285,874 matches
-
constituit un mesaj politic cu impact semnificativ pentru susținătorii participării Armatei Române la efortul de război. Conform celor scrise de ziarele rusești din epocă, simpla știre a intrării regatului României în război a făcut ca 40 000 dintre prizonieri să solicite înrolarea în trupele române, dar cererea acestora a fost respinsă de către autoritățile țariste. Mai mult, cei care au insistat în continuare cerând eliberarea și înrolarea în Armata Română, au avut de suferit. În România anilor neutralității, atitudinea oficialităților centrale față de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
concentrare a prizonierilor care au dorit să se înroleze ca voluntari în Armata Română. În aceeași zi fruntașii ardeleni Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Octavian C. Tăslăuanu, au înaintat Consiliului de Miniștri din capitala României, un memoriu în care au solicitat Guvernului Român să se implice în activitatea de concentrare și înrolare a prizonierilor etnici români. Conform calculului realizat de aceștia, resursele umane care puteau veni în ajutorul trupelor române cuprindeau un număr de 115.000 de potențiali voluntari, din care
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ca efect al semnării angajamentului, voluntarii au devenit militari români cu toate drepturile și obligațiile asociate acestui statut. Mai târziu, prin Decret Regal, aceștia au primit și cetățenia română. Prin intermediul Legației Române la Petrograd - condusă de Constantin Diamandi, s-a solicitat la 8/21 martie 1917 crearea într-o primă fază, a unei comisii mixte de recrutare. În etapa următoare, voluntarii respectivi ar fi urmat să primească documentele de liberă mișcare spre unul dintre centrele de concentrare stabilite de către respectiva comisie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
suplimentară, deoarece în zonă se găseau relativ puțini prizonieri, majoritatea aflându-se în alte centre industriale sau agricole. În a doua parte a lunii mai în cadrul discuțiilor de la Iași cu rușii privind definitivarea planului de campanie din 1917, Brătianu a solicitat din nou urgentarea încheierii formalităților pentru aducerea prizonierilor de origine română din armata austro-ungară, pe frontul din Moldova. Aprobarea de a recruta voluntari din toate lagărele de prizonieri până la efectivul de 30.000, a fost obținută de către atașatul militar al
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
completări, Ministerul român de Război a hotărât ca instrucția și repartizarea pe unități să se facă pe teritoriul românesc, în Rusia rămânând să fie realizate numai recrutarea și echiparea voluntarilor. Printre refugiații ardeleni de la Iași au fost unii care au solicitat ca voluntarii să fie dispersați în cât mai multe unități și sub nume false, pentru a nu sfârși spânzurați, în cazul în care vor fi făcuți prizonieri. Împotriva acestei soluții, care ar fi alterat mesajul voluntariatului, s-a ridicat, însă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament, voluntarii au intrat în conflict cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului siberian. În timpul plecării lui Nițescu, Kadlec și-a format un Stat Major din ofițeri cehi și ruși și a implicat trupele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de locuri via Triest și aflate în sarcina guvernului englez, „pentru cei ce au făcut serviciu pe la misiunile
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de locuri via Triest și aflate în sarcina guvernului englez, „pentru cei ce au făcut serviciu pe la misiunile aliate”. Ulterior, Cădere a solicitat ca și acest al treilea transport făcut pe 25 august 1920 cu vasul american „President Grant” - înaintea celor care i-au readus în Europa pe militarii austrieci, să fie considerat alcătuit complet din militari români (pe vas au revenit în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Boeriu) funcția de președinte, preotul militar Gheorghe Oprean și-a asumat funcția de secretar, iar doctorul Epifan Munteanu pe cea de casier. Tot în cadrul aceleiași ședințe Iuliu Maniu a propus atât trimiterea unei delegații la Ministerul de Război pentru a solicita recunoașterea organizației și a cere sprijin, cât și trimiterea unei delegații la Praga cu scopul informării regimentelor românești aflate acolo despre constituirea organizației și pentru a le solicita acestora constituirea unui Senat similar. Deasemni, tot atunci s-a hotărât înființarea
