28,739 matches
-
La ora 05:00, traversarea râului a încetat, pentru că lumina dimineții permitea artileriștilor germani să lanseze atacuri mai precise asupra bărcilor. 2.163 de infanteriști, 160 de polonezi, 75 de soldați ai regimentului Dorset și mai multe zeci de alți soldați aliați au fost evacuați, dar cam 300 de oameni au rămas pe malul nordic când operațiunea s-a oprit, iar alți 95 au fost uciși în timpul nopții. De-a lungul dimineții de 26 septembrie, germanii au continuat atacurile și au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germanii au continuat atacurile și au reușit într-un final să cucerească ambele maluri ale râului. Germanii și-au dat seama doar pe la prânz că britanicii se retrăseseră de fapt. Mai târziu, ei au reușit să captureze cam 600 de soldați aliați, cei mai mulți răniți din posturile de prim ajutor, dar și cei care nu apucaseră să se retragă în cursul nopții sau cei izolați și fără legături radio, care nu știuseră despre retragere. Luptele de la Arnhem au reprezentat o victorie pentru
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
revină. Trei sferturi dintre militarii formațiunilor Diviziei nu s-au mai întors în Anglia, inclusiv doi dintre cei trei comandanți de brigăzi, opt din nouă comandanți de batalioane și 26 dintre cei 30 de comandanți de companii. Aproximativ 500 de soldați aliați au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu cei 138 de oameni evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce efectivele au mărite prin recrutarea de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu cei 138 de oameni evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce efectivele au mărite prin recrutarea de noi soldați, reîncadrarea unor evacuați sau a prizonierilor de război repatriați în lunile care au urmat, divizia era încă atât de puternic slăbită încât Brigada a 4-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada 1, iar marea unitate a ajuns să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care au urmat, divizia era încă atât de puternic slăbită încât Brigada a 4-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada 1, iar marea unitate a ajuns să fie formată din doar două brigăzi. În perioada mai-august 1945, numeroși soldați ai diviziei au fost trimiși în Danemarca și Norvegia pentru supravegherea trupelor germane capitulate în aceste țări, dar, la reîntoarcerea în țară, Divizia a fost desființată. Regimentul piloților de planoare a suferit cele mai mari pierderi din timpul bătăliei - 17
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
un exemplu de dârzenie pentru parașutiști. Montgomery a declarat că „în anii care vor veni va fi un lucru mare pentru un bărbat să spună: Am luptat la Arnhem”, o predicție care se pare că a fost confirmată de mândria soldaților care au luat parte și de dorința unora dintre cei care nu au participat la această bătălie să pretindă că au fost acolo. După evacuarea din timpul Operațiunii Berlin, soldații au primit ca niște eroi în Anglia. A fost publicată
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
predicție care se pare că a fost confirmată de mândria soldaților care au luat parte și de dorința unora dintre cei care nu au participat la această bătălie să pretindă că au fost acolo. După evacuarea din timpul Operațiunii Berlin, soldații au primit ca niște eroi în Anglia. A fost publicată în scurtă vreme o listă a 59 de militari decorați (dintre cei 2.000 care s-au reîntors) și aceștia au fost primiți într-o ceremonie specială la palatul Buckingham
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
RAF. Drapelele de luptă a șase unități militare britanice au fost decorate pentru participarea la bătălia de la Arnhem în cadrul unor ceremonii din anii 1956, 1957 și 1958. După eliberarea Olandei, funcționarii Armatei a 2-a au început munca pentru identificarea soldaților căzuți la datorie. Rămășițele lor pământești au fost îngropate într-un cimitir militar de la nord de Oosterbeek aflat din subordinea Comisiei pentru Cimitirele de Război a Commonwealthului. Acest cimitir are aproximativ 1.800 de morminte fiind cunoscut și ca „Cimitirul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Acest cimitir are aproximativ 1.800 de morminte fiind cunoscut și ca „Cimitirul trupelor aeropurtate”. Trei sferturi dintre morminte sunt ale celor care au murit în timpul bătăliei de la Arnhem din 1944. În 2003 erau încă 138 de morminte ale unor soldați neidentificați, iar rămășițe umane, echipamente militare și arme sunt descoperite și în zilele noastre în timpul lucrărilor agricole executate pe câmpurile din jurul orașului. În Germania, bătălia a fost considerată o mare victorie și opt soldați au fost decorați cu Crucea de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
