acțiunii militare directe, guvernul lui Galtieri a sperat să mobilizeze sentimentele patriotice ale argentinienilor cu privire la insule, sperând să distragă în acest fel atenția opiniei publice de la gravele probleme economice cu care se confrunta Argentina, dar și de la gravele încălcări ale ale drepturilor omului comise de regimul militar. O astfel de acțiune ar fi crescut acțiunile unui
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
drepturilor omului comise de regimul militar. O astfel de acțiune ar fi crescut acțiunile unui regim în cădere liberă. Ziarul argentinian "La Prensa" făcea speculații asupra unui plan bine ticluit care trebuia să înceapă cu tăierea liniilor de aprovizionare a insulelor, urmată de acțiuni în forță, în cazul în care negocierile de la ONU nu vor da rezultat. Tensiunile dintre cele două țări au fost escaladate în momentul în care un grup de negustori de fier vechi (printre care se găseau marinari
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
cazul în care negocierile de la ONU nu vor da rezultat. Tensiunile dintre cele două țări au fost escaladate în momentul în care un grup de negustori de fier vechi (printre care se găseau marinari argentinieni) au înălțat steagul Argentinei pe insula Georgia de Sud, acțiune care va fi interpretată ulterior ca primul act de război. Ca răspuns la această acțiune, vasul de patrulare al Royal Navy a fost trimis de la Stanley în Georgia de Sud, acțiune ce a condus la invadarea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Georgia de Sud, acțiune care va fi interpretată ulterior ca primul act de război. Ca răspuns la această acțiune, vasul de patrulare al Royal Navy a fost trimis de la Stanley în Georgia de Sud, acțiune ce a condus la invadarea insulei de către forțele argentiniene în 3 aprilie. Junta militară argentiniană, presupunând că britanicii vor încerca să întărească dispozitivul militar în Atlanticul de Sud, au ordonat ca invazia să înceapă în 2 aprilie. Inițial, Marea Britanie a fost luată prin surprindere de atacul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
păstra ca singură forță militară în Atlanticul de Sud, vasul de patrulare "Endurance", dăduse argentinienilor semnalul că Marea Britanie nu mai putea să-și apere teritoriile de peste mări. Pe 2 aprilie 1982, forțele argentiniene au declanșat o operațiune de debarcare în Insulele Falkland. Invazia s-a izbit de apărarea organizată de Guvernatorul Insulelor Falkland, Sir Rex Hunt, comanda operațiunilor fiind încredințată sergentului (Maior) Mike Norman din Royal Marines. După debarcarea unui grup condus de locotenentul-comandor Guillermo Sanchez-Sabarots, din Grupul Amfibiu de Commando
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
patrulare "Endurance", dăduse argentinienilor semnalul că Marea Britanie nu mai putea să-și apere teritoriile de peste mări. Pe 2 aprilie 1982, forțele argentiniene au declanșat o operațiune de debarcare în Insulele Falkland. Invazia s-a izbit de apărarea organizată de Guvernatorul Insulelor Falkland, Sir Rex Hunt, comanda operațiunilor fiind încredințată sergentului (Maior) Mike Norman din Royal Marines. După debarcarea unui grup condus de locotenentul-comandor Guillermo Sanchez-Sabarots, din Grupul Amfibiu de Commando, a urmat un atac asupra barăcilor Moody Brook, schimb de focuri
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Commando, a urmat un atac asupra barăcilor Moody Brook, schimb de focuri între trupele argentiniene comandate de Hugo Santillan, și micul detașament britanic, condus de Bill Trollope, asaltul final, capitularea și predarea apărătorilor britanici ai casei guvernatorului (Government House) din Insulele Falkland. Primele informații privind invazia au sosit din Argentina. Un oficial de la Ministerul Apărării a avut un scurt schimb de telex-uri cu operatorul telex al Guvernatorului Hunt, care i-a confirmat că argentinienii au preluat controlul asupra insulei. Mai
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
din Insulele Falkland. Primele informații privind invazia au sosit din Argentina. Un oficial de la Ministerul Apărării a avut un scurt schimb de telex-uri cu operatorul telex al Guvernatorului Hunt, care i-a confirmat că argentinienii au preluat controlul asupra insulei. Mai târziu, în aceeași zi, reporterul BBC Laurie Margolis, a putut vorbi cu unul din locuitorii insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene au preluat controlul asupra insulei. Oficialitățile britanice
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
avut un scurt schimb de telex-uri cu operatorul telex al Guvernatorului Hunt, care i-a confirmat că argentinienii au preluat controlul asupra insulei. Mai târziu, în aceeași zi, reporterul BBC Laurie Margolis, a putut vorbi cu unul din locuitorii insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene au preluat controlul asupra insulei. Oficialitățile britanice au numit operațiunile militare de ripostă, “Operațiunea Corporate”. Comandant al forței expediționare britanice a fost numit Amiralul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
controlul asupra insulei. Mai târziu, în aceeași zi, reporterul BBC Laurie Margolis, a putut vorbi cu unul din locuitorii insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene au preluat controlul asupra insulei. Oficialitățile britanice au numit operațiunile militare de ripostă, “Operațiunea Corporate”. Comandant al forței expediționare britanice a fost numit Amiralul Sir John Fieldhouse. Operațiunea a debutat în 1 aprilie 1982 și s-a terminat în 20 iunie 1982. În vederea recuperării controlului
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
britanice au numit operațiunile militare de ripostă, “Operațiunea Corporate”. Comandant al forței expediționare britanice a fost numit Amiralul Sir John Fieldhouse. Operațiunea a debutat în 1 aprilie 1982 și s-a terminat în 20 iunie 1982. În vederea recuperării controlului asupra Insulelor Falkland, comandamentul britanic a inițiat o serie de operații. Ca răspuns la cele întâmplate în Georgia de Sud, submarinele și , în 29 martie au primit ordinul să se îndrepte spre sud, în timp ce vasul auxiliar RFA “Fort Austin”, a fost detașat
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a renunța la invazie. În ziua următoare, în timpul unei reuniuni a cabinetului de criză, prezidată de primul ministru Margaret Thatcher, șeful forțelor navale, amiralul Sir Henry Leach, a afirmat că “Marea Britanie poate și trebuie să trimită o forță expediționară dacă insulele sunt invadate”. Pe 1 aprilie, Henry Leach a transmis ordinul ca forța navală britanică ce făcea exerciții în Mediterana să fie pregătită să navigheze spre sud. Ca urmare a evenimentelor din 2 aprilie, după o ședință de urgență a cabinetului
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]