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
a propus atât trimiterea unei delegații la Ministerul de Război pentru a solicita recunoașterea organizației și a cere sprijin, cât și trimiterea unei delegații la Praga cu scopul informării regimentelor românești aflate acolo despre constituirea organizației și pentru a le solicita acestora constituirea unui Senat similar. Deasemni, tot atunci s-a hotărât înființarea unui birou de informații pentru ofițerii și soldații români, cu rolul de a-i ține la curent pe aceștia cu evoluția evenimentelor militare și politice. Conducerea a fost
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
tei în centrul orașului. Mai multe documente de arhivă atestă continuitatea plantațiilor de tei în Iași. În anul 1855, de exemplu, se consemnase deja faptul că teii din Grădina Copou erau mari. În același an, șeful statului major al armatei solicita Departamentului Lucrărilor Publice recoltarea florilor de tei din oraș pentru nevoile spitalelor militare. În 1864, grădinarul Grădinii Copou solicita într-un raport oficial în jur de 5.500 de copaci, inclusiv 400 de tei, la o înălțime de minim doi
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
de exemplu, se consemnase deja faptul că teii din Grădina Copou erau mari. În același an, șeful statului major al armatei solicita Departamentului Lucrărilor Publice recoltarea florilor de tei din oraș pentru nevoile spitalelor militare. În 1864, grădinarul Grădinii Copou solicita într-un raport oficial în jur de 5.500 de copaci, inclusiv 400 de tei, la o înălțime de minim doi stânjeni (circa 4,5 m). În 1856, arhitecul peisagist al capitalei Moldovei solicita alți 600 de tei, dintre care
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
militare. În 1864, grădinarul Grădinii Copou solicita într-un raport oficial în jur de 5.500 de copaci, inclusiv 400 de tei, la o înălțime de minim doi stânjeni (circa 4,5 m). În 1856, arhitecul peisagist al capitalei Moldovei solicita alți 600 de tei, dintre care 200 exemplare mari și 400 exemplare mici, pentru nevoile de dezvoltare ale orașului. . În anul 1875, se consemnează transplantarea a circa 700 de tei din Pădurea Bârnova și plantarea lor pe Bulevardul Copou din
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
Mare și Sfânt) și înlocuirea acestora cu arbuști japonezi pitici ("Sophora japonica " Pendula""). Acțiunile primăriei au determinat ample mișcări civice de protest, atât locale, cât și naționale, numeroși intelectuali și persoane publice din România acuzând administrația locală de incompetență și solicitând replantarea teilor în centrul orașului. Primăria ieșeană a justificat tăierile invocând în principal lipsa de vizibilitate a monumentelor istorice din zonă și a apărat noile planuri peisagistice: "Statuia Fecioarei Maria cu pruncul în brațe stă pe fațada clădirii (Catedralei Metropolitane
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
deschid și rulează în timp real, în timp ce se încarcă. Spre deosebire de metoda de descărcare (download) în care se copiază întâi fizic la utilizator, materialul livrat în format streaming începe să se afișeze aproape imediat. Un brevet pentru această tehnologie a fost solicitat de George Owen Squier încă din anul 1922. Acesta a înființat Wired Radio, o transmisie simplă de semnale pe liniile electrice cu care se putea asculta muzică în flux continuu, fără utilizarea radioului. În anul 1934 a schimbat numele serviciului
Streaming () [Corola-website/Science/336136_a_337465]
-
care provenea. Noua clădire avea trei etaje, cu fațade exterioare decorate cu pilaștri, arcade și rezalite unghiulare. După ce castelul a fost devastat de un incendiu major ce a avut loc în martie 1752, episcopul Maximilian Reichsgraf von Hamilton le-a solicitat artiștilor imperiali Franz Anton Maulbertsch și Josef Stern să restaureze clădirea și să decoreze sălile palatului cu lucrările lor. În afară de picturile lor, palatul adăpostește încă o colecție de artă, în general, considerată a doua ca valoare artistică din țară, în
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
Jenna discută viitorul și greu de pronunțatul ei film "Rural Juror." Pe măsură ce timpul trece, 6 pm, se apropie cu repeziciune. Tracy începe să se comporte ciudat. Liz și Pete descoperă că el nu a luat în mod corect medicamentele. Liz solicită doctorullui lui Tracy, Dr. Leo Spaceman (Chris Parnell), că nu nu dă instrucțiuni cu privire la medicație. Liz dă instrucțiuni lui Kenneth Parcell (Jack McBrayer), care trebuie să viziteze mai multe farmacii identice până când găsește cea corectă, care va avea noi medicamente