încă 138 de morminte ale unor soldați neidentificați, iar rămășițe umane, echipamente militare și arme sunt descoperite și în zilele noastre în timpul lucrărilor agricole executate pe câmpurile din jurul orașului. În Germania, bătălia a fost considerată o mare victorie și opt soldați au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Soldații germani căzuți la datorie au fost înmormântați în „Cimitirul eroilor SS” de lângă Arnhem, dar după război, rămășițele lor pământești au fost reînhumate la Ysselsteyn. Podul rutier distrus de la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
militare și arme sunt descoperite și în zilele noastre în timpul lucrărilor agricole executate pe câmpurile din jurul orașului. În Germania, bătălia a fost considerată o mare victorie și opt soldați au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Soldații germani căzuți la datorie au fost înmormântați în „Cimitirul eroilor SS” de lângă Arnhem, dar după război, rămășițele lor pământești au fost reînhumate la Ysselsteyn. Podul rutier distrus de la Arnhem a fost înlocuit cu o succesiune de poduri prefabricate până când a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
general, este acum sediul Muzeului trupelor aeropurtate. Au mai fost dezvelite câteva memoriale în Arnhem și Oosterbeek, iar în zonă este organizată anual o paradă militară. Pe unul dintre monumente se poate citi: „Oamenilor din Gelderland; acum 50 de ani, soldații aeropurtați britanici și polonezei au luptat aici împotriva unor forțe copleșitoare ca să deschidă o cale spre Germania și să termine războiul mai repede. În loc de acestea, noi am adus moarte și distrugere pentru care nju ne-ați făcut niciodată vinovați. Această
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care nju ne-ați făcut niciodată vinovați. Această piatră este mărturia admirației noaste pentru marele dumneavoastră curaj, amintind în special de femeile care ne-au îngrijit răniții. În iarna lungă care a urmat familiile dumneavoastră și-au riscat viețile adăpostind soldații și piloții aliați, în vreme ce membrii Rezitenței i-au condus pe mulți în locuri sigure.”
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mai mari nave de război ale rebelilor greci. A organizat, de asemenea, trupe înarmate proprii, compuse din locuitorii insulei Spetses. Ea și-a folosit o mare parte din avere pentru a-i aproviziona cu hrană și muniții pe marinarii și soldații aflați sub comanda ei. Pe 13 martie 1821 Bouboulina a arborat pe catargul navei "Agamemnon" propriul ei steag grecesc, bazat pe steagul împăraților bizantini din dinastia Comnenilor. Populația insulei Spetses s-a revoltat pe 3 aprilie și mai târziu și-
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
Dar comandantul lor e căpitanul Coravu, cuceritorul satului Mărăști. El se așeză în fruntea celor două companii și pornește la asaltul dealului Teiului, cu cel dintâi val de asalt, cu câte o grenadă în fiecare mână și cu buzunarele pline. Soldații celor două companii sunt decimați de focurile încrucișate ale dușmanului. Coravu cade ciuruit de gloanțe, lăsând nepieritoare amintirea unui adevărat erou, fericită îmbinare de înălțător idealism, de cultură solidă și de avânt disprețuitor de moarte”. A fost înaintat post-mortem la
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
și oraș militar, el nu este popular cu turiști și poate părea sordid și amenințător. Cu toate acestea, conține magazine de toate tipurile și restaurante renumite cu produse pescărești în centrul vechi. Cimitirul de război Aliat, unde au fost îngropați soldații morți în cel de-al Doilea Război Mondial, se află pe țărmul orașului Souda. Există 1.527 de morminte, în care sunt îngropați în mare parte militari britanici, printre care 447 de neozeelandezi și 197 de australieni. În cimitir este
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
cu Javier Peña. Rolul echipei lui Murphy este de a lucra cu autoritățile columbiene pentru a pune capăt fenomenului creat de cocaină în Statele Unite. Se încheie atunci când Escobar evadează din închisoarea La Catedral. Sezonul 2 continuă povestea sezonului 1. Câțiva soldați îl găsesc pe Escobar și pe unii dintre oamenii săi în afara perimetrului La Catedral, dar sunt prea pietrificați de Escobar pentru a-l aresta. SUA trimite un nou ambasador, care aduce CIA-ul în joc. La început, nu există prea
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
zonă, inclusiv apele estuarului, fusese minată, iar germanii și-au protejat căile de retragere cu ajutorul artileriei și a lunetiștilor. Aliații au reușit să curețe zonele adiacente portului de elementele germane pe 8 noiembrie. În timpul luptelor, aliații pierduseră 12.873 de soldați morți, răniți sau dispăruți în acțiune, dintre aceștia 50% fiind canadieni. După ce elementele germane nu au mai reprezentat o amenințare pentru aliați, acestora din urmă le-a mai trebuit trei săptămâni să demineze apele estuarului, după care primul convoi de
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
două atacuri au fost respinse, atacul de pe 1 noiembrie a dus la câștigarea unui avanpost nesigur. A urmat o zi de lupte, dar aliații au reușit să păstreze controlul asupra poziției cucerite. Pe 2 noiembrie, poziția a fost preluată de soldații Diviziei a 52-a de infanterie care, împreună cu militarii debarcați pe litoral, au continuat înaintare. Debarcările amfibii au fost executate în două valuri pe 1 noiembrie. Operațiunea „Infatuate I” a a fost executată în principal de infanteriștii Brigăzii a 155
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
sondaj realizat în rândul a 250 de ofițeri și sergenți albi care aveau un pluton de culoare în compania lor a relevat următoarele rezultate: 77% dintre ofițeri și sergenți au declarat că și-au schimbat atitudinea în mod favorabil față de soldați de culoare, după ce în compania lor a fost introdus un pluton de culoare, (nu au fost constatate cazuri în care cineva să spună că atitudinea sa față de ei a devenit mai puțin favorabilă), 84% dintre ofițeri și 81% dintre sergenți
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
după ce în compania lor a fost introdus un pluton de culoare, (nu au fost constatate cazuri în care cineva să spună că atitudinea sa față de ei a devenit mai puțin favorabilă), 84% dintre ofițeri și 81% dintre sergenți considerau că soldații de culoare se comportă foarte bine în luptă, doar 5% dintre ofițeri și 4% de sergenți credeau că infanteriștii de culoare nu erau la fel de buni ca cei albi, iar 73% dintre ofițeri și 60% dintre sergenți credeau că soldații de
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
că soldații de culoare se comportă foarte bine în luptă, doar 5% dintre ofițeri și 4% de sergenți credeau că infanteriștii de culoare nu erau la fel de buni ca cei albi, iar 73% dintre ofițeri și 60% dintre sergenți credeau că soldații de culoare și cei albi se înțeleg foarte bine împreună (Opinii despre Infanteria Neagră). Potrivit acestui sondaj, nu există motive rezonabile pentru segregarea în forțele armate. Acest sondaj a fost ușor părtinitor, pentru că a intervievat ofițeri și sergenți care au
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
forțele armate. Acest sondaj a fost ușor părtinitor, pentru că a intervievat ofițeri și sergenți care au avut în subordine plutoane de culoare, opinii opuse desegregării fiind foarte probabile în rândul militarilor albi care nu au avut de-a face cu soldați de culoare. În sondaj, 64% dintre ofițeri și sergenți au spus că la început se simțiseră relativ nefavorabil față de ideea de a servi într-o companie care să aibă și plutoane de albi și plutoane de culoare (Opinii despre Infanteria
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
că la început se simțiseră relativ nefavorabil față de ideea de a servi într-o companie care să aibă și plutoane de albi și plutoane de culoare (Opinii despre Infanteria Neagră). Un studiu separat, dar în același raport, intervieva 1.710 soldați albi din Teatrul European de Operațiuni (ETO). Acesta a descoperit că doar 192 din acei soldați albi care nu aveau un pluton de culoare în compania lor, credeau că este o idee bună să aibă și plutoane de culoare și
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
să aibă și plutoane de albi și plutoane de culoare (Opinii despre Infanteria Neagră). Un studiu separat, dar în același raport, intervieva 1.710 soldați albi din Teatrul European de Operațiuni (ETO). Acesta a descoperit că doar 192 din acei soldați albi care nu aveau un pluton de culoare în compania lor, credeau că este o idee bună să aibă și plutoane de culoare și plutoane de albi în aceeași companie. În 1947, A. Philip Randolph, împreună cu colegul Grant Reynolds, și-
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]