Tracy Does Conan () [Corola-website/Science/336198_a_337527]
-
să viziteze mai multe farmacii identice până când găsește cea corectă, care va avea noi medicamente pentru Tracy. Încercările lui Liz și Pete pentru a obține un rol luiTracy la etapa Late Night sunt complicate și mai mult că Jack o solicită insistent pe Liz în biroul său să ceară sfatul ei pe un discurs ce el îl va citi la The Waldorf Astoria. Tracy apare în cele din urmă la Late Night doar pentru a cădea imediat adormită după statul jos
Tracy Does Conan () [Corola-website/Science/336198_a_337527]
-
tatăl lui Georg Friedrich Karl, puternic îndatorat, a renunțat la drepturile sale de succesiune asupra moșiilor Bayreuth și Ansbach în favoarea Prusiei prin Contractul de la Schönberg. Georg Friedrich Karl a încercat să-și recupereze drepturile după moartea tatălui său și a solicitat eliminarea acestui contract. Când Margraful Georg Wilhelm a murit în 1726 fără urmași pe linie masculină, Georg Friedrich Karl și-a asumat principatul de Bayreuth fără dificultăți. După ascensiunea sa, prioritatea cea mai mare a lui Georg Friedrich Karl a
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
Wauters. În 1990 el s-a mutat la postul de radio Studio Brussel al VRT, unde a rămas timp de 10 ani. Când Belgia și Țările de Jos au organizat împreună Campionatul European de Fotbal din 2000, i s-a solicitat de către VRT să comenteze unele din partide. Curând după aceea, el a început să lucreze ca angajat permanent al redacției de sport a VRT. În 2002, Van Gils a prezentat emisiunea sportivă "Editie laat: Over de lijn". În fiecare an
Lieven Van Gils () [Corola-website/Science/336221_a_337550]
-
scene. Zilele Cinematografice de la Cartagina, festival creat în 1966 și organizat odată la doi ani, reprezintă cel mai vechi festival de film din țările în dezvoltare. Producătorii de film tunisieni participă deseori la Festivalul de la Cannes. De asemenea, aceștia sunt solicitați pentru a face parte din juriu. Ferid Boughedir este primul Nord-african care a fost desemnat membru al juriului de lung-metraj din cadrul festivalului. Acesta a fost urmat de Moufida Tlatli. Muzeul cinematografic tunisian a fost inaugurat în 1998: oferă o perspectivă
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
Al-Shabab"” a fost ecranizat în Siria, o tânără de origine druză a împușcat ecranul în momentul în care a apărut personajul interpretat de . In anul 1939, vărul său, Hassan Al-Atrash a mers la Cairo și a cerut-o în căsătorie, solicitându-i astfel să își abandoneze cariera muzicală. Ea a fost de acord, însă cu trei condiții : să locuiască în Damasc și nu în Jabal Al-Druze, iarna să stea la Cairo și să nu i se ceară vreodată să poarte hijab
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
a fost bătută în timpul unui miting în care își exprimă susținerea față de palestinieni și față de egipteni. În martie 2011 Al-Ghul alături de alte șapte jurnaliste susțin că au fost bătute și torturate de către forțele de securitate Hamas în timpul mitingurilor în care solicitau că Hamas să caute o cale de reconciliere pașnică împreună cu Fatah. Guvernul Hamas mai târziu și-a exprimat scuzele pentru unele atacuri și a promis lansarea unei investigații. La vârstă de optsprezece ani, jurnalistă a obținut Premiul pentru Literatură Palestiniană
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
în revistă, oferind descrieri și rețete de produse alimentare considerate acum „tipice” de Ziua Recunoștinței, cum ar fi curcani prăjit, umplutură de cimbru și plăcinte cu dovleac. În 1858, Hale a trimis o petiție președintelui Statelor Unite prin care i-a solicitat să declare Ziua Recunoștinței ca sărbătoare națională.
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
-și intențiile de a incepe publicarea unei reviste. „Numele va fi, de dragul individualității și mai ales al altor persoane, , sau Review, sau Chronicle, sau ceva cu Broadway”. La fondarea să că "Broadway Journal", Briggs a preluat sarcinile redactoriale și a solicitat colaboratori, în timp ce partenerul său de afaceri John Bisco s-a ocupat cu publicarea și cu activitățile financiare. Pe 21 februarie 1845, Edgar Allan Poe a semnat un contract pe un an pentru a deveni redactor al publicației. De asemenea, el
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]